Totalul afișărilor de pagină

luni, 31 octombrie 2016

Reflectii ...

Viata ne da mereu lectii. Uneori suntem dispusi sa invatam din ele, alteori inchidem ochii. Unele ne lasa , insa, un gust amar. Din dorinta de socializare deschidem adeseori portita sufletului fara sa ne dam seama la ce ne expunem, fara a realiza ca sufletul nostru poate fi dezgustat de experienta pe care o traieste. Este atata gri in noi si suntem vulnerabili. Totusi, nu este indicat sa avem prea mari sperante. Este putin probabil ca vom intalni, in acest mediu, persoane onorabile. De regula, sunt mai multi nefericiti, nemultumiti, plictisiti, frustrati...
Cateva persoane sunt dragute, altele au limbarnita, unele posesive, altele indiferente. Deh, nu-i tocmai o lume ideala. Dar e o lume in care te poti ascunde. De tine, in primul rand, apoi, de ceilalti.  Masca ta, masca lui, mastile...
Viata reala exista inca. De unde comoditatea aceasta de a nu o trai pe deplin? Aici suntem mai putin noi decat in realitate. Aici e doar reflectia noastra subiectiva, aceea a unor oameni frumosi, destepti si cinstiti. In realitate cum om fi?
-sursa- http://unblogpentrusuflet.blogspot.ro/-

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

duminică, 30 octombrie 2016

Ganduri in miez de noapte...



Rătăcesc din nou printre miile mele de gânduri răvășite. Pășesc cu grijă, temându-mă să nu le calc, să nu le fărâmițez, să nu le pierd.. Amintiri, sentimente, dorințe, planuri… toate-mi revin în gând, amintindu-mi cine am fost, ce a devenit, cum am ajuns în punctul acesta existențial..
Povești prăfuite, uitate prin sertarele existenței mele perene.. Vise ce s-au născut doar ca să-și găsească sfârșitul în covorul incertitudinii, al fricii de fi, de a face, de a schimba.. Iubiri ce puteau să fie, sărutări și țineri de mână ce s-au petrecut doar în visele din nopțile în care ploaia bătea ușor în geam, invitându-mă la dans..
Acorduri suave de pian răsar în gând, acompaniindu-mi clipele ce vor mai fi, visele ce se vor naște doar pentru a muri, iubirile ce-mi vor încălzi inima, doar pentru ca mai apoi să o fărâme în mii de bucăți..
Sunt… Oare voi mai fi? Sunt un pui de incertitudine…
-sursa-https://vechiamintiri.wordpress.com/2015/06/24/ganduri-in-miez-de-noapte/- 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

sâmbătă, 29 octombrie 2016

Timpul care nu uită...

Pentru că am spus în amiaza aceea că e o minciună şi-o amăgire, deoarece timpul nu vindecă niciodată nimic. Timpul aduce doar alte lucruri şi le face pe acelea care atunci păreau mari şi prea grele să pară astăzi mai mici şi mai uşor de dus. Asta-i tot ce face el de fapt. Vindecarea nu vine niciodată din trecerea timpului, care reuşeşte poate doar să facă să pară lucrurile mai puţin importante sau grave ca ieri.

    Cred însă că vindecarea vine din noi şi din ceea ce alegem. Vindecarea se produce atât de repede pe cât o lăsăm noi să se producă. Vindecarea vine din a nu te mai complace şi din puterea de-a înfrunta orice s-ar fi întâmplat şi a durut la momentul respectiv. Vindecarea vine când alegi să nu mai priveşti în jurul tău, ci alegi să priveşti în sus. Vine atunci când nu mai spui ,,de ce-a fost aşa?" şi spui ,,orice-ar fi, merg înainte!"
     Îţi mai aduci aminte când am spus zâmbind că timpul nu o să ne vindece?
     Vindecarea e-n noi.
-sursa- http://fragmente-din-viata.blogspot.ro/

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

vineri, 28 octombrie 2016

Cuvintele fac lumea să se învârtă...




Cred cu tărie, acum mai mult ca oricând, că într-o relație, de orice natură, comunicarea este cea care creează o bază solidă a celorlalte sentimente care apar pe parcurs. Cuvintele sunt cele care fac lumea să se învârtă. Ele pot să schimbe oamenii pentru totdeauna, îi pot determina să se iubească sau să se urască, să aibă încredere sau să devină suspicioși, să rănească sau să vindece. Da, cuvintele au o forță incredibilă și uneori chiar nu suntem conștienți de impactul pe care îl au.

Ceea ce spui rămâne spus, iar ceea ce spui și rănește se poate să nu se vindece niciodată. Vine o vreme când nici un „Iartă-mă” spus din tot sufletul nu mai poate schimba mare lucru într-un suflet care plânge. Am început să cred că noi controlăm destul de puțin ceea ce gândim, pentru că altminteri am fi mai precauți atunci când știm că ceea ce urmează să spunem îl va răni pe celălalt.
Pe de altă parte, și ceea ce nu spui poate să te îndepărteze la fel de bine de oameni care înseamnă ceva pentru tine. Dacă din doi oameni fiecare tace crezând că celălalt va spune primul ceva, acei oameni riscă să se piardă unul pe altul din lașitate, din orgoliu, din prea multă astepare.
Cuvintele leagă și dezleagă prietenii, aduc oamenii împreună, iar apoi îi despart, te duc pe culmile fericirii pentru ca mai apoi să te arunce în prăpastia tristeții. La fel se întâmplă și cu tăcerea.
Alege cu grijă cuvintele. Nu le arunca la voia întâmplării, ci folosește-le ca să aduci bucurie, nu tristețe. De asemenea, nu mai amâna să spui că îți pare rău sau că îți e dor. Cineva trebuie să o spună și nu trebuie să conteze cine o face primul. Așa cum spuneam, într-o relație comunicarea e fundația pe care construiești. În lipsa ei orice clădești se va dărâma mai devreme sau mai târziu.
Alege înțelept când să vorbești și când să taci. Contează enorm!
-sursa- http://momenteinviata.ro/cuvintele-fac-lumea-sa-se-invarta/

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

joi, 27 octombrie 2016

Viaţa e o lecţie. Tu ce ai învăţat până acum? ...

Viaţa noastră pe Pământ (sunt convinsă că există şi o alta, în Veşnicie) este o lecţie. A big, fat lesson. La început înveţi să respiri, atunci când ieşi din uterul mamei şi răcneşti din toţi rărunchii, apoi să mănânci singur, să mergi în două picioruşe, să scrii, să citeşti. Chestiile elementare, simple, de bază. Apoi, cu cât înaintezi în vârstă, viaţa îţi serveşte lecţii mai puţin subtile şi, deseori, mai puţin plăcute. Înveţi să te ridici ca apoi să cazi, înveţi care-i gustul înfrângerii, al inimii frânte din dragoste, ţi se predă lecţia succesului, dar şi a eşecului, înveţi că oamenii-s buni, dar pot fi şi ai naibii de răi, înveţi să fii şmecher ca să te poţi integra, înveţi că dragostea e pentru totdeauna, dar ţine 3 ani, că prietenii sunt şi nu sunt, că ridurile apar, înveţi că ţi-ai irosit tinereţea pentru bani iar acum nu ai cui să-i spui „Bună seara”, că sănătatea se pierde uşor şi se recâştigă greu, înveţi că un Visa poate cumpăra pantofi şi croaziere, dar nu şi inimi.

Înveţi că în viaţa asta te poţi baza întotdeauna pe Dumnezeu. Uneori pe tine. De prea puţine ori pe alţii. Înveţi să nu mai crezi  în „Voi veni mâine cu siguranţă” şi nici în promisiuni. Înveţi că „Te iubesc” e de tinichea când e prea uşor spus, de nepreţuit când e şoptit după ani.

Înveţi că eşti un mozaic compus din alegerile şi faptele tale, că eşti sculptorul propriei tale fiinţe. Înveţi că oamenii care vorbesc mult fac puţin, şi că nu întotdeauna cuvintele lor au substanţă. Înveţi că dorul de bunici e nestins, că ai fost binecuvântat dacă ai părinţi buni, care se roagă pentru tine şi care ţi-au oferit o copilărie cu vată pe băţ şi dulceaţă de caise, nu cu vânătăi. Înveţi că fericirea e relativă, şi că nu trebuie să o aştepţi de la oameni.

Viaţa îţi arată că eşti mai fericit când ţii de mână un copil, decât o toartă de Hermes. Înveţi că bogaţii au mai multe probleme decât săracii, că oamenii care râd tare şi zgomotos fac asta ca să mascheze nişte suflete care plâng, înveţi că văzul, auzul, mirosul, respiratul şi tot ceea ce ni se pare banal sunt de fapt cadouri minunate pentru care trebuie să mulţumim zilnic.

Înveţi că nimic nu e pentru totdeauna, şi că viaţa are prostul obicei să facă surprize: unori de vis, alteori de coşmar. Înveţi să apreciezi ceea ce ai, şi ajungi să înţelegi că un Vertu nu valorează nimic pe holul de la Oncologie.

Înveţi că-n viaţă trebuie să ai răbdare, şi că satisfacţiile vin atunci când munceşti mult. Înveţi că tinereţea e imprudentă şi dragostea de la 20 de ani e frugală, că iubirea e ca vinul, cu cât vine mai târziu, cu atât e mai preţioasă şi mai intensă. Înveţi că imposibilul e atât de posibil, şi că orice vis prinde contur dacă nu uiţi să crezi.

Înveţi că iubirea adevărată nu se măsoară în partidele de sex nebun, ci în serile când adormi zâmbind în braţele celuilalt, istovit după o zi de rahat. Înveţi că gânguritul unui copil este cea mai dulce melodie. Înveţi că dacă un om nu te iubeşte cum vrei tu, asta nu însemnă că nu te iubeşte.


Înveţi că depresia se tratează cu spovedanie şi „Tatăl Nostru”, nu cu Xanax şi psiholog. Înveţi că e bine să economiseşti pentru zile negre în zilele albe, şi că oamenii te vor dezamăgi mereu, datoria ta fiind să înveţi să-i ierţi. Şi să fii tolerant.  Înveţi că dovada supremă de iubire e să te bucuri când omul iubit este fericit lângă altcineva şi că, uneori, doar uneori, oamenii te pot surprinde plăcut. Cu nişte flori galbene.

Înveţi, că oricât ai învăţa, încă n-ai învăţat nimic.
-sursahttp://dianacuvanilie.blogspot.ro/2013/06/viata-e-o-lectie-tu-ce-ai-invatat-pana.html-

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

miercuri, 26 octombrie 2016

De cele mai multe ori...

Astazi am ales sa-mi rezolv problemele fara masina,m-am echipat comod si am pornit cu mult curaj in aglomeratia strazii.Din masina privesti altfel lumea,parca nu le simti gandurile si sentimentele ...parca nu-i privesti cu atentie. Aici,printre ei, ii simt mai aproape...multi au trecut prin multe,unii sunt cu moralul la pamant,altii sunt fericiti iar altii sunt tristi si merg cu ochii in pamant.Ma uit la ei si  ma vad pe mine in diverse momente...sigur si eu am gandurile mele si bineinteles multe probleme,dar am invatat ca trebuie sa ma bucur de fiecare clipa si sa nu ma las invinsa de greutatile vietii.Cred ca cel important este sa  te ridici si sa mergi mai departe...pentru ca in momentul cand te opresti,incetezi sa mai traiesti. De cele mai multe ori ,viata iti  da multe raspunsuri,dar cel mai bine este sa te grabesti ...sa le descoperi tu , pentru ca aceste raspunsuri vin uneori cu intarziere.


Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

luni, 24 octombrie 2016

UNELE UȘI TREBUIE SĂ LE ÎNCHIZI,NU DIN ORGOLIU,CI PENTRU CĂ NU MAI DUC NICĂIERI!...

"Imaginează-ţi că în viaţa ta întâlneşti mai multe uşi. Fiecare uşă duce către un drum. Anumite uşi eşti obligat şi împins să le deschizi. Pe altele le deschizi doar dacă vrei, pentru că ţi se dă dreptul să alegi.
...Ar trebui să deschizi fiecare uşă, pentru a vedea unde duce. Pe unele nu le deschizi pentru că nu ai curaj şi încredere în tine, iar pe altele nu le deschizi pentru că alegi altele în locul lor. Unele uşi duc spre drumuri anevoioase, pline de încercări şi piedici. Altele duc spre nicăieri…
Mai sunt uşi care duc spre oameni pe care trebuie neapărat să îi întâlneşti. Unele uşi duc spre uitare… Uneori eşti tentat să deschizi uşi frumoase, care promit strălucire, dar descoperi că poleiala lor a fost înşelătoare, pentru că ai găsit numai dezamăgiri. Dar sunt şi uşi vechi, mai puţin frumoase, care nu promit nimic, dar care în schimb duc spre cele mai frumoase drumuri.
...Sunt unele uşi pe care îţi doreşti enorm să le deschizi, sperând la ceva anume, dar din păcate, imediat deschise îţi dezvăluie în faţă doar un zid. Mai sunt uşi pe care îţi doreşti să le deschizi, dar alţii ţi le trântesc în faţă, sau fac tot posibilul să te oprească.
Unele uşi te fac să crezi că ai ajuns la capătul drumului şi că nu mai există întoarcere, dar ai surpriza să descoperi o uşă nouă care îţi oferă încă o şansă.
...Unele uşi au o fereastră mică prin care poţi vedea ceea ce te aşteaptă, iar altele nu. Afli unde te duc doar după ce le-ai deschis şi, de multe ori, întoarcerea este ireversibilă. Unele uşi sunt protejate cu grilaje de fier, sau sunt prea sus şi îţi este imposibil să le deschizi. Doar îi priveşti pe alţii cum le deschid şi tu te întrebi cum o fi dincolo de ele…
...Unele uşi îţi permit să fii însoţit, iar prin unele trebuie să treci singur, obligându-te să laşi oameni dragi în urma ta. Mai exista uşi pe care îţi doreşti să le redeschizi, dar care rămân închise pentru totdeauna, după ce ai ales să le închizi în urma ta. Acestea aduc în sufletul tău dor şi regrete…
...Niciodată nu ştii câte uşi vei întâlni în viaţă. Chiar şi atunci când crezi că drumul tău s-a sfârşit, mai apare o uşă nouă, care te poate duce pe un drum neaşteptat de frumos."
-sursa- Doreen Virtue-


Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

duminică, 23 octombrie 2016

Toti avem povestea noastra ...

Noi oamenii in general suntem foarte diferiti ...spun asta pentru ca am vazut o multime de povesti de viata unele cutremuratoare,altele cu final fericit. Toti avem povestea noastra de viata,caci astfel nu se poate. Uite de exemplu cazul meu cu acea intamplare nefericita cu boala mea...mi-am dat seama la momentul potrivit  ca pot trece acel obstacol si am avut taria de a merge mai departe. Intotdeauna mi-am zis ca cei slabi cedeaza foarte usor,iar daca eu dau dovada de aceasta slabiciune care este totusi umana si care nu trebuie condamnata...lumea  in nici un caz nu va ceda la durerea si suferinta mea. Scriu aceste randuri pentru ca astazi am avut ocazia sa intalnesc o cunostiinta care trece printr-o boala grava. Eu o stiam ca o om bun, niciodata nu mi-a dat motive sa cred altfel,era speriata si suparata pe toata lumea...o priveam si nu-mi venea sa cred ce spune...se inraise si  dadea vina pentru boala ei pe cei din jur. In zadar i-am explicat ca si eu am trecut prin asa ceva,i-am povestit ca eu mi-am dus crucea mai departe cu curaj si demnitate incat nu am suparat pe nimeni ...nu am facut decat sa-mi canalizez energiile spre o speranta in viitor.  Da...eu am privit mai de parte spre viitor,desi am cazut, am privit inainte,nu am disperat si nu mi-am suparat familia. Si stiti de ce? Pentru ca mi-am dat seama ca viata este minunata cand sti sa o pretuiesti,iar orice durere trebuie invinsa.  Ceea ce m-a facut sa iubesc viata si asta este inca o lectie  pentru mine...este acea durere din ochii unui om bolnav care stie ca zilele ii sunt numarate...iar ochii lui spun totul despre frumusetea vietii si pretuirea fiecarei clipe. Va spun sincer cat am stat in spital ,eu am privit atenta astfel de oameni,chiar de toate varstele incapand de la copilasi nevinovati pana la batrani. Toti mi-au demonstrat o mare dorinta de a trai si a iubi viata asa cum este ea.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

vineri, 21 octombrie 2016

Adu-ți aminte...

"Adu-ți aminte , omule , că nimic din ceea ce ai nu este al tău ... În final , nu rămâi decât cu amintirile , cu iubirea , cu zâmbetele , cu momentele frumoase și cu faptele bune . Ia aminte la toate și strânge comori în suflet și nu în mâini."

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

joi, 20 octombrie 2016

Dar viața ne surprinde de fiecare data ...

"Exista perioade in viața noastră pe care nu ni le dorim si nu înțelegem de ce trebuie sa le acceptam. Perioade prin care trecem crezând ca nimic bun nu ni se întâmpla si orice am face totul e in zadar. Si asta doar pentru ca nu am vrut sa fim acolo.
Dar viața ne surprinde de fiecare data si cand totul trece, inclusiv timpul, apar si dovezile ca nimic nu a fost in zadar."-sursa-https://www.facebook.com/invitatie.la.visare/
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

miercuri, 19 octombrie 2016

Te iubesc mama...

Astazi se implinesc 5 luni de cand a murit mama mea. Am sufletul atat de plin de tristete si dor,si  tot nu-mi vine sa cred ca nu mai este langa mine.Stiti, mama este intotdeauna  speciala...sunt sigura ca orice mama este speciala . Apreciata mai mult sau mai putin, ea este  mereu acolo langa tine cand trebuie. Multumiti bunului Dumnezeu cei care mai aveti in viata o mama, pentru ca sunteti binecuvantati...aveti grija de ea,cinstiti-o si respectati-o,nu o neglijati si iubiti-o,  caci e mama vostra si ea este totul pe pamant.Cand va pleca la cer,credeti-ma ca  nu mai aveti mai  nimic...absolut nimic. Si mie inca mi-e foarte dor de ea.Sper din tot sufletul mama ,ca esti acolo unde ar trebui sa fii, printre ingeri şi ca nu te-ai oprit din urcarea ta spre  lumina.Te iubesc mama si te astept in vise.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

marți, 18 octombrie 2016

Iubiti-va parintii...

Pentru mine unele amintiri sunt dureroase,chiar nu-mi dau putere,pot spune ca ma culca la pamant. Uite...amintirea legata de tatal meu care a murit cand eu aveam 25 ani,cei mai frumosi ani din viata unui adolescent. Pot spune ca am fost prea rasfatata...prea iubita de parintii mei...am avut parte de prea multa dragoste...a fost un soc pentru mine cand am ramas fara tata ca si acum cand mama mea a urcat la cer.Eram asa de furioasa  atunci pentru ca gandeam,de fapt si acum este valabil...ca nici un copil din lumea asta nu merita sa-si piarda parintii...orice varsta ar avea ei...pentru mine parintii sunt originile si radacinile mele,identitatea mea ca om. Oricum parintii au un loc special in inima fiecaruia,morti sau vii ei raman cele mai dragi persoane din viata noastra. Daca as putea da timpul inapoi...daca i-as mai avea pe tata si pe mama,dar nu se mai poate si regret atat de mult...au ramas asa multe de spus...imi este asa dor de ei...de zambetul lor...de cuvintele lor.Acum cand scriu ,imi tremura mana pe tastatura si lacrimile imi siruie pe obraz pentru ca imi amintesc de cate ori m-au certat cand  faceam o prostioara
si de cate ori m-au iertat... acum  nu mai sunt,dar  ii simt mai aproape ca oricand in sufletul meu si sper ca amintirea lor sa ramana vesnic vie incat va spun din experienta mea ...iubiti-va parintii...si va mai spun ceva tot din viata mea ca  trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde pentru ca s-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

luni, 17 octombrie 2016

Oameni carora nu le pasa de tine...

Fiecare din noi a avut, cel putin, o experinta neplacuta in viata, legata de relatiile de prietenie.Un lucru am invatat in viata asta,ca  adevarul meu nu coincide mereu cu adevarul celuilalt si ca uneori a nu te arunca sa spui adevaruri este un lucru bun. Este  mai important sa intelegi de ce reactioneaza cineva intr-un fel decat sa vi cu etichete.Despre prieteni , se pot spune  multe...adevarul este  ca prietenii nu trebuie cautati, cine are nevoie de tine va veni singur la tine. Un prieten adevarat vine intotdeauna cand il chemi,dar un prieten si mai adevarat vine intodeauna cand ai nevoie de el. Prietenii falsi doresc sa stea cu tine atunci cand totul merge bine, dar in clipa in care situatia se complica se dau la o parte. Am asa zisi prieteni care se asteapta sa le raman loiala,sau sa fiu de acord cu ei chiar daca asta inseamna sa-mi incalc principiile sau sa fac ceva impotriva constiintei mele.Cred ca viata este prea scurta ca sa o petreci inconjurata de oameni carora nu le pasa de tine.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

duminică, 16 octombrie 2016

Un kilogram de vise rog...

"Visele nu se cumpara, visele se cauta, se gasesc si se traiesc.
S-au epuizat stocurile de vise din supermarketuri. Oamenii umbla buimaci, cu ochii ingroziti, ca nu vor mai prinde nici unul. Rafturile sunt goale, etichetele deja scoase, doar mirosul lor a ramas printre raioane. Si-si plang de mila, isi blesteama zilele ca atunci cand se gaseau peste tot, cand erau chiar si la promotie, doua la pret de unu... nu s-au gandit sa ia cateva, sa le pastreze acolo pentru zile negre ale sufletului. Si-si amintesc de cate ori le-au dat cu piciorul doar pentru ca afara era innorat sau pentru ca erau ofranda de la un posesor prea putin captivant. Si-si amintes de cate ori le-au uitat prin gari, la plecarea vreunui tren, de cate ori le-au aruncat prin valuri dupa vreo iubire de-o vara sau de cate ori le-au ars, odata cu vreo fotografie ponosita de atatea lacrimi.Oameni buni, visele nu se cumpara !!! Ele se cauta si cand se gasesc se pretuiesc, nu se arunca, nu se mototolesc... se lipesc de sulete si se traiesc. Visele nu se gasesc la orice pas, nu se cumpara in rate, nu se distrug dintr-o joaca.

Visele noastre vin de nicaieri, dar sunt acolo din totdeauna, au batut cale lunga, in inimi frante, doruri grele, pacate mari, regrete multe pana au ajuns sa fie impreuna.Acum sunt nedespartite, se saruta si adorm inclestate in brate, pantece si rasuflari. Se incalzesc cand afara e frig, se invelesc cand in casa e racoare. Visele noastre se trezesc dimineata imbratisate si se alinta. Isi beau cafeaua impreuna si isi zambesc strengar cu dorinte-n ganduri. Visele sunt fericite ca se au si se zbenguie toata ziua pe campuri cu maci. Se scalda impreuna in ape limpezi si dimineata rad la soare si la cerul senin. Se parfumeaza zilnic cu dragoste. Cu miros de lacramioare si dor.
Asa sunt visele noastre. Se iubesc... fericita ca, in sfarsit, s-au gasit.
Asa ca va rog nu-mi luati visele !!!"
-sursa- http://rusu-mihai.blogspot.ro/2013/11/un-kilogram-de-vise-rog.html-
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.


sâmbătă, 15 octombrie 2016

Inca mai cred in oameni ...

Inca mai cred in oameni si mai precis in oamenii buni. Refuz sa fiu considerata naiva...dar asa sunt eu ...imi plac oamenii buni si sinceri. Am observat ca oamenii  rai sunt rautaciosi si nesiguri pe ei...ei se simt slabi si inferiori,pentru ca rautatea  este arma lor. Poate este vorba si de vremurile in care traim unde ca sa ajungi in virf trebuie sa folosesti orice arma. Cred cu tarie in continuare ca toti ne nastem curati si buni,dar etapele vietii pe unii ii schimba radical,dar ca sa  ramai un om bun,trebuie sa fii puternic,perseverent si  sa nu te lasi doborat .

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

vineri, 14 octombrie 2016

Oamenii buni sunt buni și atât...



Oamenii buni sunt buni și atât.
Ei nu se lăuda cu ceea ce fac și nici cu ceea ce au, nu ajută doar pentru a fi ajutați, nu se joacă de-a prietenia și nici nu sar gardul demnității doar pentru a fi în centrul atenției.
Oamenii buni nu se răzbună și nu se leapădă de tine ca de un gunoi atunci când nu le mai ești folositor. 
Oamenii buni nu își însușesc singuri această calitate, ea fiindu-le atribuită de către ceilalți, în semn de prețuire pentru faptele lor.
Oamenii buni sunt buni și atât.
-sursa- http://momenteinviata.ro/oamenii-buni-sunt-buni-si-atat/-

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

joi, 13 octombrie 2016

Avem nevoie de căldura celorlalți...

„Din clipa în care am venit pe lume, avem nevoie de o îmbrățișare. Plângem și ne zbatem până când simțim pieptul cald al mamei și brațele ei în jurul nostru. Probabil atunci nu contează dacă acele brațe ne vor ține în continuare sau ne vor abandona, nu, importantă este îmbrățișarea, căldura altuia. În sufletul nostru nu suntem mamifere, ci reptile. Avem nevoie de căldura celorlalți pentru a supraviețui. Și căutăm, o viață întreagă, îmbrățișări.”
-sursa-Naivul- 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

miercuri, 12 octombrie 2016

Uneori sunt cuvinte care ranesc...

Suntem atat de repeziti pana si cu cuvintele. Se spune ca uneori un cuvint doare mai mult decat o palma...ce bine ar fi sa invatam sa ne alegem cuvintele chiar si cand suntem furiosi.Eu am invatat de-a lungul vietii ca  un cuvant potrivit spus din tot sufletul vindeca si iarta absolut tot.Uneori sunt cuvinte care ranesc atat de tare incat  nu pot fi vindecate cu un simplu...imi pare rau...durerea lor este enorma,ea persista intotdeauna prin ranile provocate fie ca vrei sau nu. Da...cuvintele dor atat de tare si  o data ce au lovit, urmele lor raman in suflet indiferent de ceea ce se intampla.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

marți, 11 octombrie 2016

Nu poţi să iei nimic...

,,Ce poţi să câştigi pe lumea asta? Ce poţi să iei cu tine? Numele, prestigiul, respectabilitatea? Banii, puterea - ce? Nivelul de învăţătură? Nu poţi să iei nimic. Va trebui să laşi totul aici. Şi în acea clipă vei înţelege că nimic din ce ai posedat nu e al tău; însăşi ideea de posesie este greşită.''-- Osho --


Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

luni, 10 octombrie 2016

Cuiva îi oferi mărunțiș și va ține minte o viață...


Trebuie să știi să prețuiești. Trebuie să poți să scoți din viața ta oameni nepotriviți. Trebuie să lași de la tine uneori și să fii mai egoistă alteori. Trebuie să faci din viața ta echilibru și echilibru din oamenii ce te înconjoară să faci. Pentru că vei trăi de toate și vei avea lecții de viață suficiente. Vei suferi și vei fi fericită. Vei regreta și te vei bucura de momente. Iar oamenii se vor folosi de tine sau te vor aprecia așa cum ești. Trebuie să poți să faci diferența. Dacă vrei o viață fericită, trebuie să faci diferența.
Cineva îți va îndrăgi chipul și cuvintele. Îți va aprecia felul tău de a fi și nu va dori nimic mai mult de la tine decât să știe că ești bine. Cineva îți va aduce flori fără motive și te va face fericită, pentru că așa simte. Cineva îți va face cafeaua de dimineață fără să aștepte și o partidă de sex după. Cineva te va acoperi cu plapuma seara, fără a gândi că a făcut atât de mult. Pentru că acel cineva te va iubi cu adevărat. Pe el iubește-l și tu, pentru că e o destinație spre fericire.
Cineva dimpotrivă, va refuza lumea ta. Tu îi vei da toată viața și el va spune nu. Va râde la fiecare gest de sinceritate al tău și nu-i va păsa de te simți bine sau nu. Cineva te va ignora când vei fi tristă. Va fugi pe ușa din spate. Și va reveni când va avea nevoie de tine. Cineva îți va distruge visurile și planurile de viitor. Cineva îți va întoarce spatele seara înainte de somn și îți va reproșa atât de multe lucruri. Cuvintele sunt nepotrivite. Cafeaua e rece. Cineva te va răni. Pentru că acel cineva va fi un om trecător în viața ta, căruia tu vrei să-i oferi atât de mult. Pe el lasă-l să plece, pentru că e o destinație spre suferință.
Trebuie să faci diferență între oameni care sunt în viața ta pentru ce le oferi tu și oameni care sunt în viața ta pentru ceea ce ești tu. Primii vor avea pofte, ultimii sentimente. Primii te vor pofti, ultimii te vor iubi. Alege cu grijă.
Cuiva îi oferi mărunțiș și va ține minte o viață, cuiva îi oferi toată viața și va lua asta drept mărunțiș.
-sursa- http://novapost.ro/-

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

duminică, 9 octombrie 2016

Zambeste...

"Zâmbește de parcă nimic nu te-ar durea
Zâmbește atunci când vezi că lumea este rea
Zâmbește când ți-e dor de simți că te topești
 „Zâmbește deși nu-ți arde vreo clipă să zâmbești…
Zâmbește chiar de-n suflet ți-e gol și înnorat
Zâmbește când în tine prea mult s-a adunat
Zâmbește deși alții vor doar să te lovească
Zâmbește și îi iartă,ei nu știu să iubească…
Zâmbește atunci când lacrimi în ochi au apărut
Zâmbește și nu plânge chiar dacă te-a durut
Zâmbește om frumos, și viața îți va da
Motive de zâmbit deși ți-e crucea grea…”

-sursa- -Ladybug-


Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

vineri, 7 octombrie 2016

Cu viața trebuie să te baţi mereu ...

Câţi dintre noi nu am ajuns cel puțin o dată în genunchi în fața vieții ? Câţi nu am plâns în interiorul nostru fără ca nimeni altcineva să ne audă?  Câţi nu am căutat brațe în care să ne cuibărim fără să le găsim vreodată ?  Câți nu am  simțit că trebuie să ne ridicăm de jos deși nimeni nu ne așteaptă acolo sus ? Și am strâns din dinți,  am înghițit lacrimi , am ignorat dureri și ne-am ridicat știind că lovituri vor mai veni din partea vieții,  că singurătate vom mai simți de-a lungul ei .
Cu viața trebuie să te baţi mereu și uneori trebuie să o lași să te doboare tocmai pentru a te ridica de  jos de 10 ori mai puternică decat erai înainte de a cădea.  Lupta cu ea se va termina doar la ultima bătaie de inimă , până atunci trebuie să plătim înfrângerile cu lacrimi pentru a putea sărbători victoriile cu zâmbete .
Capul sus..chiar daca acum plângi amarnic stând în genunchi , mâine cu siguranță vei zâmbi frumos în picioare !
-sursa- http://elgeslauramaria.blogspot.ro/2014/07/capu-sus.html

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

joi, 6 octombrie 2016

Despre oameni aparent străini!...

Am întâlnit oameni pe care i-am simţit aproape din prima clipa. Ciudat pentru unii dacă le povesteam că nu ştiu nimic despre un om, dar am senzaţia că ştiu totul. Inexplicabil mi-au atins inima şi au lăsat acolo o amprentă. Ştiu că au apărut de nicăieri…că parcă au dat buzna în viaţa mea şi au schimbat-o complet. Ştiu că am stabilit cu ei o legătură specială încă din primele clipe, o legătură total diferită…Ştiu că oamenii aceştia îmi sunt prieteni, dar mai ştiu că, cândva…un astfel de om, aparent străin…a ştiut cum să mă privească, cum să mă îmbrăţişeze. Ştiu că aceşti oameni în momentul în care i-am întâlnit mi-am dorit să nu le mai dau drumul. Iar timpul lângă ei nu mai fuge ci pare că stă pe loc…Ştiu că unii îi numesc străini, eu cred că sunt cunoştinţe dintr-o altă viaţă. Altminteri nu aş putea să le las bucăţi din sufletul meu într-o clipă…
-sursa- https://suiuiuliana.wordpress.com/2015/03/26/despre-oameni-aparent-straini/

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

sâmbătă, 1 octombrie 2016

Atunci iti dai seama...

Adevaratul caracter al unui om il vezi atunci cand stie ca nu poti sa ii mai fi de folos, cand stie ca nu poti sa mai insemni pentru el decat o simpla prietenie, cand stie ca nu mai are nimic de castigat de la tine si nu mai are nevoie de tine. Sa-l vedem atunci ca te intreaba ce mai faci?... si te trezesti cateodata in fata oamenilor in care ai avut incredere si ai crezut orbeste ca ii privesti si nu stii cine sunt.....Atunci iti dai seama ca nu sunt cine credeai, ii privesti si taci, tragi concluziile si intelegi ca orice discutie cu ei te-ar duce la durere, in locuri in care nu vrei sa ajungi, si nici sa cobori....Atunci intelegi prima data ca trebuie sa accepti ca te-ai inselat in privinta lor si ca cel mai intelept lucru ar fi sa ii tratezi cu indiferenta, si sa-ti continui viata frumos fara sa le dai importanta.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.