Totalul afișărilor de pagină

luni, 31 octombrie 2011

Traiesc si nu regret nimic ...

Traiesc...iubesc...invat si zambesc...cu bune cu rele trebuie sa traiesc. Poate va intrebati  de ce inchei eu cu "Trebuie sa Traiesc"...pai asta-i crezul meu....si a functionat. In clipa cand am aflat ca am cancer am luat o agenda si in fiecare  dimineata cand ma trezeam,notam ziua data si aceste cuvinte cu care v-am obisnuit. Trebuie ... traiesc si nu regret nimic din ce am facut...din ce m-i s-a intamplat...traiesc dupa regulile societatii in care traim,care in ultimul timp m-a dezamagit complet,dar mai ales traiesc dupa regulile si principiile mele in care cred cu adevarat...mereu m-am ascultat pe mine si am actionat asa cum am simtit eu. Sunt zile in care traiesc,in care plutesc de fericire si zile in care tristetea si durerea ma innebunesc...sunt momente in care ma prabusesc interior...urasc aceste momente de slabiciune pentru ca le am si eu ca orice om...inteleg foarte bine este perfect uman sa am astfel de stari. Da...am zile cand sunt slaba...cand simt ca ma doboara ceva...da...eu cea optimista,cea puternica...dar promit sa lupt si sa nu mai am astfel pe sentimente. Multumesc frumos pentru comentariile facute la postarea anterioara,au fost cuvinte de incurajare care m-au emotionat si m-au adus cu picioarele pe pamant...multumesc frumos prieteni virtuali.
 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

duminică, 30 octombrie 2011

Prea greu de vindecat...

Am multe intrebari in minte,un mare nod in gat si ...o lacrima care curge pe obraz...sau adunat atatea in sufletul meu...credeam ca sunt puternica...dar se vede treaba ca m-am inselat....chiar nu-mi dau seama cum am ajuns in acest punct. Ma doare sufletul...am un gol imens care cred ca nu va mai fi umplut niciodata...in momentul de fata simt o mare furtuna care trece ca un tavalug peste mine...furtuna deobicei trece,dar cea din sufletul meu...nu stiu. M-am luptat mereu cu viata si mereu am facut cate un pas inainte...dar acum refuz acesta lupta personala pentru ca sunt constienta ca nu fac altceva decat sa-mi chinui sufletul in ceasul cel rau. Stiu...pentru dureri ai nevoie de medicamente...dar cand te doare sufletul ...este prea greu de vindecat.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

sâmbătă, 29 octombrie 2011

Totul tine de viata...

Viata are o incredibila frumusete a ei...cateodata nu ne dam seama pentru ca suntem prea ocupati,prea grabiti.Totul tine de viata...fericirea...suferinta... bucuria...fiecare poarta in suflet fericirea lui care este ca un episod trecator in marea drama a durerii. Am vazut foarte multe in lumea asta,aproape tot ce se putea vedea...am cunoscut si fericirea dar si durerea...am deschis usi pe care nici nu credeam ca le voi deschide...dar si usi pe care nu am incercat sa le deschid...am primit vorbe...am risipit incredere si multa speranta in viata...pentru ca viata mea este ca o ploaie de vara.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

vineri, 28 octombrie 2011

Gandurile mele...

In ultimul timp am intalnit oameni cu caractere care lasa de dorit...mereu am sperat ca oamenii buni sa-i schimbe pe cei rai,desi de multe ori se intampla invers. Cineva imi spunea ca are nevoie de oameni,de sustinere ca sa mearga mai departe si imi reprosa ca ea nu poate fi ca mine...ca ea nu poate lupta singura...si uneori are momente cand renunta. Sigur...am si eu momente cand zic...gata,am obosit...dar orice stare as avea,imi duc luptele cu aceeasi sete de izbanda...pentru ca am inteles de mult,de foarte mult timp, ca razboiul cu tine este batalia pe care o ducem fiecare...zic razboi...pentru ca inseamna alegerea de a lupta pentru tine...cu tine...pentru viata ta...sau pentru cei dragi.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

joi, 27 octombrie 2011

Eu stiu ca trebuie sa sper...

Dupa cum ma stiti sunt o optimista,sunt o visatoare care nu numai ca visez,dar ma lupt pentru tot ceea ce cred eu ca se va realiza. Daca mi-as pierde speranta...cred ca nu as mai fi eu...dar ceea ce nu cred ca se va intampla la mine...daca doar pentru o secunda  as simti sa nu mai sper,atunci nu voi mai spera...pentru ca stiu si simt cand ceva  nu se finalizeaza...dar nici atunci in sufletul meu nu ma voi da batuta. Eu stiu ca trebuie sa sper...pentru ca am pentru ce...iar speranta este si va fi in sufletul meu intotdeauna.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

miercuri, 26 octombrie 2011

Face parte din istoria noastra...

Nu am scris de trei zile...nu pentru ca nu as fi vrut,dar de o perioada de timp sunt foarte ocupata si asa cum ma stiu incapatanata si ambitioasa,sunt preocupata cu niste proiecte care sigur am sa le duc pana la capat...stiu mai este un pic...dar finalizarea va fi asa cum vreau eu. De cateva zile se tot vorbeste in media despre regele Mihai...despre rege imi vorbeau si bunicii mei si ca sa fiu sincera pe atunci imi pareau niste povesti...apoi pe timpul comunismului ascultam si eu ca orice om curios la Europa Libera si chiar prindeam mesajul regelui catre romani.Nu sunt monarhista,din contra am fost comunista,m-am zbatut pentru acel carnet de partid...aveai carnet...dar si avansai...de fapt ca si  acum ai carnet de partid...ti se deschid toate drumurile...nu agreez nici un partid politic pentru ca in opinia mea nu prezinta incredere ,dar azi am inteles ca vrem nu vrem...regele reprezinta istoria noastra...face parte din istorie. Nu mi-a placut de Basescu Traian atunci cand a fost intrebat daca are de transmis ceva  regelui de ziua sa. Un presedinte al tuturor romanilor asa cum se considera d-lui,nu are voie sa raspunda cu intrebarea "nu am ce sa transmit." Totul tine  ...de educatie...de cei sapte ani de acasa...de cultura ...de bun simt. Numai prin faptul ca prin concertul de aseara...regele Mihai a adus Europa la noi acasa...este o victorie pentru noi si am mai inteles ca regele la cei 90 de ani este o sursa de demnitate sufocata intr-o tara de demnitari nedemni,iar cuvintele pe care le-a rostit in Parlamentul Romaniei,da dovada de intelepciune,rafinament ,diplomatie si educatie.
Presedintele Basescu  nu poate sa inteleaga ce inseamna personalitatea Regelui , pentru ca el nu va inseamna in istoria acestei tari nici macar jumatate din ceea ce inseamna Regele Mihai...jumatate este prea mult...La multi ani Majestate si sa va dea Dumnezeu sanatate.  Rusine domnule presedinte, premier si toti din PDL...el face parte din istoria noastra ...un La multi ani... nu iti era greu sa-i transmiti regelui Mihai...mie personal ca cetatean roman imi este rusine ca am un astfel de presedinte...nu am ce sa-i cer unui om lipsit de educatie si bun simt sa aiba respect pentru valorile morale si spirituale a unei natiuni. Cred ca am vorbit prea mult despre acest subiect...sincer nu as fi vrut...dar nu pot accepta ca unii sa renege istoria .

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

duminică, 23 octombrie 2011

Nu regret nimic...

Viata m-a invatat sa privesc mereu inainte. Adevarul este ca toata viata mi-a placut sa invat...la scoala,la facultate,apoi in plan profesional...mi-am dorit orice sa cunosc,sa ma informez ...sigur o sa spuneti ca nu sunt prea modesta...dar asta este. Am avut ceea ce mi-am dorit,am facut exact ceea ce am vrut...incat nu imi este frica si nici rusine sa privesc in orice parte. Daca privesc inapoi...nu regret nimic...iar inainte privesc cu multa incredere pentru ca inca am multe planuri de realizat...incat privesc in sus si zambesc...zambesc pentru ceea ce mi-am propus sa ajung si ceea ce am ajuns deja.
 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

miercuri, 19 octombrie 2011

Uitam...

Pe zi ce trece ajung la concluzia ca astazi am ajuns ca niste roboti,am uitat lucrurile in care am crezut,chiar am uitat sa mai credem in ceva...si am uitat ca viata e prea scurta sa facem lucruri care nu ne plac...e prea scurta ca fim egoisti...e prea scurta pentru a schimba lumea. Traim mereu intr-o rutina si ne trezim numai atunci cand ne scutura ceva...uitam sa traim,muncim pe branci pentru niste banuti...o luna...un an...ani...griji peste griji...si uite asa viata sa dus. Uitam ca fiecare zi traita este o ocazie deosebita,pentru ca fiecare zi este unica in felul ei...nici nu stii  cand 20 de ani se fac 30...30 se fac 40...si tot asa,pana ajungi sa-ti consumi creditul de zile...faci inventarul si toata fericirea se rezuma la cariera si obiecte de adunat.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

sâmbătă, 15 octombrie 2011

Cristian Florin Saiu...putem si noi salva cu un sms la 848.

Cristian Saiu, un puşti de 13 ani, a fost diagnosticat cu diabet zaharat în anul 2003 şi cancer osos în anul 2010, în urma unor investigaţii întreprinse de medici, după ce a suferit un accident cu bicicleta. Mama
lui Cristian a murit tot de cancer cu 2 ani in urma. In prezent, Cristi urmeaza un tratament cu citostatice pentru celulele canceroase depistate si la plamani.Pentru a fi un copil normal, are nevoie de o proteza, al carei cost nu poate fi suportat din pensia de handicap si din pensia tatalui (costul
este de aproximativ 16.000 Ron).
Cazul relatat pe larg, cu fotografii, este aici pe blogul lui
http://cristisaiu.daruindveidobandi.com/

Am scris despre acest baietel vazand cazul la televizor...am dat si eu SMS la 848 de pe toate telefoanele care le am...cine citeste ...si daca doreste si simte din suflet ca poate sa ajute...l-as ruga sa o faca...cu un simplu sms nu saracim. Este groaznic pentru un om mare sa fie diagnosticat de cancer...dar pentru un copil de 13 ani. Infiorator...nu puteti avea idee ce înseamnă durerea unui om bolnav de cancer. Nu se compară cu absolut nimic... ai vrea să urli... să zbieri... dar nu poţi...si doar gemi mut, cu ochii măriţi de spaimă, cerşind ajutorul celor din jurul tău, ajutor pe care ei ar vrea să îl dea, dar nu au cum. Ai momente cand plangi implorând ajutorul oricui, cerşind câteva clipe de viaţă în plus... ai vrea să mai vezi o dată lucrurile pe care le-ai iubit... oamenii lângă care ai stat.  Asta este cancerul,o boala cumplita pentru un om matur...dar pentru un copil.
 El este Cristi...un baietel de 13 ani,cu un picior amputat si care ...spera la o sansa la viata...la o copilarie cat de cat normala..Aceasta sansa nu vine de la guvernantii nostri...de la statul nostru de drept, vine de la noi oameni buni...cu pic cu pic se aduna. Mi-e frica si acum sa povestesc despre momentele prin care am trecut acum 3 ani de zile, cand practic am pierdut un an din viata prin spitale, tratamente si tot tacamul. Totusi, incerc sa nu ma plang, puteam sa pierd tot... intr-un final ma consider norocoasa ca am scapat.Cand vine vorba de cancer,tot ce se intampla si cand se intampla,este…inexplicabil...este greu pentru cel bolnav si infiorator pentru cei din jur.
 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

vineri, 14 octombrie 2011

Am inteles...

De vreo doua zile sunt vesnic nemultumita...am dureri groaznice de cap...sunt nemultumita de ce vad la Tv...as vrea sa fac mai multe lucruri,dar din pacate nu tin de vointa mea. Sunt nemultumita de nepasarea oamenilor...parca sunt adormiti...parca nu mai stiu sa traiasca...parca nu mai stiu ce inseamna orgoliul de a fi om...ne-am transformat in niste animale care lupta pentru supravietuire...ne furam intre noi...ne omoram.
Oare cine ne-a adus in halul asta? Sa mai comentez...nu are rost...pentru ca stim cu totii cine sunt vinovatii.Am inteles ca provocari in viata mea vor fi tot timpul...dar cel mai important este sa-mi pastrez credinta pentru a merge mai departe...si pentru asta am nevoie de convingere,curaj si tarie. In fiecare zi imi propun sa fiu mai buna,dar uneori ...ratacesc drumul...ma pierd...si cad in capcanele orgoliului...caci de asta nu duc lipsa,apoi imi revin si-mi spun ca trebuie sa ma bucur de tot ce are viata de oferit...pentru ca sta in mainile mele sa-mi fac viata mai frumoasa.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

miercuri, 12 octombrie 2011

L-am intalnit pe...Ion Diaconescu.

Aseara am vazut la TV, ca presedintele de onoare al PNTCD,Ion Diaconescu a murit la spitalul de cardiologie din Fundeni. Scriu asta pentru ca acum trei ani la sfarsitul lui octombrie 2008 eu eram in Fundeni pentru niste analize inainte de radioterapie...la usa cabinetului de cardiologie l-am intalnit pe Ion Diaconescu pentru prima data...nu sunt un fan al nici unui partid politic...dar cele  cinsprezece douazeci de minute cat am stat de vorba cu dumnealui...mi-a facut o impresie deosebita de om sensibil,rafinat,educat si cu o blindete mare in vorbire.  La plecare ne-am strins mina,vorbisem amandoi de ce ne aflam la spital iar ultimele cuvinte pe care m-i le-a adresat au fost...sa ai incredere in tine...in fortele tale...si in viata...ai sa reusesti. Dumnezeu sa-l odihneasca...a mai disparut un model de demnitate, caracter, decenta si consecventa in credinta si sperante.Acum chiar am senzatia ca cineva vegheaza la viata mea in fiecare zi...am acest sentiment pe care il cunosc atat de bine...dar nu pot sa-l explic...ma agat cu disperare de acesta a doua sansa ...incat spun in fiecare zi...multumesc ca traiesc.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

luni, 10 octombrie 2011

Ar fi minunat...

Viata mea incepe in fiecare dimineata...traiesc cu adevarat ziua de azi care va deveni ziua de ieri...ca sa fiu fericita in ziua de maine. Puterea gandului este fantastica si nimeni  nu trebuie sa uite ca acesta are un efect de bumerang...intotdeauna gandurile albe fara nuante vor face parte din mine...pentru mine si pentru altii. Imi place enorm sa invat de la altii si mereu sunt atenta la cei din jur pentru ca de la fiecare am ceva de invatat. Stiti ce mi-as dori mai mult de la oameni ? Sa stie sa asculte...ca sa invete sa auda...ar fi minunat...
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

duminică, 9 octombrie 2011

Ce miracol este viata...

Mereu  mi-a placut sa fac oamenii fericiti...dar nu intotdeauna reusesc...sunt fericita chiar daca le rapesc un mic zambet sau le mangai inima macar cu o vorba. O spun cu toata sinceritatea ca toate lucrurile care par a face parte din durere si rautate...pe mine m-au format ca un om puternic. Cand esti atat de aproape de a nu mai fii,iti dai seama ce dar ai primit de la Dumnezeu si...ce miracol este viata.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

sâmbătă, 8 octombrie 2011

Nu m-am lasat doborata...

Parca am obosit cat m-am agitat zilele astea...sunt putin nemultumita de unele aspecte...dar trece.Nu am mai postat de doua zile,parca nici ganduri nu mai aveam,cand incercam sa scriu ceva parca nici degetele pe tastatura nu ma mai ascultau...am citit o carte de bioenergie...de fapt pot spune ca mi-am insusit-o...chiar simteam ca nu mai am putere...am deschis putin pianul si parca nici el nu imi mai era prieten. Mereu am fost adepta ca atunci cand fac ceva...sa fac prin priceperea si puterea mea...ambitia m-a facut sa merg mai departe. Chiar daca am fost ranita uneori...nu m-am lasat doborata,dimpotriva parca m-au intarit...am iertat si asta m-a facut sa trec mai departe. Asa am considerat ca este omenesc...ca este bine...sa nu las rautatile sa ma transforme pentru ca vreau sa raman umana. Dar sunt unele rautati care intra adinc in suflet incat nu mai vrei nimic...nici razbunare...nici uitare.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

joi, 6 octombrie 2011

Vise si iar vise...

Viata nu inseamna numai a trai,ci a stii pentru ce traiesti...pentru ca daca o iubesti si viata te va iubi pe tine. Pentru mine fiecare zi este ca o fereastra deschisa spre o noua lume...am noi dorinte,noi planuri si o ambitie nebuna de a le duce pana la capat.Pana acum cateva zile mi-am dat seama ca oricat de destept ai fi,oricat de pregatit esti...astazi nu rezolvi nimic.Am avut niste proiecte si am fost pe la domn directoras...dar stiti cum sunt...amabili la inceput...apoi te duc cu vorba...si tot asa tu mori cu proiectele tale in brate. Am stat si m-am gandit pe cine as cunoaste eu mai inflent...pentru ca astazi asta este la moda pentru a rezolva ceva...nu ce ai in cap,si tot asa gandindu-ma...am gasit rezolvarea. M-am dus cu domnul mare inflent la domnul directoras...ii spun asa pentru ca nu merita acel scaun fiind pus acolo politic ...si culmea totul sa rezolvat in cinci minute.M-am chinuit atata timp crezand ca totul se obtine cinstit...dar ce sa vezi...vise si iar vise...si atunci mi-am zis...trezeste-te ca acum traim in alta lume. Fiind o optimista incurabila tot eu va spun ca fiecare moment dintr-o zi are propia valoare...dimineata aduce speranta...dupa amiaza,credinta...seara aduce iubirea...iar noaptea odihna. Morala ...noaptea pentru mine a fost un sfetnic bun.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

luni, 3 octombrie 2011

Bune sau rele...triste sau vesele...

Simt ca-mi plesneste capul de atatea ganduri...am o problema si tot incerc sa o rezolv...mai greu,dar nu ma las batuta. Gandurile astea care fac parte din viata mea de zi cu zi...care ma fac sa traiesc, sa sper la o schimbare pe care o astept...gandurile astea care pot fi atat de obositoare si care par ca un obstacol in viata. As vrea sa nu mai gandesc atat de profund,sa despic firul in patru...gandurile mele...bune sau rele...triste sau vesele...ele fac parte din existenta mea...si tot eu ma consolez ca atata timp cat gandesc...exist...poate singura propietate privata pe care nu o poate vizita nimeni si de care stiu numai eu si Dumnezeu ...sunt gandurile mele.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

duminică, 2 octombrie 2011

Vad altfel viata acum...

Luna aceasta se fac trei ani de cand intr-o zi de octombrie aflam ca sunt bolnava de cancer. Da...am avut curajul sa lupt cu cancerul si sunt sigura ca in orice moment pot sa o iau de la capat. Aceasta boala a secolului 21 pot spune ca m-a resetat...eu vad altfel viata acum...aveam prieteni destui la acel moment...dar cu timpul m-au parasit. Eu mereu am spus despre ei ca au fost...da, am scris bine...au fost...oameni de vreme buna. Nu, nu imi pare rau...pentru  ca am castigat prieteni extraordinari...cred ca in astfel de momente iti dai seama de prietenii adevarati.  Oricat de mult ar fi fost familia si prietenii  alaturi de mine...eu tot timpul am fost constienta ca lupta cu aceasta boala este o batalie  data de una singura,dar important este ca am descoperit oameni minunati dispusi sa-mi ofere cu generozitate prietenia lor...acestia sunt multi si pretiosi.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

sâmbătă, 1 octombrie 2011

De mine depinde totul...

Spun azi ca sunt fericita,dar nu o spun ca sa par mai grozava.Fericirea pana la urma tine si de modul in care percepem viata... putem fi fericiti cu putin sau putem trai in tristete avand totul si nefind totusi multumiti de acest “tot”. Cred ca fiecare dintre noi are nevoie de un dram de fericire zilnica pentru a putea supravietui ,numai ca multi  consideram ca suntem fericiti doar daca se intampla anumite lucruri majore in viata noastra... dar putem fi fericiti si de simplul fapt ca ne trezim zilnic langa persoana iubita,ca afara este soare si frumos,ca avem tot ce ne trebuie...ca suntem sanatosi...eu cred ca ar trebui sa fim mai atenti la ce se intampla in jurul nostru si sa descoperim fericirea in orice ne inconjoara. De multe ori nu stim sa pretuim aceste lucruri decat atunci cand nu putem avea parte de ele.Cred ca, uneori, viata este asa cum vrem noi sa fie…daca ai tendinta de optimism, treci peste orice si esti catalogat un om fericit... daca te plangi tot timpul…atunci devii atutomat un om slab... incapabil de a se adapta conditiilor destul de aspre ale vietii. Da ,sunt fericita ca sunt cat de cat sanatoasa...sunt fericita ca traiesc...sunt fericita ca e armonie si intelegere in familia mea... sunt fericita ca “uraganele” din viata mea au disparut... sunt fericita ca tot ce mi-am propus s-a realizat sau e in curs de realizare … sunt multe fericiri si bucurii pe lumea asta… si sunt fericita ca Dumnezeu a fost si este in continuare cu mine.  Eu, care am fost o viata intreaga atat de visatoare,incapatanata...dar si optimista ,ma simt obligata sa va rog sa va urmati visele pana la capat...pentru ca fericirea exista ...puteti crede ce vreti despre mine...dar  trebuie sa credeti in voi.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.