Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 31 ianuarie 2015

Cand recunostinta vine prea tarziu...

Tine de vocatia noastra de bocitoare sau doar de neputinta de a ne arata respectul si iubirea fata de semenii nostri si de realizarile lor cat ei sunt inca in viata? Acum o intreaga planeta isi smulge parul de durerea, de neputinta, de furia nascute in urma atentatului de la Paris, de la redactia saptamanalului Charlie Hebdo. Toti suntem Charlie, desi cumplit de putini se straduiau sa salute curajul jurnalistilor publicatiei cat ei scoteau pe piata numere incendiare, de-o obraznicie frizand deopotriva si absurdul, si dementa, si geniul, dar si cand, asa cum se intampla cu presa din intreaga lume, se luptau cu greutatile pietei, ale marketingului, ale vanzarilor, ale recunoasterii libertatii lor de expresie.
Asa facem cu toate, iar recunostinta vine, foarte adesea, prea tarziu…
Cu o luna inainte sa moara Laura Stoica, facuseram cu ea un interviu si o sedinta foto. De amplasat undeva, in interiorul revistei. Laura m-a intrebat, delicata, daca nu cumva as putea s-o asez si pe coperta. Dar eu m-am scuzat ferm, precizand ca am ceva deja stabilit, in vreme ce in minte mi se invarteau considerente legate de audienta, de marketing, de procente din vanzari care atarna de notorietatea vedetei asezate pe coperta. Apoi s-a intamplat nenorocirea. Iar eu am avut o zi si o noapte in care m-am intrebat daca nu cumva acum ar fi momentul sa fac coperta pe care si cantareata si-ar fi dorit-o. “O sa ai vanzari fabuloase!”, mi-au spus toti colegii mei jurnalisti, care nu s-ar fi incarcat cu pacatul alegerii, nealegerii mele. N-am facut niciodata o coperta cu Laura Stoica, pentru ca mi-a fost rusine sa fac prea tarziu ceea trebuia facut atunci cand ingerii deschisesera o poarta spre lumina si frumusete, spre o oportunitate demna si splendida, atat de fireasca. Iar acum ma uit in jur ca exista festivaluri care ii poarta numele, si glasul ei este considerat un reper, desi, inainte sa moara, producatorii de spectacole sau emisiuni cam strambau din nas cand auzeau de ea…
La fel de defazat, o iubesc pe Marilyn Monroe, a carei figura splendida si blonda zambeste trist din toate tablourile casei mele. As vrea sa ma teleportez in vremea ei si sa o apar de relele lumii, inclusiv de ea insasi si de ambitiile sale. Dar nu se mai poate. Mi-e draga Britney Spears, si nu stiu cum sa fac s-o scutesc de hlizeala planetara pe seama ei, desi ii ascultam cu totii cantecele si lacrimam. Mi-e tare draga Miley Cyrus, o admir pentru talentul sau enorm si mi-e ciuda ca face atatea prostii, cum fac asa de des tinerii talentati si speciali. Cum s-o apar?!
Si azi, in zile in care admiram cu totii talentul si indrazneala jurnalistilor francezi, mi-e mai ciuda ca oricand pe lumea asta in care numai cate o moarte mai e in stare sa ne zgaltaie din nesimtire, sa ne mai aduca in suflet un dram de respect. Si ma intreb: ce facem? Asteptam sa moara rand pe rand vedetele noastre ca sa putem sa ne amintim ca le-am adorat ani si ani la randul? Trebuie sa cerem destinului sa-i matraseasca pe oamenii curajosi, frumosi – artisti, sportivi, jurnalisti… – care au iesit din rand, care s-au remarcat, ca sa ne amintim ca ei sunt si au fost dintotdeauna mai buni ca noi, mai curajosi, mai speciali? As vrea sa nu fie asa…
-sursa-

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

vineri, 30 ianuarie 2015

Sunt momente...

Sunt momente in care inchizi ochii respiri adânc și îți impui să nu plângi. Din dragoste, din mandrie, pentru că te simți folosită sau pur și simplu dată la o parte, și tu ai avut un moment în care n-ai vrut să plângi, să dai cuiva satisfacția de a-ți fura zâmbetul. Lacrimi înghițite în sec, ochi sclipitori, obraji roșii, suflete rănite și zâmbet puternic. Femeia poate, indiferent de toate rezistă și nu plânge; probabil la sfârșitul zilei, după ce s-a războit, castelul ei devine o casă construită cu fân, ușor de dărâmat; probabil când ușa de la intrare se închide, ea se prăbușește în genunchi și își petrece noaptea plângând dar a doua zi, când iese pe ușă, vei rămâne uimit de frumusețea ei, de puterea pe care o citești în privire, de parfumul cu care își îmbracă pielea, de mersul ei ca și cum nimic nu i-ar putea face rău. O adevărată doamnă se va respecta întotdeauna, nu va accepta milă, își va ascunde suferința cu o mască prețioasă. Ea a învățat că există o regulă: când ieși pe ușă, nimeni nu trebuie să-ți cunoască durerea, doar cei apropriați.
-sursa- http://eusuntfemeie.com/-
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

joi, 29 ianuarie 2015

Am crezut...

Am crezut dintotdeauna în Dumnezeu, nu L-am căutat, nu mi-am pus întrebări, nu am avut îndoieli până când în viața mea s-au întâmplat lucruri pe care nu mi le-am putut explica. Atunci am început să mă întreb: ”De ce?”, am început să-L caut doar când aveam nevoie, am început să-L găsesc din ce în ce mai rar. Sau așa am simțit - un abandon. Cu greu am înțeles că cel care a abandonat sunt eu, I-am întors spatele și, pentru că nu L-am mai văzut, m-am simțit singur.
Acum m-am întors și îmi râde ca unui copil naiv pe care l-a iertat de mult.-sursa-Naivul-

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.




miercuri, 28 ianuarie 2015

Multumesc vietii ...


Traiesc pentru ca iubesc viata... Iubesc absolut totul la viata, bunele si relele, bucuriile si necazurile,soarele si furtuna,rasaritul si apusul. Traiesc prin prisma oamenilor pe care ii iubesc si care la randul lor simt acelasi lucru,pentru bucuria clipelor... traiesc pentru omul care in fiecare zi imi ofera un zambet. Iubesc faptul ca traiesc,ca vorbesc,ca simt,ca alerg. Multumesc vietii ca sunt o persoana atat de norocoasa  ca pot sa ajut oamenii si ca mi-am format un suflet cu care pot sa ajut cu placere. Da ...traiesc ca asa a fost sa fie si iubesc viata cu prezentul si clipa urmatoare ce va veni in dar.
Traiesc si iubesc  iubirea din viata si... a dezlega enigma vietii.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

marți, 27 ianuarie 2015

Sunt fericita cu al meu prezent...

Am invatat ca pentru a fi fericita nu trebuie sa fug din calea vietii. E mai greu atunci cand intindem mana pentru a primi, decat atunci cand daruim.Fericirea vine cand nici macar  nu te astepti. Eu cred ca ea este mereu cu noi, de noi depinde daca vrem sa fim fericiti sau nu, de multe ori trecem pe langa ea fara sa o simtim...datorita egoismului. Sunt fericita cu al meu prezent fara trecut si viitor pentru ca nu mai vreau sa privesc in urma. Am inteles ca fericirea inseamna optimism,sa ma bucur de viata asa cum e ea,sa iubesc pe toata lumea,sa-mi pastrez decenta fata de oameni...sa realizez ceva. Eu singura am decis in lumea asta intortocheata  si neprevazuta,sa fiu fericita pentru ca pot aduce un strop de fericire si celor care fac parte din viata mea. Si am mai inteles un lucru ca daca vrei... fericirea este permanent in noi. In viata avem parte de momente bune si momente rele. Nu as putea spune : sunt fericita in totalitate. Poate sunt fericita ca traiesc, si poate sunt nefericita pentru multe alte motive pe care toti dintre noi le avem.Am decis sa-mi traiesc propia mea viata si sa incerc pe cat posibil sa ocolesc rautatea oamenilor.Daca m-ar intreba cineva ce as schimba in viata mea...poate ca in adincul sufletului meu mi-as dori sa schimb multe din trecutul meu,dar poate daca as schimba trecutul,nu as mai avea prezentul minunat de care ma bucur. Si totusi... as schimba ceva din batrinetea celor dragi pentru ca as vrea sa  le fac viata mai frumoasa,mai usor de indurat si as incerca sa le aduc mai multe zambete frumoase in vremurile acestea de nesiguranta. In rest...iubesc viata mult de tot.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

luni, 26 ianuarie 2015

Fara iubire nu avem aer...

Iubirea este un sentiment care nu se va demoda niciodata...ea  te face sa nu regreti ca existi si reprezinta acel ceva care te face sa treci mai usor prin viata. Dragostea exista si este adevarata...este un fapt real de viata...pentru ca fara iubire nu avem aer,nu putem respira. Iubesti,traiesti fiecare zi pentru a oferi tot ce ai mai bun...astepti zambetul acela care-ti da viata de fiecare data cand il privesti.  Da...exista iubire pentru ca daca oferi...vei primi,daca iubire astepti...iubire daruiesti, dar probabil ca uneori visam la iubirea aceea cantata de poeti si nu vedem iubirea de langa noi si din noi.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

duminică, 25 ianuarie 2015

Sa crezi in oameni,sa iubesti sa speri...

Degeaba vrem sa invingem timpul pentru ca ar insemna sa ne luptam cu propia viata...ceea ce este imposibil. Ma gandesc ca zilele trec,ele sunt precum clapele unui pian...cum treci de la o zi la alta auzi un alt sunet. Acel sunet te invata cum sa treci prin viata,cum sa respecti lumea,sa crezi in oameni,sa iubesti...si sa speri ca nu ai nici un regret cand ajungi la ultima clapa. Viata este atat de frumoasa si daca nu o poti intelege nu astepta ca totul sa vina de la sine. Viseaza ,iubeste,lupta,incearca sa te depasesti pe tine pentru ca aceste lucruri te vor face alt om. Eu acum vad viata cu alti ochi...totul mi se pare o incercare,o lectie.Desi am mai spus-o de nenumarate ori si o repet: viata e frumoasa!.




Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

sâmbătă, 24 ianuarie 2015

Nu m-am plans niciodata ...

Am facut orice lucru din viata mea ca si cum l-as face pentru ultima oara...si ca si cum trebuie tot timpul sa dau socoteala... Dumnezeu mi-a dat puterea sa nu privesc inapoi la viata mea,ca sa ma pot concentra sa merg inainte. Nu m-am plans niciodata de necazurile oferite de viata si am mers mereu inainte. Cred ca viata este frumoasa si ca fericirea se cladeste pe lucruri mici.Eu chiar cred in forta  gandului pozitiv,iar acesta forta mi-a indeplinit destinul pentru ca sunt in viata...traiesc...vad...aud...vorbesc...merg...pentru ca optimismul si increderea mi-au dat forta de a lupta si mi-au transformat visurile in realitate.Toata lumea se mira de unde am atata putere sa zambesc tot timpul...de unde atata energie...pai va spun eu...faptul ca am cunoscut suferinta...am vazut oameni  la granita cu moartea...asta imi da putere...pentru ca respir...exist...iar acum pentru mine fiecare zi reprezinta un inceput de viata.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

vineri, 23 ianuarie 2015

Mereu am crezut ca exista un astru ...

Mereu am crezut ca exista un astru care ne lumineaza destinul si ca totul este scris in trecut si viitor.
De fapt viata este timpul nostru uneori trist sau vesel pe care fara sa vrem ni-l irosim si care trece extrem de repede...acest timp nu-l putem recupera desi  devenim mai intelepti. Sau am momente cand imi imaginez destinul ca un traseu intre doua  orase in care eu singura mi-am ales drumul. Poate nici nu stiu cum si cand am facut-o...cert este ca ma aflu pe alt drum...ca sunt in mers si poate am obosit...dar nu conteaza pentru ca forta vietii este mai mare...si trebuie sa ajung la destinatie. Soarta ar fi atingerea tintei dar se pare ca este mai importanta calatoria vietii.  Si totusi viata mi-a dat-o Dumnezeu dar eu sunt singura care pot sa-mi scluptez viata mea ...de mine depinde cum sa-i dau o forma cat frumoasa si eu am obligatia sa am grija de ea.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

joi, 22 ianuarie 2015

Nimic nu este imposibil in viata ...


Nimic nu este imposibil in viata ci extraordinar de greu de obtinut,trebuie sa vrei si pentru asta trebuie sa-ti doresti ceva. Viata este data sa fie a luptatorilor,a celor care vor sa tina piept,dar pentru asta trebuie sa fi in orice moment optimist. Un om care gandeste negativ niciodata nu va castiga o batalie. Cand scriu despre viata si chiar despre optimism pentru mine este foarte usor,ca ma simt  fericita ca am scapat de boala si sant sanatoasa,ca am o familie care ar face orice pentru mine. Dar cum ramine cu acei oameni tristi de pe strada ? Cum sa le spun eu sa fie optimisti si sa aiba incredere in ei ? Cum sa zambeasca cand traiesc din salarii si pensii mizere ? Cum sa aiba incredere in ei sau sa fie veseli cand intra in magazine si nu au bani de o paine...Cum sa fie optimisti cand nu au bani de medicamente. Eu personal ma simt vinovata fata de acesti oameni pentru faptul ca eu nu duc lipsa de nimic,desi totul este obtinut prin multe sacrificii si multa munca. Da...eu sunt optimista si zambesc vietii pentru ca intotdeauna am privit partea plina a paharului si am incredere in mine.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

miercuri, 21 ianuarie 2015

Speranta, cere rabdare...

Sunt o groaza de momente frumoase in viata pe care, de fapt, noi...nu le vedem....sa ne bucuram ca traim... ca putem iubi incat sa putem invata si lasa ceva in urma. Sa-i zambim vietii orice ar fi.  Viata merita traita ... sa faci ceva inaltator, pentru ca sufletul tau ,.sa se simta implinit. Incepind de ieri...speranta este iar cu mine,radiez de fericire cand o stiu aproape de mine si as dori ca acesta speranta se devina siguranta. Speranta, cere rabdare, incredere, lupta....iar  cel care spera, nu renunta...si eu nu renunt la viata.Cred cu tarie in viata si in faptul ca nimic nu este intimplator...si mai cred ca viata ne da totul,trebuie doar sa stim sa luam din ea,cat sa pastram pentru noi...si cat sa impartim cu cei dragi...si mai cred ca cel mai important moment este clipa prezenta...iar cel mai important om este cel de langa tine. Cateodata am sufletul atat de zbuciumat...nici eu nu ma mai inteleg...imi iubesc calitatile...imi urasc defectele dar regret si greselile...caci am gresit in viata asta ca la un moment dat nu am avut grija de sanatatea mea....dar acum am invatat sa traiesc cu ele.  Si totusi traiesc...cred in viata...cred in mine...cred in voi.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

marți, 20 ianuarie 2015

Eu cred...

Eu cred ca scopul meu in viata este sa aduc bucurii oamenilor,ador acest lucru si ma straduiesc din rasputeri.Nu sunt lucruri mari,sunt mici bucurii care stranse intr-un manunchi,valoreaza enorm. Imi place sa iubesc viata,am sa lupt pentru a ramane tare ca o stanca in incercarile ei dureroase...si am sa lupt pentru frumusetea pe care destinul mi-o ofera. Viata iti face fel de feste,te provoaca dar este ca un educator formidabil. Daca  in viata nu faci nimic dai vina pe destin...nu mai poti lupta cu viata si nu vrei sa inveti nimic de la ea. Se spune ca destinul ni-l  faurim fiecare dintre noi,farmecul vietii consta in faptul ca nu stim ce ne asteapta in clipa urmatoare,totul se poate schimba...desi ne place  sa traim cu ideea ca detinem controlul.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

luni, 19 ianuarie 2015

Toata viata lupti...

Toata viata lupti sa faci o scoala, sa ai un loc de munca bun, sa te autodepasesti, sa ai o familie, si toate acestea cu sacrificii multe. Si cand zici Doamne-ajuta, ca ai reusit sa urci muntele si sa ai satisfactii si realizari pe toate planurile, totul se naruieste in jurul tau. Ai un tel, ai vointa, faci eforturi, reusesti, esti fericit, dar ce folos? Unii sunt fericiti ca au o bucata de paine pe masa,altii au iahturi sau palate, si vor mai mult. Azi, nu mai inteleg nimic...Stateam astazi pe banca in fata blocului si priveam cum trece lumea...oameni suparati,stresati...unii mai incercau sa afiseze in coltul gurii un mic zambet,dar nu le prea reusea...erau toti oameni simpli,cu grija zilei de maine..se gandeau ca poate meritau o viata mai buna....ca poate au gresit cu ceva ...ca poate...cine stie...asa le este soarta.  Imi pare rau ca exista oameni necajiti, imi pare rau ca nu pot sa ii ajut,dar cel mai rau imi pare ca oamenii acestia sunt majoritari....si acestia sunt cei care considera viata un chin ,un calvar....ei sunt cei care seara, inainte de culcare, se roaga sa le fie scurtat acest chin intr-un fel sau altul....Acum imi dau seama ca viata inseamna pentru unii si suferinta.  Privesc  oamenii si parca ochii mei nu vor sa creada cat de mici sunt...atat de separati de realitatea rece ce  cu fiecare zi  trece , ii chinuie si mai mult.
Acesti oameni ce trec pe langa mine, ma studiaza cu privirea, si in cateva momente , ma uita, parca nici nu as fi fost acolo...toti au grijile lor apasatoare in lumea asta .
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

duminică, 18 ianuarie 2015

Sunt… momente în viață...




"Sunt… momente în viață. Asta îmi spun de fiecare dată, fie că e vorba de un moment încărcat de bucurie, fie că este unul de mare tristețe.
Zi de zi trăim momente. Mai însemnate sau mai puțin însemnate, mai vesele sau mai triste, cu fiecare zi care trece, mai numărăm câte o amintire, câte un gând, un sentiment, o povață sau o povară.
Sunt momente când sfârșitul unei zile ne întristează pentru că nu putem trăi la infinit clipele care ne-au făcut inima să tresalte de bucurie și momente când căderea nopții e o binecuvântare, care ne acoperă sufletul cu vălul invizibil al speranței că mâine va fi puțin mai bine.
Sunt momente când trebuie să hotărăști de unul singurul dacă trebuie să mergi tot înainte pe drumul ales sau dacă e timpul să pui punct și să o iei de la capăt, iar aceasta este probabil cea mai grea decizie pe care suntem forțați să o luăm câteodată. Singuri. Pentru că viitorul stă adesea chiar în mâinile noastre.
Sunt momente când tot ce ne rămâne este iubirea pentru propria persoană, deși, uneori o pierdem și pe aceasta.
Sunt momente când ceea îți dorești și ceea ce obții sunt două lucruri complet diferite, la fel cum sunt momente când ceea ce primești înseamnă prea puțin comparativ cu ceea ce oferi.
Sunt momente când ai motive să plângi până la epuizare și momente când găsești câte un motiv de bucurie în cele mai mărunte și aparent neînsemnate lucruri.
Sunt momente când Dumnezeu îți scoate în cale oameni extraordinari care să-ți călăuzească pașii spre a ajunge într-un loc mai bun și momente când îi ia pe acei oameni de lângă tine pentru a te învăța că nimic nu durează o veșnicie și că suntem totuși mici, atât de mici…
În cele din urmă, sunt momente când învățăm că oamenii rămași în urmă nu trebuie amintiți nici cu regret, nici cu mâhnire, nici cu ură. Ei fac parte din trecut pentru că într-un fel sau altul au șlefuit omul care azi e mai înțelept și mai bun decât era cu un an sau cu mulți ani în urmă."
-sursa  Iustina Ţalea Dinulescu -
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

sâmbătă, 17 ianuarie 2015

Acum zambesc din nou...

Printre cuvintele dragi mie ,se numara si speranta,pentru ca intotdeauna am purtat in suflet replica sperantei...trebuie sa Sper....trebuie sa traiesc. Ea este visul celui treaz,a celui care traieste,este dragostea de viata. Poate ca este unicul sentiment care,odata ce se instaleaza in suflet,capata imortalitate. Speranta face parte din noi,este strins legata de natura noastra.Mi-am dat seama ca visele te fac mai fericit si speranta moare ultima. Acum zambesc din nou,chiar daca inima imi plange uneori cand ma gandesc in urma.... Acum zambesc si cei din jurul meu,pentru ca si ei au sperat ca eu sa ma fac bine. In viata cel mai bine este sa pastrezi un gram de speranta, oricat de mic ar fi el,pentru ca nu se stie niciodata ce se va intimpla peste o zi,o luna,un an...
Oricat de greu ar fi,nu uitati sa sperati la o clipa de fericire,la un strop de fericire,la dreptul la viata.
Trebuie sa speram pentru noi intotdeauna, pentru ca numai asa putem zambii.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

vineri, 16 ianuarie 2015

Prietenii ingrozitor de folositoare…

Ți s-a întâmplat să crezi că oamenii s-au schimbat în bine, că au învățat din trecut și au încercat să schimbe anumite comportamente?
Ți s-a întâmplat să te lași din nou păcălit, să încerci să uiți sau să treci peste ca apoi să simți aceeași dezamăgire și să realizezi că acea persoană nu s-a schimbat deloc, continuă să lupte pentru propria fericire indiferent de oamenii din jur, te caută doar când este necesar și util?
Sigur ți s-a întâmplat și ție. Când vine vorba de dezamăgiri, cred că oamenii se împart în două tabere: cei care dezamăgesc fără rea intenție și cei care dezamăgesc dar nu-i interesează.
Ți s-a întâmplat să vrei să oprești autodistrugerea unui prieten și să realizezi că acesta nu te aude, probabil nu te va auzi vreodată. În furia lui se va întoarce și va arăta cu degetul către tine.
Fără să vrem dezamăgim oamenii din jurul nostru și sigur merităm o altă șansă. N-au dreptul la o a doua șansă cei care își bat joc, cei care te caută din când în când, te fac să crezi că s-au schimbat dar apoi te ignoră și îți trântesc un salut sau o invitație ca să pregătească terenul în caz că vor avea nevoie.
-sursa- http://eusuntfemeie.com/-
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

joi, 15 ianuarie 2015

Oamenii pot fi mai iertatori...

Este adevarat,ca a ierta  din virful buzelor nu este acelasi lucru egal cu a ierta din inima,este nevoie ca timpul sa vindece rana. Iert cu usurinta,pentru ca nu sant dusmanoasa si am impresia ca ura este dureroasa.Numai cei curajosi sant in stare sa ierte. Oamenii pot fi mai iertatori decat iti poti imagina. Dar  in primul rand trebuie sa te ierti pe tine insusi... trebuie sa te eliberezi de ceea ce este urat in sufletul tau,si sa mergi mai departe. Noi nu trebuie doar sa iertam,ci sa si uitam . Este mult mai usor sa ierti un dusman,decat sa ierti un prieten. Cei slabi nu vor fi in stare niciodata sa ierte,pentru ca a ierta este calitatea celor puternici. A ierta nu inseamna in mod automat si intoarcerea  celuilalt obraz. Atunci cand iert o persoana,ideal este sa uit.,dar din pacate,omului ii este imposibil. La urmatoarea greseala,imi revine in minte si greseala anterioara. Intre a ierta si a plati cu aceeasi moneda,aleg prima varianta. Din pacate nu pot sa iert intotdeauna,mai ales cind o greseala se repeta de mai multe ori. Cu toate acestea evit sa ma razbun si privesc acea persoana ca si cind nu ar exista.
 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

miercuri, 14 ianuarie 2015

Trebuie sa crezi...

Nu cred ca ma pot numara printre cei ce se dau batuti usor in viata.Chiar nu stau sa-mi plang de mila.Imediat caut sa gasesc o solutie,si stau doar atat sa-mi fac curat in suflet.Nu mi-au placut nicicand oamenii care nu stiu ce vor,care nu au un scop in viata.Iti trebuie curaj in viata.Mi-am dat seama ca fericirea mea exista doar cand cei din jurul meu sant fericiti.Exista momente in viata cand,chiar daca nu vrei,trebuie sa o iei de la zero...si incet,incet ridici capul,te scuturi de praf si pornesti la drum...Trebuie sa crezi in orice,caci insasi viata este o speranta.Astazi sant  omul care crede ca visele se afla inauntrul nostru.Stiu ca o sa fiu mereu un om liber... si nu mi-am pierdut speranta ca pot crea o lume mai buna si mai frumoasa decat cea  in care traiesc azi.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

marți, 13 ianuarie 2015

Toti avem ceva in comun numit... Viata...

Cu unii soarta este mai blanda,cu altii mai vitrega,insa toti avem ceva in comun numit... Viata. Sant oameni care lupta enorm pentru o clipa de bucurii si altii o primesc ,pur si simplu,insa nu stiu sa o aprecieze.Cred ca uneori ajung sa iau viata prea in serios cu toate ca  ma bucur de o gramada de lucruri. Devin tot mai captivanta de unele situatii,incat merg pe strada si ma gandesc la ele.Ma amuza starile de spirit,este ca si cand te-ai urca  intr-un fel de carusel al trairilor si uneori nu sti ce te asteapta,si in ce doze...stii doar ca vrei sa simti cum iti curge viata prin vene.Viata se manifesta prin visele pe care permitem sa le nutim,pentru care santem hotariti sa facem ceva pentru a le indeplini,si de care sa stim sa ne bucuram in fiecare moment.Mereu vrei sa speri fara bariere… sa astepti un raspuns chiar daca toti cei din jur si-au pierdut rabdarea…sa mangai, sa alinti, sa consolezi chiar daca de fapt tu esti cel care ar avea nevoie de toate astea…sa crezi in tine chiar daca toti te pun la zid…sa te vezi frumos, chiar daca nimeni nu si-ar dori sa-ti imortalizeze chipul…sa speri si iar sa speri chiar daca risti sa fi numit naiv sau poate prost.Asta este viata! Oare unde se invata toate astea? As fi prima pe lista de inscriere a unei asemenea scoli.
 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

luni, 12 ianuarie 2015

In fiecare zi ...

In fiecare zi am doua posibilitati. Pot sa aleg sa fiu bine dispusa,sau pot sa aleg sa fiu prost dispusa.
Si aleg sa fiu bine dispusa.
Cand mi se intimpla ceva rau,pot sa aleg sa fiu victima,sau pot sa invat din ceea ce mi sa intimplat.
Si aleg sa invat.
De fiecare data cind vine cineva la mine sa se lamenteze pentru ceva,pot sa aleg intre a-i accepta plingerile,sau pot alege sa-l ajut sa vada partea pozitiva a vietii.
Si eu aleg intotdeauna partea buna a vietii.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

duminică, 11 ianuarie 2015

Viața, așa cum se spune, vine fără manual de utilizare...

Astăzi m-am trezit zâmbind. Demult nu m-am mai simțit așa. Parcă toate lumile s-au așezat cumva la locul lor, iar eu am avut timp să mă destind în mijlocul propriei vieți și propriilor gânduri.
Am greșit de foarte multe ori în viață deoarece, e… viață, iar viața, așa cum se spune, vine fără manual de utilizare. O înveți treptat și, uneori, la pachete mai mari. Mai multe lecții dintr-o dată. O înveți din: greșeli, căderi, singurătăți, alegeri, decizii, iubiri, trădări, nașterea unui copil etc. Și cel mai bine o înveți când ești la ananghie. Atunci înveți mai multe. Despre viață, despre tine, despre oamenii de lângă tine. Despre cei ce te iubesc.
Și mai înveți ceva în viață. Una dintre cele mai importante lecții. Că unii oameni te iau exact așa cum ești. Nu te vor altfel. Și te respectă, admiră, prețuiesc și iubesc pentru tot ce ești tu ca om, suflet, femeie/bărbat, prietenă/prieten. Că așa cum vei trata oamenii și sufletele acestora, așa vei fi tratat. Că totul depinde de constanța ta. De liniaritate în tot ceea ce faci, spui și dăruiești. În viața ta și a lor.
Vei avea surprinderea ca, la un moment dat, să greșești față de cineva, grav (ai spune tu, aproape iremediabil) și să ai fericirea de a fi nu doar înțeles ci și protejat de cei care se vor năpusti asupra reputației tale, sufletului tău și a tot ce ești. Vei înțelege atunci puterea prieteniei și a iubirii. Și atunci vei afla de fapt că, la baza acestei manifestări de loialitate față de tine, stau de fapt acțiunile, cuvintele, sentimentele, susținerea și sinceritatea ta față de oamenii din jurul tău. Dăruirea ta. Prietenia ta. Necondiționarea ta. Felul în care iubești.
Și vei ști. Vei ști că o mare parte din tine este în regulă în mâinile, sufletul și gândurile altora. Că nimeni și nimic nu le va putea denatura, atinge și distruge. Că sunt păzite de omul care ai fost / ești și de oamenii în care ai crezut și cărora le-ai lăsat bucățile cele mai importante din tine. Atunci de fapt afli adevărata ta valoare ca prieten, om sau iubit/ă. Și știi că niciodată nu vei fi singur și ai pe cine te baza. Alții decât tu însuți. Iar asta dragii mei, asta, este o mare realizare!
De asta m-am trezit eu astăzi zâmbind. Mi-am reamintit cât de loiali și frumoși pot fi oamenii. Să fii iubit și protejat chiar și atunci când dai cu bâta în baltă este o lecție de viață. Și o mare fericire.
Lăsați strălucire, liniște și bucurie oriunde vă veți afla și oriunde veți merge. În sufletul tuturor celor pe care îi atingeți. Veți avea fericirea și surprinderea să asistați la nașterea unui nou soare. Cel al propriei vieți.
-sursa Ramona Sandrina-http://ladyallia.blogspot.ro/-
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.


sâmbătă, 10 ianuarie 2015

Viața este un dar ...

Amintește-ți că viața este un dar de la Dumnezeu și trebuie prețuită, trăită și simțită în toată splendoarea ei. Fiecare zi este o binecuvântare, mai ales atunci când sufletul știe acest lucru și este recunoscător pentru darul primit.Mulțumesc cerului pentru viața ce o trăiesc ...pentru vise, speranțe, prieteni, pentru dezamăgiri și eșecuri, pentru toate sunt recunoscătoare, pentru că viața e plină de farmec așa cum este ea !
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

vineri, 9 ianuarie 2015

Cat timp traiesti...

In viata trebuie sa inveti sa mergi mai departe...cu trecerea timpului, trebuie sa realizam ca viata nu mai ne tine pe palme si trebuie sa ne asumam fiecare actiune cat si consecintele ei... nu uita niciodata ca pielea se increteste... parul incarunteste, iar zilele se aduna in ani. Dar ce e mai important se conserva... forta si determinarea ta nu au varsta... spiritul tau e cel care indeparteaza panzele de paianjen. Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare...dincolo de orice reusita e o alta incercare. Cat timp traiesti... simte-te viu.  Daca ti-e dor de ce faceai, fa-o din nou. Nu te pierde printre fotografii ingalbenite de timp …mergi mai departe atunci cand toti se asteapta sa renunti... nu lasa sa se toceasca taria pe care o ai in tine...fa in asa fel ca in loc de mila, sa impui respect. Cand nu mai poti sa alergi, ia-o la trap...cand nu poti nici asta, ia-o la pas...cand nu poti sa mergi, ia bastonul... insa nu te opri niciodata.(sursa fraze intelepte ale Maicii Teresa.)


Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

joi, 8 ianuarie 2015

Da...am amintiri...

Amintirile sunt pretioase dar si ciudate. Orice om are in viata lui diverse amintiri fie triste,fie fericite sau mai bine spus frumoase. Da...am amintiri pe care prefer sa nu le uit niciodata...am si unele triste care cu siguranta imi aduc aminte de multe greseli. Se spune ca viata trebuie traita...si sunt convinsa de acest lucru...dar aceste amintiri ne fac de multe ori viata mai frumoasa. Am obiceiul sa nu uit niciodata nimic si stiti de ce ? Pentru ca aceste amintiri fac parte din viata mea si cu siguranta nu am cum sa le uit.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

miercuri, 7 ianuarie 2015

La multi ani Stelian!

”Fa-ti timp sa traiesti – este secretul succesului.
Fa-ti timp sa gandesti – este sursa puterii.
Fa-ti timp sa te joci – este secretul tineretii.
Fa-ti timp sa citesti – este temelia priceperii.
Fa-ti timp pentru prietenie – este sursa fericirii.
Fa-ti timp sa razi – iti va usura povara vietii.
Fa-ti timp sa visezi – iti va invata sufletul sa zboare.
Fa-ti timp pentru Dumnezeu – este singura investitie durabila a vietii.”...
Iubește viața și lecțiile ce le înveți în ea .Toate au un rost pe acest pămînt .
Astazi de ziua ta,iti doresc  din suflet sa ai o viata  plina de reusite, bogata in prietenii, bucurie, zambete, amintiri şi emotii frumoase...nu uita ca fericirea  exista oriunde, doar ca trebuie sa-i dai atentie. Uita-te imprejur si vei vedea ca fiecare clipa, fiecare zi si noapte sunt unice...asculta glasul vietii, asculta cum loveste apusul de soare pamantul, asculta norii cum plang... asculta aerul cum trece pe langa  tine... asculta apa unui izvor si iarba crescand si vei vedea ca totul are un rost si merita sa incerci si sa indraznesti sa fii fericit.. Sa ai o zi frumoasa in care toate darurile sa se opreasca la tine… sa ai suficienta rabdare incat nimic sa nu te supere...atata incredere incat sa simti peste tot in jurul tau iubirea oamenilor... atata calm incat sa auzi muzica cerurilor si destula modestie incat sa vezi in jurul tau toate calitatile celor care te insotesc in aceasta calatorie prin viata.La multi ani frumosi Stelian...si iti doresc cu toata dragostea multi ani fericiti alaturi de frumoasa ta familie,multa sanatate,putere de munca , bucurie si speranta in suflet...pentru ca meriti!.
Cu tot dragul,a ta cumnata,
gabriella.

marți, 6 ianuarie 2015

De un lucru sunt sigura...

 Sunt oameni care prin simpla lor prezenta in viata noastra ne ajuta sa ramanem ...oameni. Ei sunt acele fiinte care-ti daruiesc pe tava sufletul lor,dar sunt si oameni care efectiv nu merita sa-i cunosti . Pe cei din a doua categorie chiar nu merita  sa-i apreciezi sau sa le dai increderea ta...si totusi se intampla sa mai incerci sa ai incredere in ei. De un lucru sunt sigura... intotdeauna vor fi oameni care  vor avea ceva de comentat.Cred ca acest lucru nu se va schimba niciodata... sigur nu pot fi pe placul tuturor. Si niciunul dintre noi nu putem. Nu are rost sa mai insistam daca nu merita...vom merge mai departe, poate pe cai diferite si ne vom aminti in acest fel ca...a fost odata.


Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

luni, 5 ianuarie 2015

De-atunci...

”De-atunci am rămas cu sufletul țintuit pe bucuria celui de lângă mine. Apoi, crescând mai mare, le-am dat lor, celor ce mă priveau de după gard, sufletul meu. Iar ei îl dădeau de-a dura prin colbul vieții și mi-l înapoiau strivit, lovit și fără de viață. Trist, îmi luam propriul suflet în brațe și îl mângâiam. Apoi, când se refăcea, mă părăsea zâmbind și se arunca naiv în brațele pofticioase ale celor din jur. Și din nou zdrobit de valurile vesele dar necunoscute ale vieții, se întindea obosit la picioarele mele, spunându-mi că este pentru ultima oară. De atunci îmi îngrop și dezgrop propriul zbor sufletesc ca pe un blestem.”
Dan Puric - ”Fii demn!”

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

duminică, 4 ianuarie 2015

In lumea mea...

De la un timp prefer sa traiesc in lumea mea in care imi amintesc cu placere de anii copilariei...in  lumea in care mai  am de daruit iubire si intelegere.Doresc si prefer o lume in care sunt OM...o lume inconjurata de prieteni si oameni frumosi.Cred ca cel mai important lucru pe lumea asta pe care-l poti darui cuiva , este un moment din timpul tau...din viata ta...si acest lucru este foarte usor de daruit. De aceea cu totii trebuie sa gasim acel moment,o clipa cand poti  sa-i spui o vorba buna cuiva  Sunt zile cand prefer sa citesc  decat sa ascult minciunile oamenilor...am obosit de cei care nu sunt in stare sa isi asume alegerile,sau un  adevar.  Respect si-i iubesc pe acei oameni care au un caracter frumos,lipsiti de complexe de inferioritate  si mi-as dori sa cunosc cat mai multi  in viata asta. Iubesc lumea mea, pentru ca  in ea traiesc oameni normali ce iubesc si daruiesc cu sufletul deschis si nu oameni ce judeca, eticheteaza , care la fiecare pas arata cu degetul si mereu sunt nemultumiti de tot ce-i inconjoara.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

sâmbătă, 3 ianuarie 2015

Fericirea exista...

Este atat de minunat sa iti transformi sufletul intr-o gradina de flori magice...sa aduni tot ce este mai frumos si divin din viata...sa uiti ce este rau,sa ierti,sa radiezi de bucurie si bunatate,sa te simti puternic,sa fii in stare sa suporti valurile vietii. Sa daruiesti celor din jur bucurie,sa aduci zambete acolo unde este tristete. Suntem ceea ce gandim,cu gandurile ,cu faptele noastre construim lumea din noi si de langa noi...suntem creati pentru a fi fericiti...trebuie doar sa invatam sa ne traim fericirea.Sa credem in ea,sa speram si sa o asteptam cu incredere.Fericirea exista in fiecare dintre noi, numai ca trebuie sa o cautam putin.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

vineri, 2 ianuarie 2015

În viitorul unei femei…

“Fără un bărbat, să știi că n-ai viitor. Ce faci singură? Oamenii te vor judeca.”
Am îndreptat privirea către prietena mea, care era vizibil obosită pentru că cine știe de câte ori a auzit asemenea răspunsuri. Mi-am dres vocea.
“Nu cred că viitorul unei femei depinde de o relație cu un bărbat. De vreau să devin un om de succes, sunt nevoită să fac alegeri. Nu caut un bărbat pentru că am nevoie de cineva care să-mi ofere susținere. Dacă vreau, trebuie să fiu convinsă de calitățile mele și să devin o femeie independentă. Nu caut un bărbat care să mă întrețină sau care, și mai rău, să mă oprească din drum. Să nu-mi fie alături într-un vis, să n-avem lucruri în comun, să nu știm ce înseamnă să râzi împreună. Îmi veți răspunde că anii trec dar aș vrea să știți că nu mă sperie timpul, mă sperie posibilitatea ca eu, în grabă, să-mi leg destinul unui om, să-l încurc pe el, să mă încurc pe mine. O femeie singură nu este o femeie slabă, ea pur și simplă știe că acolo în lume există sufletul ei pereche. O femeie singură nu este neapărat o femeie fără principii, care n-a primit o educație. Ba chiar are timp pentru a-și hrăni setea în ceea ce privește cultura, visele și schimbările din viața ei. Viitorul meu depinde doar de mine; n-are legătură cu bărbatul care-mi va sta alături. Într-adevăr, dacă mă iubește, va rămâne lângă mine și la bine și la rău dar nu voi permite nimenui să aleagă în locul meu. Să nu mi-o luați în nume de rău dar n-am nevoie de un bărbat care să-mi impună anumite decizii, am nevoie de un om care să-mi asculte sufletul, să-mi ofere susținere și să știe că la un moment dat ne vom aștepta unul pe celalalt pentru că amândoi avem ambiții.”-sursa-http://eusuntfemeie.com/-
 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.