Nu
cred că fericirea depinde de cât de mult un om are. Niciodată nu s-a
măsurat fericirea adevărată în cantitatea lucrurilor materiale. Nu
înţeleg oamenii care-şi raportează fericirea direct la bunăstare şi nu
la bunătate. Nu pricep nici de ce se presupune mereu că automat un om
bogat e fericit, iar un om sărac e cel mai nefericit. Nu-ţi umple
sufletul maşina şi nici casa, nici ceasul de marcă sau dulapul plin cu
haine. Poate să pară ca e aşa. E o minciună însă.
E greşit să crezi că
fericirea depinde de o persoană sau alta. Aici mă simt şi eu. Sunt
dependentă din punct de vedere emoţional şi iubirea celorlalţi mă
fericeşte exagerat de mult. Depind prin urmare şi de manifestările lor
exterioare a ceea ce presupun că simt faţă de mine. Cel mai mic gest de
afecţiune sau de interes mă umple de bucurie, iar dezinteresul…da, mă
face să sufăr. Nu-i o atitudine sănătoasă şi încerc să mă educ în acest
sens.
Noua
lecţie zilnică pentru mine? Deschide ochii , aminteşte-ţi de ceea ce ai
ca persoană, ca suflet. Aminteşte-ţi de tot ceea ce ţi s-a dat, ca şi
dar şi har nespus. Aminteşte-ţi apoi de oameni, de lucruri. Aminteşte-ţi
de toate şi mulţumeşte. Nu trăi viaţa nemulţumită şi nemulţumitoare. Nu
uita însă că dacă ai ceva, ai acum. Nimic nu ţi-e garantat şi pentru
ziua de mâine.
Toţi am primit atât de mult, doar de-am învăţa să vedem cu adevărat.
În final, lecţia nu e doar
mulţumirea. Lecţia-i să înveţi că fericirea nu depinde de alte lucruri
sau de alţi oameni. Fiecare e atât de fericit, pe cât se lasă să fie.
-sursa-https://simonachirila.wordpress.com/2013/03/22/fericirea/
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu