Totalul afișărilor de pagină

luni, 30 aprilie 2012

Sunt tot oameni...

Astazi am facut cateva investigatii de rutina la spital si acolo la usa medicului erau doi oameni pitici,sau nu stiu cum sa-i numesc. Toti cei din jur ii priveau cu mila...altii chiar nepasatori sau indiferenti. Pentru mine astfel de oameni sunt...tot oameni,chiar nu-i pot privi cu mila ca s-au nascut cu un astfel de handicap.

Poti sa privesti un om normal in care aspectul lui fizic este frumos,dar poti sa constati si sa ai surpriza ca este altfel decat ti-ai inchipuit.Pe acesti oameni pitici eu personal i-am privit cu respect pentru ca atata timp cat au o inima buna,nu consider ca au acest handicap sau sunt diferiti de noi. Cred ca adevaratii handicapati sunt acei oameni egoisti,invidiosi...rai,aceia care au doua maini si nu sunt in stare de nimic...aceia care au ochi si nu observa bunatatea oamenilor,sau cei ce aud...dar cuvintele frumoase si sincere se fac ca nu le aud!  Pentru mine acestia sunt adevaratii handicapati. {Sursa Bibloteca Prafuita unde am postat mai multe articole.}


 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

duminică, 29 aprilie 2012

Asa vad eu viata astazi...

Azi  m-am intalnit cu o cunostiinta care venea de la o inmormantare a sotiei unui fost coleg de serviciu cu mine...am ramas putin deprimata stiind ca acea doamna era foarte energica si nu ai fi crezut in ruptul capului ca ar avea ceva probleme de sanatate. Si iarasi mintea mea o ia razna si imi spune...ce este viata!
Viata asta a noastra care este ca o barca intr-un ocean imens...care in fiecare zi ne luptam cu valurile si cu vanturile. Astazi ma simt obosita, as vrea sa vad tarmul si sa ma pot bucura si eu, dar vantul suiera si valurile ameninta sa imi rastoarne barca...asa vad eu viata astazi...putin cam deprimant,dar asta este!
 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

sâmbătă, 28 aprilie 2012

Va doresc o saptamana buna, fara stres, cu reusite si cu momente speciale!
gabriella.

Un drum care nu duce nicaieri ...

Cum o fi mai buna viata ? Cu prieteni langa tine care sa te ajute cand ai nevoie...ce intrebare si pe mine!!!
La viata mea am avut prieteni foarte buni pe care i-am considerat ca pe niste ingeri pazitori...i-am pretuit si respectat pe fiecare in parte,dar cand a fost mai greu,m-au lasat si imi place sa cred ca din lasitate. Acum lupt singura pentru ca asa este mai bine,merg singura pe drumul vietii si refuz toate prieteniile...nu mai vreau sa cred in oameni. Eu sunt singura care ma pot ajuta pe mine spunand tot timpul de la mine catre mine...rezista,stiu ca poti...am incredere in tine...crezi ca nimeni nu te pretuieste? Ei ,bine,eu te pretuiesc!..cred in tine...lupta ca poti!  Ma intreb cu ce am gresit de i-am crezut prieteni,cand defapt sunt niste oameni care te lovesc pe la spate si incearca sa se dea bine pe langa tine atunci cand au nevoie. Cel mai rau imi pare ca din cauza unor ticalosi eu mi-am pierdut increderea in oameni... si asta ma omoara! 
E ciudat drumul prin viata... parca toti aleargam ca la un maraton , gandurile ne zboara tot timpul, barfele la fel si toti suntem grabiti si acaparati de materialism ...un drum care nu duce nicaieri .

   
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.