Totalul afișărilor de pagină

vineri, 30 noiembrie 2012

Mi-e dor...

In urma operatiei de laringe,inca nu i-a revenit vocea sotului meu. Medicii spun ca va vorbi normal,acum vorbeste incet,aproape in soapta,cei drept mai clar pentru ca dupa operatie comunicam prin scris. Astazi de dimineata stateam amandoi la cafea...tacuti,desigur...adica el tacea iar eu ma gandeam la diminetile in care gura nu ne mai tacea. Aveam subiecte de discutie tot timpul. Vedeti voi,omul nu realizeaza niciodata ceea ce are, decat atunci cand ajunge in astfel de situatii.  Mi-e dor...al naibii de dor sa-l aud cum vorbeste...mi-e dor de felul cum imi spunea buna dimineata,noapte buna sau ti-e bine...in fine,imi este dor de acele vremuri.  Imi lipseste enorm si stiu ca si el simte la fel. Da...acum inteleg perfect cuvantul "mi-e dor" pentru ca dorul adevarat este cel care doare!.


Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

joi, 29 noiembrie 2012

Eu cred in adevar...

Eu cred in adevar si in vointa de a lupta pentru ceva al meu. Cred ca adevarul este cel mai curat lucru de care te poti folosi in orice situatie pentru ca doar astfel iti poti rezolva o problema. Daca tu esti convinsa de adevarul adevarat atunci sti cum sa gestionezi situatia. In lupta mea cu DJStatistica,stiam suta la suta ca eu aveam dreptate. Nu am crezut vreodata  ca un om ca acel Criveanu Cristian nici macar nu va mai recunoaste nimic in fata directorului.Era asa de mic si umil dupa greselile pe care le facuse incat imi era chiar mila de el...chiar inspira mila. Sunt sigura ca el nu va invata nimic din aceasta lectie de viata...din propiile lui greseli si nu va ezita cu alta ocazie sa faca aceleasi greseli. Daca lui ii este bine...restul nu mai conteaza!. Nu uitati ,in momentul cand esti convins cu adevarat ca ai dreptate,vei obtine acel ceva pentru ca o forta  necunoascuta exista in fiecare dintre noi.Asadar aveti incredere in voi pentru ca motivatia pozitiva este secretul in castigarea oricarei lupte cu toate nedreptatile care exista in societatea noastra. Vreau sa uit acest episod din viata mea,dar nu am sa uit niciodata ca, lucrurile in care cred cu adevarat ... devin adevarul meu.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

marți, 27 noiembrie 2012

Am crezut si am obtinut...

In aceste zile zbuciumate pentru mine mi-am dat seama ca suntem prea marunti in acest Univers... si totusi prin vointa noastra daca vrem putem schimba lumea. Ma simt multumita si impacata cu mine de ceea ce am obtinut. Stiu ca sunt incapatanata si perseverenta atunci cand cred in ceva...am crezut si am obtinut.Astazi am primit un telefon de la colegii  sotului meu,care m-au felicitat despre modul cum am obtinut acele drepturi de Statistica si nu mica mi-a fost mirarea ca sunt hotarati sa faca si ei acelasi lucru.Chiar pot spune ca ma simt bine deoarece am reusit sa-i trezesc pe acesti oameni sa invete  sa  lupte pentru drepturile lor...se pare ca tot ce am facut nu a fost in zadar.Am macar aceasta satisfactie si ma bucur nespus ca incet,incet,oamenii constientizeaza ca si in Romania daca vrei poti sa obtii un drept...este greu este adevarat...dar totul este sa nu cedezi sau sa te lasi intimidat.Am spus de prea multe ori ca am obosit si realizez ca uit sa ma bucur de lucrurile marunte...sa vad in aceste lucruri marunte cat de frumoasa este viata...dar m-am lasat condusa in aceste zile  de tumultul valorii pe care eu o numesc Viata...si stiti de ce?.Pentru ca incerc din rasputeri sa razbat in acesta viata. Dar nu ma plang pentru ca reusesc tot timpul.
  

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

luni, 26 noiembrie 2012

Este problema lor...

Intotdeauna este bine sa ne infrangem teama cand pornim la un drum... este bine sa pornim pe el cu inima deschisa si cu multa incredere in noi. Mai ales daca este vorba despre ceva care crezi cu adevarat ca ti se cuvine. Asa cum spuneam ieri in postarea anterioara, nimic nu ma opreste sa obtin ceva...si asta nu pentru ca sunt eu desteapta. Cred ca atunci cand vrei ceva sa realizezi, trebuie sa te informezi si sa ceri acelui om sau in cazul meu unei institutii exact ceea ce trebuie,nu trebuie sa bajbii cu explicatii,ci sa spui raspicat argumentand  pe documente si uitandu-te direct in ochii  lui. Da,astazi am obtinut ceea ce ma interesa,mai mult cred ca daca ceream si luna de pe cer,erau in stare sa mi-o ofere. Domnii de la Statistica au fost intr-o eroare si un disconfort total.Nu mi-am mai pus mintea cu ei...am obtinut decizia si i-am salutat din mers,iar domnul Criveanu cred ca va lua de la Director o papara de zile mari. Cu asta ar scapa mai usor dar se pare ca au intervenit cei de la Inspectia Muncii Bucuresti .Chiar dimineata am primit un email de la ei in care ma informau ca vor rezolva cazul in cel mai scurt timp.Pentru mine cazul este rezolvat,daca vor sa controleze cum unii isi fac treaba...este problema lor. Dar mai am un hop pentru care cu siguranta am sa ma zbat din nou.  Dar asta ... maine...acum sunt epuizata... si fizic si psihic.
 
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

duminică, 25 noiembrie 2012

Dar niciodata nu renunt...

Maine este ziua decisiva pentru mine...chiar nu am chef si nici nu vreau sa ma gandesc ca o  sa  ma impotmolesc din cauza unei decizii pe care unitatea este obligata sa  o dea in mod legal. Dar cate am intampinat eu cu acesti domni,este posibil orice...ma astept si sunt inarmata cu rabdare si cu lectia facuta. Eu intotdeauna am gandit ca atunci cand vreau ceva care efectiv mi se cuvine ,stiu ca trebuie sa ma lupt pentru acel ceva...stiu ca trebuie sa fiu puternica  si sa nu renunt la jumatatea drumului,oricat de greu ar fi.  Sunt in stare sa merg mai departe,chiar si in genunchi. Dar niciodata nu renunt...si stiti de ce? Pentru ca lumea asta in care traim nu se imparte in alb sau negru...lumea in care traim acum este gri ...de cele mai multe ori este un gri murdar in care trebuie sa invatam sa supravietuim.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

sâmbătă, 24 noiembrie 2012

Prea s-au jucat cu nervii mei...

Astazi am avut o zi mai linistita,poate printre putinele din ultimul timp...luni sunt invitata de directorul de la Statistica sa avem o discutie,se pare ca este singurul care constientizeaza despre situatia creata care a scapat de sub control din partea lor.Chiar nu-mi pasa pentru ca eu i-am informat pas cu pas despre ceea ce vreau sa fac. In definitiv trebuie sa apar drepturile unui om care din nefericire el nu o mai poate face. Sunt hotarata mai mult ca niciodata sa ma  lupt cu oricine...parca situatia asta tensionata cu spitalizarea,cu operatia si apoi cu problemele pe care m-i le-au creat acesti oameni de nimic m-au intarit si-mi dau o energie pe care nu mi-am imaginat-o niciodata. Daca luni nu-mi opereaza in cartea de munca si pe langa faptul ca i-am actionat in judecata,ultima mea  carte daca nu le vine mintea la cap este sa-i denunt la procuratura. Prea au intins coarda prea mult...prea s-au jucat cu nervii mei. In loc sa ma concentrez  pe programul de recuperare al sotului meu,eu stau sa ma lupt cu prostii care incalca cu nerusinare drepturile unui om. In ultimele trei luni parca nu mai am timp de nimic,de pianul meu care ma asteapta cu partitura preferata...sa citesc o carte sau efectiv sa ma gandesc la orice in liniste.Ce bine ar fi daca am constientiza ca avem doar impresia ca avem timp pentru toate, mai putin pentru lucrurile care intr-adevar conteaza...daca am trai fiecare zi ca si cand ar fi ultima...daca ne-am urmari visele... daca am trai asa cum simtim.
    

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

vineri, 23 noiembrie 2012

Asta a fost tot...

