Totalul afișărilor de pagină

luni, 27 decembrie 2010

Drumul catre suflet.

Pacat ca din ce in ce mai multe suflete sint pline de rautate...invidie si tristete,iar in drumul lor in labirintul vietii lasa multe urme adinci. Cind lumina devine intuneric atunci lacrimile nu mai stiu sa sarute puritatea petalelor de flori ci sapa cu sarea lor,rani mai adinc,in tot mai adinc clocotind durerea in urlet asurzitor,al sufletului catre suflet.In viata mai devreme sau mai tirziu primim ce sufletul nostru a oferit.Sufletul nostru este ca un ochi,o alta privire spre lumea care ne inconjoara...buna sau rea...indiferent...si cel mai frumos este ca sufletul nu moare.I-ti poti pacali mintea,insa nu si sufletul. Daca vrei sa zimbesti,nu este suficient sa tii doar ochii deschisi,mai trebuie sa deschizi si fereastra sufletului.
Sufletul meu,poate si al tau,sclipeste asa.

Inchei cu Trebuie Sa Traiesc.
gabriella.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu