tag:blogger.com,1999:blog-5483445807084780799.post2259375823244158406..comments2023-12-31T03:55:58.699+02:00Comments on viata: Pe toate le port in suflet ...gabriellahttp://www.blogger.com/profile/06102785374487062864noreply@blogger.comBlogger2125tag:blogger.com,1999:blog-5483445807084780799.post-31361897296223925762016-03-11T19:16:13.106+02:002016-03-11T19:16:13.106+02:00Multumesc frumos Andrei ptr comentarii. Ca de fiec...Multumesc frumos Andrei ptr comentarii. Ca de fiecare data te intreci pe tine ptr ca la fiecare postare,comentariul tau este o incantare sa-l citesc. Foarte frumos ai scris...parca ptr o clipa am vizualizat tot ce ai povestit tu. Multumesc!!! Iti doresc din suflet o viata plina de miracole,pace ,lumina si iubire!gabriellahttps://www.blogger.com/profile/06102785374487062864noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5483445807084780799.post-54602791267053977432016-03-11T17:39:23.756+02:002016-03-11T17:39:23.756+02:00...Vara pe munte, vremea se schimbă repede. Acum d......Vara pe munte, vremea se schimbă repede. Acum dogorește soarele, acum plouă abundent. Sau chiar ninge. Depinde ce aduce vântul, de unde suflă, de la ce depărtare. Doar de întoarcerea lui pot fi sigur. E tare pus pe șotii... Câteodată, când stau pe prispă, se apropie încet cu o aromă pe care să o ghicesc sau cu o frunză căzută, din cine mai știe ce copac, și apoi deodată se umflă și se întețește, doar doar să mă răstoarne! Într-o vreme îmi legam scaunul de unul din stâlpi, ca să nu-l pierd. Dar de cum intram în casă vedeam că scaunul nici nu se clintea. Păi sigur... Nu mai eram în el. Ce să facă cu scaunul? Pe mine ar vrea să mă piardă. Câteodată chiar bate atât de tare încât pare că are să-mi ridice casa, să o ia cu el, nicăieri. Dar m-am obișnuit cu glumele astea. Poate că o s-o ia într-o zi. Ei și? Nimeni nu trăiește veșnic, în casa lui... Până una alta însă mă bucur de liniștea dinăuntru. Aici vara e mereu blândă, iar frunzele aduse de vânt trebuie să rămână de cealaltă parte a ferestrelor. Câteodată le zâmbesc și lor, în timp ce se desprind pentru a fi duse iar, mai departe. Iar dacă una se întâmplă să se strecoare prin vreo crăpătură, ajunge în foc, cu care repede se confundă, ca și cum din el s-ar fi născut; frunze galbene, frunze roșcate, scântei din suflet, stelele mele cu coadă, când ursitoare, când căzătoare...Anonymousnoreply@blogger.com