Am promis ieri la cei de la Directia Judeteana de Statistica ca voi scrie la Antena 3 si ii voi da in judecata...si asa am facut.Astfel am trimis un email domnului Mihai Gadea care suna asa:
Buna ziua domnule Mihai Gadea,
Ieri v-am trimis un email pe adresa mihai.gadea@antena3.ro,in care va informam despre modul cum trateaza o institutie de stat un om care munceste si are ghinionul sa se imbolnaveasca.In urma acestui email ptr ca am pus in CC si alte institutii ale statului roman ,acest email trimis catre d-voastra a fost luat in seama ...aceste institutii le-am pus cu stiinta pentru a se sesiza inca o data .Sotul meu a fost operat de cancer laringian ,i s-a scos laringele si momentan respira printr-un tub  prin gat .M-am luptat in acesta perioada cu Directia Judeteana de Statistica  ptr a i se plati concediile medicale,in prima faza refuzand,spunand ca nu are dreptul la plata acestor concedii. Am facut in scris la Casa de Sanatate,Ministerul Muncii,Ispectia Muncii Bucuresti si la Istitutul National de Statistica in data de 18-10-2012,acestea au analizat cazul si in final au fost platite concediile medicale pe luna septembrie si octombrie abia in data de 10-11-2012 cand era prevazuta plata la dumnealor.Acest om dupa operatia de biopsie a fost nevoit sa mearga la servici deoarece  i s-a spus ca nu este platit. Pentru ca situatia lui este destul de grava,nici macar nu mai vorbeste, medicii l-au propus pentru pensionare.Astazi am fost la Statistica  pentru incheierea cartii de munca ,de fapt electronic si am prezentat decizia de pensionare , am discutat cu Domnul Director ,care m-a rugat sa fac precizarea ca i s-au platit certificatele medicale pe luna septembrie si octombrie...avea deja in mana copia dupa email-ul meu. Asa este, imi asum acest lucru pentru ca nu am fost destul de explicita probabil in acel email,dar aceste concedii medicale au fost platite in urma sesizarilor mele.Cand a iesit din spital dupa efectuarea operatiei pe data de 16-11-2012,am mers cu cerificatele medicale pe luna noiembrie si decembrie,iar domnul de la personal mi-a dat o adeverinta cu nr 2432/20-11-2012 cu salariul brut din decembrie 2011 si pana la 30-10-2012 cand ia incetat contractul de munca.Precizez ca acest contract a incetat cu o luna inainte de termen la data de 01-11-2012,el fiind in spital,iar termenul de expirare a acestui contract era 30-11-2012.I-am explicat domnului de la personal Criveanu Cristian ca nu aveau dreptul sa-i inceteze acest contract atata timp cand omul era in spital. De fapt eu am vorbit destul de serios cu dumnealui spunandu-i ca voi informa in scris institutiile statului.Ultima mea discutie a fost ieri cand i-am spus ca voi scrie despre acest caz si la dumneavoastra,nu a fost ca o amenintare ,ci ca o certitudine.In orice moment, incepand de la prima internare de pe 26 septembrie anul acesta,pot sa certific cu martori de la Casa de Sanatate si ITM  ca prin vocea domnului Criveanu,au refuzat sa-i plateasca aceste concedii medicale. Repet cele de pe septembrie si octombrie au fost platite in urma sesizarilor mele catre institutiile statului,iar cele de pe noiembrie si decembrie nu se pot plati de Casa de Sanatate ptr ca  unitatea  refuza sa dea o decizie pentru incetarea contractului.
Cu tot respectul ptr ceea ce faceti.

Asta a fost tot...se pare ca domnul director,despre care am o parere buna si un respect deosebit,i-l durea ca nu am fost prea explicita ca s-au platit acele concedii pe lunile septembrie si octombrie...dar ma intreb dupa cat timp si cum? A vrut in prima faza sa ma intimideze,dar sunt atat calita  incat pot tine piept la  zece directori ca el.Asta-i viata...cat traim trecem prin diverse perioade.Oricum nu am de gand sa ma opresc aici,voi face o sesizare si la Presedentia Romaniei si la Primul Ministru...nu mai vreau nici un concediu medical platit...vreau sa stea si ei in tensiune asa cum s-au jucat ei cu timpul si cu nervii mei.
  
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

miercuri, 21 noiembrie 2012

Scrisoare deschisa catre Ministrul Muncii doamna Mariana Campeanu...

Buna ziua DOAMNA MINISTRU, am avut incredere in dumneavoastra dar m-am inselat amarnic. In ziua de 10-10-2012,v-am trimis o sesizare personal dumneavoastra inregistrata la Guvernul Romaniei Ministerului Muncii cu nr 188343/06-11-2012 care a fost trimisa spre solutionare la Casa Nationala de Asigurare de Sanatate. Am primit raspuns de la Casa in ziua de 20-11-2012 cand sotul meu a fost deja operat si diagnosticat de neoplasm laringian. Problema este ca mai avea o luna de lucrat pe contactul incheiat pana pe data de 30-11-2012,iar domnii de la Directia Judeteana de Statistica ,in ziua de 1-11-2012 i-au reziliat contractul . Cand am mers la Directie sa depun certificatele medicale pe luna noiembrie am primit aceasta veste ca nu mai este salariat. Va intreb pe d-voastra si ma intreb si eu ...oare in ce lume si ce tara traim !. Chiar astazi am mers iar la Statistica sa-mi dea o decizie de incetarea contractului de munca si seful de personal Criveanu Cristian a dat din umeri spunandu-mi ca el nu poate si nu stie cum sa dea acesta decizie. Am facut mai multe sesizari atunci in octombrie la dumneavoastra,la Statistica Bucuresti,la Inspectia Muncii Bucuresti,la Casa de Sanatate  si mi-au dat dreptate.Cand l-am intrebat pe acest domn Criveanu sa-mi arate si mie o lege dupa care functioneaza dumnealor,mi-a aratat o lucrare de doctorat al prof universitar Grigore Lacrita. Eu nu contest ca omul nu este bun cunoscator de legi,dar tu ca institutie sa functionezi dupa o lucrare de doctorat,mi se pare penibil.Cred si sunt convisa pentru ca si eu sunt de profesie economist,ca o instituie trebuie sa lucreze dupa legi aprobate de guvern. Nu mai astept nimic de la institutiile statului roman,nici de la d-voastra,ultima mea incercare asa ca sa-i fac de ras, am sa-i dau in judecata si am sa iau legatura cu Antena 3, personal cu Mihai Gadea...pentru ca a demonstrat ca este un bun roman prin emisiunile care le face si se vede clar ca-i pasa de noi oamenii care nu avem nici o putere,chiar daca indraznim sa ne cerem drepturile noastre care ni se cuvin. Mult succes doamna ministru in campania electorala...am fost si sunt simpatizant USL,dar mi-am promis mie caci cat voi trai nu voi mai vota pe nimeni,pentru ca toti promit si nu fac nimic.

{NUME_SITE} 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

luni, 19 noiembrie 2012

Multumesc Maria.

GABRIELA,LA MULTI ANI !




Desi ne cunoastem doar din virtual si ne leaga aceeiasi problema de viata pe care am reusit sa o gestionam in favoarea noastra,ma incurajeaza ca acum la sarbatoarea numelui tau sa-ti trimit urari de bine si sanatate maxima!
De ziua numelui tau si in orice alta zi iti urez sa ai parte de momente speciale, cu bucurii si sa ramai cu multe amintiri placute. Sa ai o zi excelenta! 
sursa  http://meg55-miannadraguta.blogspot.ro/

Multumesc frumos Maria pentru acesta postare,desi am discutat ieri la telefon,imi cer scuze ca nu am vazut mai devreme aceasta minunata postare de ziua numelui meu care drept sa-ti spun m-a sensibilizat enorm de mult. Imi pare rau ca am lipsit din virtual doua saptamani,dar tu sti foarte bine ca am stat cu sotul meu in spital. Multumesc frumos inca o data suflet frumos !.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

sâmbătă, 17 noiembrie 2012

Sper sa fie bine...

Nu am mai scris de mult pe blog,de fapt nici nu am mai avut timp. Pe 2 noiembrie am plecat la spital pentru ca sotul meu  trebuia operat.Am crezut ca stau cateva zile,dar realizand ca operatia este destul de grea iar el era speriat am decis impreuna cu medicii sa fiu in preajma lui zi si noapte,incat mi sa pus la dispozitie un pat langa el. In ziua operatiei a fost groaznic,am simtit efectiv ca innebunesc...orele treceau groznic de incet. A intrat in sala de operatie la ora 8 si a iesit la orele 12 ...o asteptare  care mi-a secatuit toate puterile de care mai dispuneam.Am stat la capataiul lui secunda de secunda,atenta la fiecare miscare pe care o facea. Pentru mine atunci  a fost noaptea cea mai lunga...o noapte care a trecut ingrozitor de greu,iar dimineata a fost la fel de dureroasa.Se pare ca barbatii in general suporta mai greu si se comporta exact ca niste copii in astfel de cazuri...am stat zi si noapte pana la epuizare iar cand am decis sa plec acasa pentru o zi,i-am vazut ochii plini de lacrimi care efectiv ma implorau sa raman,asa ca am decis sa raman pana la externare care a avut loc ieri. Sper sa fie bine...sper din tot sufletul sa lupte pentru el. Eu intotdeauna am luptat atunci cand am crezut in ceva...imi este foarte greu sa accept infrangerea...am fost  intotdeauna optimista pentru ca sunt constienta ca este singura sansa pe care o ai in astfel de cazuri ,oricat de zdrobit in doua ar fi sufletul tau.Pentru mine a renunta la ceva nu este o solutie. In aceste zile mi-am pus mereu intrebarea:de ce eu...de ce mie mi se intampla asa ceva!. Si totusi acolo in spital eu in durerea mea credeam ca sunt cea mai oropsita de soarta...dar privind in jurul meu mi-am dat seama ca nimeni nu este ocolit de ea. Dar oamenii nu sunt toti la fel...cu cat daruiesti mai mult din sufletul tau cu atat mai mare este suferinta,pentru ca daruim pana la ultimul strop din sufletul nostru...si chiar daca ne doare,fericirea de a darui si a fi alaturi de cineva este mai presus de orice pe lumea asta.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.