Totalul afișărilor de pagină

duminică, 30 iunie 2013

Ar fi bine...

Calea vietii este lunga si intortocheata... nu trebuie sa-i reprosam obstacolele si incercarile,pentru ca  unele lucruri le putem invata doar suferind ... cel mai important dintre toate este sa invatam cat de nedreapta e suferinta si ca nu trebuie sa o daruim nimanui. Ar fi bine sa-i iertam pe cei care nu au invatat nimic din aceasta lectie.
   
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

sâmbătă, 29 iunie 2013

Cautam mereu...

In viata noastra exista oameni care la un moment dat se retrag fara nici o explicatie... te straduiesti sa intelegi,dar in final nu gasesti nici un raspuns si atunci nu-ti ramane decat sa te consololezi ca viata iti rezerva multe surprize.Ar trebui sa nu-i judecam ci sa-i intelegem,caci atunci cand s-au hotarat sa faca acest pas,ei nu mai rezoneaza cu noi .In zadar cautam explicatii ce nu vor fi oferite vreodata,cautam mereu ceva....acel ceva ce nu stim cu exactitate ce si cum va fi... dar simtim ca avem nevoie de acel ceva si cautam mereu , chiar daca la final nu va fi decat un alt zambet amar.Ei pleca din viata noastra pentru ca  au alte lectii de invatat ,astfel drumurile noastre se despart atunci cand nu mai avem aceeasi directie.
 
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

vineri, 28 iunie 2013

Daca invatam ceva din viata...

Fiecare dintre noi are drumul lui in viata pe care trebuie sa-l parcurga...este un drum presarat cu mai multe obstacole sau mai putine,in functie de destinul fiecaruia .Nu de multe ori, aceste obstacolo ne fac mai buni,mai puternici...mai intelepti.Multi dintre noi avem ghinionul sa ne prabusim la pamant si nu ne mai ridicam .Si totusi aceste caderi sunt etape necesare in viata oricarui om...cel mai important este telul pe care ni-l fixam pentru a merge mai departe,daca invatam ceva din viata,sau daca nu abandonam ceea ce ne-am propus atunci cand trecem printr-o cadere sau alta...iar daca telul urmarit este unul nobil,nimic nu ne da dreptul sa renuntam.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

joi, 27 iunie 2013

In drumul nostru prin viata...

Cred ca daca ar fi foarte usor sa ne eliberam de atasamentele pe care le construim in drumul nostru prin viata, am putea spune si ca ar disparea multa suferinta din suflet... insa  se pare,ca doar durerea ne face mai puternici. Ar trebui sa fim din ce in mai constienti ca  noi si numai noi ne cladim viitorul si viata,ca ceea ce ne dorim sau gandim se concretizeaza in experientele de maine. Cel putin eu,ca sa fie totul mult mai usor ,in fiecare zi imi stabilesc un ceva care sa ma bucure si sa ma ajute sa stau in picioare, iar la sfarsitul zilei sa incerc sa caut partea plina a paharului in toate incercarile prin care am trecut... chiar daca uneori imi este mai greu.
  
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Poate...

Am momente in viata cand am impresia ca ma blochez...sunt situatii in care chiar nu stiu cum sa le gestionez. Una gandesc si alta fac ,pentru ca de multe ori nu aleg cu mintea ,ci cu sufletul.Poate ca sunt un om sufletist si imi place sa aleg cu inima...stiu ca cele mai bune decizii sunt luate cu mintea si cu sufletul,impreuna. Poate trec eu printr-o perioada dificila si am impresia ca  vad numai  nori pe cer,cand in realitate este senin...poate ca am obosit...poate nu mai sunt optimista de odinioara...poate nelinistea mea este de vina. Poate am nevoie de liniste si sa rad mai mult...sau poate am uitat de toate astea. Asta este ...sunt momente in viata cand este zguduit bine de tot...si abia atunci realizezi ce este mai bine pentru tine.
 
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.
Trec printr-o perioada ciudata
Trec printr-o perioada ciudata
Sunt un om foarte sufletist si imi place sa aleg cu inima. - See more at: http://dianadumitrescu.ro/sufletul-sau-mintea/comment-page-1#comments
Sunt un om foarte sufletist si imi place sa aleg cu inima. - See more at: http://dianadumitrescu.ro/sufletul-sau-mintea/comment-page-1#comments
Sunt un om foarte sufletist si imi place sa aleg cu inima. - See more at: http://dianadumitrescu.ro/sufletul-sau-mintea/comment-page-1#comments

marți, 25 iunie 2013

Fiecare dintre noi ...

Fiecare dintre noi avem  momentele noastre de cumpana in viata...poate chiar in fiecare zi,si atunci cand crezi ca ai scapat,vine alt astfel de moment.Astazi am vazut pe toate posturile , stiri cu accidentul din Muntenegru. Mereu am spus ca trebuie sa fim recunoscatori ca ne trezim in fiecare dimineata...si ca inca suntem in viata. Fiecare greutate care ne plezneste peste fata...face parte din viata noastra  si ar trebui sa multumim in fiecare zi ca am reusit sa depasim inca un obstacol. In loc sa ne vaicarim ar fi normal sa ne gandim tot timpul ca nu suntem singurii care avem un necaz...cred ca sunt mii de oameni care trec prin lucruri mult mai grele ca noi... tot ce trebuie sa facem ,este sa nu ne mai plangem si sa invatam sa trecem cu fruntea sus peste toate.  Stiu ca suferinta este inevitabila si nu exista pastila pentru durerea  sufleteasca...stiu ca  suferinta nu trece de azi pe maine si nici nu poti sa fugi de ea. Ea trece pur si simplu o data cu timpul

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

luni, 24 iunie 2013

Stiu...

Ştiu că Dumnezeu m-a aşezat în focul suferinţelor. Am acceptat loviturile de ciocan pe care mi le-a dat viaţa şi uneori mă simt la fel de rece şi nesimţitor ca apa care provoacă suferinţă oţelului. Dar nu cer dacât un lucru: "Dumnezeule, nu mă lăsa până ce nu voi fi reuşit să iau forma pe care o aştepţi de la mine. Încearcă cum crezi că e mai bine, câtă vreme ai să doreşti, dar nu mă arunca în grămada de fier vechi a sufletelor."
Paulo Coelho.


  
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

sâmbătă, 22 iunie 2013

Asta este de fapt viata...

Daca stau bine sa ma gandesc,viata mea este ca o carte deschisa. Nu stiu daca sunt in stare sa fiu mai explicita  incat sa-mi scriu toate trairile...dar cert este ca mi-am propus sa ma iubesc mai mult pe mine...sa-mi acord mai multa atentie,pentru ca in ultimul timp mi-am neglijat sufletul.Nu cred ca merita cineva pe lumea asta sa-ti pui sufletul pe tava...sa te gandesti tot timpul la ceilalti...iar restul se pare ca traiesc cu impresia ca lor li se cuvine totul. Am ales sa merg pe drumul meu si voi lua cu mine doar amintirile placute...cred ca toate drumurile noastre sunt dictate de ceea ce simtim... iubire, furie,bucurie sau tristete...toate sunt trairile noastre,acele trairi care ne poarta pasii pe diferite carari.Dar acum am ales pentru mine...increderea,respectul...iubirea...am ales sa uit persoanele care mi-au facut rau si sa nu plec capul in fata nimanui.Nu mai vreau sa am asteptari de la nimeni...singura care poate face ceva pentru mine...sunt eu. Asta este de fapt viata...dupa fiecare zambet, o lacrima...dupa fiecare infrangere un succes...dupa fiecare durere, o bucurie...dupa fiecare pierdere, un castig. Toate fac parte din viata si vrem nu vrem, trebuie sa ne obisnuim cu toate.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

ales să merg pe drumul meu și voi lua cu mine doar amintirile plăcute. - See more at: http://eusuntfemeie.blogspot.ro/2013/06/am-ales.html#comment-form
ales să merg pe drumul meu și voi lua cu mine doar amintirile plăcute. - See more at: http://eusuntfemeie.blogspot.ro/2013/06/am-ales.html#comment-form
Am ales să merg pe drumul meu și voi lua cu mine doar amintirile plăcute. - See more at: http://eusuntfemeie.blogspot.ro/2013/06/am-ales.html#comment-form
Am ales să merg pe drumul meu și voi lua cu mine doar amintirile plăcute. - See more at: http://eusuntfemeie.blogspot.ro/2013/06/am-ales.html#comment-form

joi, 20 iunie 2013

Amintirile sunt pretioase ...

Amintirile sunt pretioase dar si ciudate. Orice om are in viata lui diverse amintiri fie triste,fie fericite sau mai bine spus frumoase. Da...am amintiri pe care prefer sa nu le uit niciodata...am si unele triste care cu siguranta imi aduc aminte de multe greseli. Se spune ca viata trebuie traita...si sunt convinsa de acest lucru...dar aceste amintiri ne fac de multe ori viata mai frumoasa. Am obiceiul sa nu uit niciodata nimic si stiti de ce ? Pentru ca aceste amintiri fac parte din viata mea si cu siguranta nu am cum sa le uit.
 
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

marți, 18 iunie 2013

La multi ani Celestine...

Pe scriitoarea Mihaela Moraru {http://mihaelacelestine.blogspot.ro/) am avut placerea sa o cunosc in 2010 cand a facut un comentariu pe blogul meu. Desi ne-am cunoscut in virtual,pentru mine este ca si as fi cunoscut-o de o viata...este o fata sensibila,frumoasa ,desteapta,talentata si mai presus de toate un om deosebit. Celestine,pentru ca asa ii spun eu,a publicat mai multe carti printre care... Dumnezeu e simplu... de ce-l faci Dumnezei,Lumea de jos,Sah lui Dumnezeu,Dihotomia Genului. Astazi este ziua ta scumpa mea prietena,si eu m-am gandit tot timpul la tine,asa ca iti doresc din suflet tot binele din lume...nu uita ca fericirea este exista oriunde, doar ca trebuie sa-i dai atentie. Uita-te imprejur si vei vedea ca fiecare clipa, fiecare zi si noapte sunt unice...asculta glasul vietii, asculta cum loveste apusul de soare pamantul, asculta norii cum plang... asculta aerul cum trece pe langa chipul tau frumos... asculta apa unui izvor si iarba crescand si vei vedea ca totul are un rost si merita sa incerci si sa indraznesti sa fii fericita. Sa ai o zi frumoasa in care toate darurile sa se opreasca la tine… sa ai suficienta rabdare incat nimic sa nu te supere...atata incredere incat sa simti peste tot in jurul tau iubirea oamenilor... atata calm incat sa auzi muzica cerurilor si destula modestie incat sa vezi in jurul tau toate calitatile celor care te insotesc in aceasta calatorie prin viata. La multi ani Celestine...iti doresc cu toata dragostea multa sanatate,putere de munca , bucurie si speranta in suflet...pentru ca meriti.
 
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

luni, 17 iunie 2013

Asta nu inseamna ca nu pot spera...

Astazi nu regret nimic din tot ce am facut in viata...se spune ca viata este ca o carte ,in care tu intorci fiecare fila .Fiecare lucru important din viata ta inseamna un nou capitol in cartea-ti existentiala cum si fiecare zi pe care o petreci alaturi de cineva inseamna un nou titlu al unei noi povestiri in capitolul pe care tocmai il traiesti.De multe ori spun ca nu cred in destin...si totusi cred ca suntem la mana lui...desi  uneori regret ce nu am facut si puteam realiza. Si totusi daca m-as naste a doua oara,sigur as face acelasi lucru...pentru ca in final toti ne urmam destinul Sunt constienta ca am o singura viata,dar asta nu inseamna ca am o singura sansa pentru a realiza ceea ce-mi doresc,si chiar daca nu pot face toate lucrurile pe care le doresc,asta nu inseamna ca nu pot spera...visa,dori,trai,lucrurile frumoase care imi fac viata frumoasa si sufletul fericit.
   
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

duminică, 16 iunie 2013

Citatul de azi...

"Priveşte fără pretenţia de a pricepe totul. Există lucruri pe care le vei înţelege mai bine din amănunte şi din tăceri decât din vorbe. 
 Aşa cum există gânditori care ... pot fi înţeleşi mai bine din îndoielile lor decât din certitudinile lor". -Octavian Paler.-

  
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

miercuri, 12 iunie 2013

In fiecare minut...

In fiecare minut,secunda, urc cate o treapta pe scara vietii mele...daca privesc in urma ,imi dau seama ca scara vietii mele are mai multe trepte. Fiecare treapta pe care o urc are povestea ei si bineinteles este o victorie . Sunt trepte pe care le-am urcat cu bucurie ,cu  vise si sperante pe care le doream implinite. Altele le-am urcat cu greu,cu suferinta si durere...dar le-am urcat!. Cel mai important este ca le-am urcat tot timpul...nu m-am oprit niciodata...nu am vrut sa ma opresc nici pentru o clipa atunci cand am dat de greu.  Acum am de gand sa tot urc, pentru ca in viata sunt lucruri frumoase de invatat,trait si cunoscut.
 
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

marți, 11 iunie 2013

Sunt sigura...

Astazi este o zi speciala pentru mine si chiar vreau sa fiu cea optimista de pana acum sase luni. S-au intamplat atat de multe...prea multe pentru mine si trebuie sa recunosc ca au fost momente in care am cedat atat pshic cat si nervos .Spun am cedat ,desi nu prea sta in firea mea...dar am inteles ca sunt momente in viata cand nu prea poti gestiona ceva...nu ca tu nu ai fi in stare,ci prin faptul ca nu toate pe lumea asta tin de tine. Sunt convinsa ca soarele va rasari si pe strada mea ...chiar daca acum sunt cam imprastiate si ma ating din cand in cand. Nu ma plang ,pentru ca sunt convinsa ca aceste raze de soare sunt un dar pentru ca altora nu li s-a dat nici atit. Desi viata mi-a dat cate o palma...poate ca sa ma trezesc...pot spune ca Dumnezeu ma iubeste si mi-a dat tot ce mi-am dorit pe lumea asta. Ar fi trebuit sa ma multumesc cu atat,dar suferinta mea se datoreaza oamenilor din jur...sistemului din care facem parte. Nu pot sa ma impac cu ideia ca tot sistemul de valori in care am crescut a fost dat peste cap,incat este atat de greu acum sa-ti gasesti locul in dementa in care se traieste acum. Nici nu vreau sa-mi mai aduc aminte cat m-am luptat cu institutiile statului atunci cand sotul meu a fost bolnav incat  nici macar nu reuseam sa obtin o adeverinta de salariat...si stiti de ce...pentru ca in acel loc unde trebuia sa stea un om pregatit,ocupa locul un incompetent.Mi-am adus aminte despre aceste peripetii,pentru ca astazi am fost contactata de un reputat jurnalist de la o televiziune renumita ca sa analizeze cu ceea ce ma luptam eu pe atunci.In acel timp,am fost prea vocala,chiar am deranjat pe multi,poate prea insistenta...dar insistenta cu bun simt deoarece imi cunostem drepturile. Dar ce te faci cand exista un om disperat care din intamplare nu-si cunoaste drepturile...acel om se resemneaza si-si spune ca asta este!. De aceea mesajul meu este...ca trebuie sa avem incredere in noi,sa hotaram  cand sa ne luam viata in propiile maini...pentru ca omul poseda niste forte incredibile, nici nu stie ce poate, pana nu este pus la incercare... dar trebuie sa aiba incredere si sa mearga mai departe...pentru ca poate...sunt sigura !
  
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

luni, 10 iunie 2013

Un prieten adevarat...

Adesea vorbim despre prieteni si ne dorim cu totii sa avem macar un prieten adevarat...cred ca prietenia este un mare pariu al unei increderi ce nu se clatina la orice incercare mai dificila. Este atunci cand persoana care iti este alaturi,accepta sa fie acolo in orice situatie ...si la bine si la greu. Pentru mine un gand impartasit,o dorinta traita,o bucurie,o tristete alinata,o speranta...asta este prietenia. V-ati gandit vreodata ca o floare cat de frumoasa ar fi ...tot isi schimba fata,dar un prieten adevarat ,ramane toata viata vesnic credincios...viata fara prieteni,este exact ca o floare fara miros.Personal,pot spune ca sunt o norocoasa a sortii,deoarece am cativa prieteni adevarati, putini,dar sunt. Ei sunt cei care cred in mine inaintea nimanui...si cei care imi spun adevarul in fata oricat de dur ar fi...sunt sigura ca nu vor mai fi multe oportunitati in viata pentru a-mi gasi prieteni adevarti ,asa ca voi tine de acestia cu dintii ,desi stiu ca nu trebuie, pentru ca vor fi oricand la orice ora si oriunde pentru mine.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

duminică, 9 iunie 2013

Pe ei ii apreciez cel mai mult...

De multe ori cautam oameni potriviti...oameni buni,frumosi si cu suflet curat . Frumusetea pentru mine vine din suflet...am intilnit in viata mea oameni frumosi,dar care la cateva minute simteai rautatea din sufletul lor. Pentru mine nu aveau nici un pret ...erau acei oameni care nu erau de loc frumosi.
Am intilnit oameni si mai putin frumosi , care atunci cind vorbeau iti umpleau inima de bucurie ,erau plini de bunatate ... chiar pe acestia i-am vazut  frumosi. Toata viata mea am incercat sa-mi apropii astfel de oameni ... sa stau linga ei , caci acestia mi-au facut viata frumoasa. Pe ei ii apreciez cel mai mult!.Iubesc oamenii frumosi sufleteste...nu sunt multi in viata mea ,dar pe aceia pe care i-am intalnit, mi-au daruit putin din lumea lor, infrumusetand-o si pe a mea...ei sunt acei oameni care daruiesc pur si simplu,fara a fi conditionati de ceva in schimb.
   
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

sâmbătă, 8 iunie 2013

Sa schimbi ceva in viata ta...

Mereu avem tendinta sa spunem ca timpul le va rezolva pe toate, dar sunt situatii cand acesta trec,
iar ranile raman...raman si lacrimile dar si dezamagirile. Toate raman,pentru ca in viata asta mereu pot spune ca suntem pusi la incercare...altii suntem mai tari si reusim,sau altii de multe ori clacam.Depinde cat de puternici suntem.Toti ne dorim ca viata noastra sa fie roz...ne dorim sa zambim,sa iubim,sa fie totul bine...dar ce te faci cand viata ta ia o intorsatura radicala , in unele situatii poate prea greu de inteles si suportat...si atunci te intrebi...oare unde am gresit!. Si totusi pentru ca asa este in viata, toate aceste amintiri fie ca sunt placute s-au neplacute le depozitam undeva in noi intr-un coltisor al sufletului bine sigilat, dupa care ne dorim sa ne intoarcem, mai puternici,mai revigorati cu pofta de viata si cu incredere in noi ,dorind din suflet sa nu mai facem greselile din trecut...dar pentru a nu mai face aceleasi greseli, este nevoie sa schimbi ceva in viata ta, deoarece cu cat  valul shimbarii este mai inalt , curajul de a-i spravietui este nemasurat.



Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

vineri, 7 iunie 2013

Imi doresc uneori...

Imi doresc uneori,sa ma pot reintoarce in trecut la copilaria mea...stiu ca sunt momente din viata,in care sufletul nostru a ales sa le pastreze. Amintirile frumoase nu se sterg niciodata...ele ard mocnit incontinuu si nu de multe ori flacara lor izbucneste,amintindu-mi de tot ce a fost mai frumos in viata mea. Acolo,in timp a ramas copilaria mea...cu scoala,pian,balet,atletism,engleza,chiar daca programul era incarcat . Asa era moda...parintii doreau sa faca din odraslele lor,ceva de calitate. Eu am fost un copil cuminte si ascultator...urmam toate aceste activitati cu sfintenie,chiar eram convinsa ca trebuie sa ma ocup de toate cu seriozitate,dar sora mea,care acum este un bun inginer horticol,a ignorat toate aceste reguli impuse de parintii nostri. De multe ori ne amintim si radem cu lacrimi,ca parintii nostri au stiut abia dupa doi ani ca ea nu mai mergea la orele de pian. Cand avea pianul,mergea cu verisoara noastra la cinema. Doi ani de zile,vara,iarna...ele mergeau la cinema. Ce vremuri frumoase...cred ca nu exista fericire mai mare de a ma reintoarce in timp...iar fara amintiri cred ca nu as mai insemna nimic.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

marți, 4 iunie 2013

Ganduri cu Alice...

"Ma impresioneaza tot felul de gesturi mari ale unor oameni generosi, care se dedica unei cauze din care, e limpede, nu au nimic de castigat in afara multumirii aduse de faptele lor bune.
De cativa ani buni, in tara noastra s-a mutat Leslie Hawke, mama actorului splendid Ethan Hawke, care a fost casatorit cu Uma Thurman si au impreuna doi copii. Carevasazica mama lui Ethan Hawke si bunica copiilor Umei Thurman sta in Romania si nu sta degeaba, ci lupta deznadajduit pentru cauza copiilor saraci care trebuie sa mearga la gradinita si la scoala. Nu, nu se imbogateste din asta, dimpotriva, si nici reclama pentru fiul sau nu face. Ba chiar, din cand in cand, Ethan vine pro bono incoace si participa la cate o actiune la care se mai strang inca niste bani pentru copiii saraci din tara noastra. Va veni in curand, mai exact pe 26 iunie, pentru a organiza aici o lansare a noului sau film, Before Midnight, continuare a splendidelor Before Sunrise si Before Sunset. Are rost sa va mai spun ca banii stransi la eveniment sunt destinati organizatiei OvidiuRo care trimite copiii romanilor saraci in gradinite?
Sunt mandra si emotionata de atata umanitate, dar recunosc si ca simt nevoia sa scotocesc cu disperare in portofoliul meu de fapte bune incercand sa gasesc ceva demn de a fi marturisit la ceas de confesiune fara modestie. Pur si simplu, nu stiu ce fapta buna nu la un asemenea nivel, ci cu mult mai modesta, as putea aduce si eu in apararea mea. Am facut fapte bune indreptate tintit, catre niste oameni pe care ii cunosteam, pe care ii iubeam sau carora le eram, cumva, indatorata. Intr-un fel sau in altul, am fost rasplatita, cu o iubire, un multumesc sau o dezamagire de care m-am folosit ca sa merg mai departe, deci am primit ceva concret.

Din sirul faptelor bune realizate fara tinta si fara interes, nu pot enumera nimic.
Spune-mi tu, te rog, o fapta buna pe care ai facut-o candva, cumva, si da-mi o speranta ca si noi, cei care ne intalnim aici, putem fi cu adevarat generosi!"--sursa -


  
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

duminică, 2 iunie 2013

Cu destinatie precisa ...

Cred ca incercarile la care ne supune viata sunt date cu destinatie precisa ...doar celor mai puternici. Pentru cate am patit pana acum,ce sa inteleg!...ca viata vrea ca eu sa fiu cea puternica!. Stau si ma gandesc de multe ori...de ce eu...de ce trebuie sa o iau de la capat. Parca nu mai am rabdarea si vointa de care dadeam dovada acum patru ani...si totusi se pare ca viata mi-a luminat sufletul incat ma obliga sa fiu alaturi de cei dragi in momentele dificile. Daca asta a hotarat viata pentru mine,cred ca merita sa-i arat de ce sunt in stare.Acum cred cu tarie ca atunci cand am venit pe lumea asta,viata a uitat sa ne dea o carte cu instructiuni... ne lasa sa ne descurcam singuri,fiecare dupa instinctul sau... ne invata cum   sa ne dezmeticim dupa fiecare lovitura primita...si tot viata iti da puterea sa te ridici dupa fiecare cazatura.
  
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.