Pentru ca maine este ultima zi din an si toti avem diverse treburi, va doresc ca anul 2012 sa va aduca multa sanatate,bucurii,prosperitate si stabilitate...energie fara limite...dorintele si realizarile sa vi se indeplineasca...acest an 2012 sa fie un an de succes cu timp pentru a visa...a spera si a crede ca nimic in viata noastra nu este imposibil.Va doresc tuturor celor care mi-ati fost alaturi si m-ati citit, cele mai frumoase ganduri si urari pentru anul care va urma...sa aveti parte de multe vise implinite...pentru ca nu exista vise imposibile...trebuie sa avem doar curajul de a visa ...de a iubi...darui...a primii...a spera...si va bucurati de fiecare moment din viata. La multi ani pe 2012...multa sanatate , bucurie in suflet ,vise frumoase si ganduri bune.
Am stat si am reflectat zilele acestea ca viata este oricum scurta,asa ca mi-am propus sa fiu vesela toata ziua,sa nu-mi las zambetul sa dispara orice s-ar intampla...si chiar daca o sa mai am un obstacol in viata trebuie sa ma gandesc ca orice sut primit este un pas inainte. Vreau sa zambesc lumii intregi pentru ca este o zi frumoasa...pentru ca sunt bine si pentru ca lucrurile sunt astazi asa cum mi-am dorit eu. M-am hotarat sa zambesc...pentru ca nu stiu ce-mi rezerva ziua de maine...asa ca astazi le voi multumi cu un zambet tuturor persoanelor care au fost langa mine...care m-au incurajat in clipele cele mai grele si care mi-au adus zambetul pe buze...vreau sa zambesc si celor care m-au primit cu bratele deschise...dar si celor care mi-au trantit usa nas...spun asta ca datorita lor am intalnit alte usi deschise...dar astazi va zambesc si voua celor care ma ajutati cu o vorba buna...zambesc pentru ca exist...pentru ca traiesc...zambesc pentru mine si maine voi zambii tot pentru mine...pentru ca merit.
Am obosit sa tot repet ca sunt puternica...si obosesc dupa fiecare munte urcat in viata mea...dar dupa ce ma odihnesc pornesc iar si apoi cad din nou...apoi iar ma ridic si merg cu incapatanare inainte.Cate odata refuz sa accept ca am obosit...refuz sa recunosc cat de mult doresc succesul chiar si in timpul acesta cand prostia e la loc de cinste...refuz sa cred ca noi oamenii ne mintim singuri doar pentru un timp...mai devreme sau mai tarziu trebuie sa renunt la acest refuz si sa iau viata de la capat cu mult curaj. Desi in general dau pe afara de optimism si vad lucruile in culori vii,acum chiar ca mi sa cam luat ca lucrurile vor merge mai bine...nu cred ca mai sunt multi romani asa de optimisti, visatori sau naivi...am obosit sa vad cum politicenii de toate culorile se acuza de coruptie si hotie...am obosit sa vad fetite ca Eba care nu stiu nici sa vorbeasca si care ne reprezinta in parlamentul european...nu mai suport sa am un prim ministru licentiat in drept si care habar nu are de intrumentele pe care le are la dispozitie executivul...nu mai vreau sa platesc asigurari de sanatate la stat atata timp cat eu merg la cabinetele private...nu mai vreau sa dau bani la fondul de pensii pentru ca la batranete sa am o pensie in bataie de joc ca majoritatea celor care au muncit...am obosit si nu mai vreau sa cred intr-un presedinte care nu isi respecta cuvantul...este foarte dureros adevarul dar avem exact ceea ce meritam.
Va doresc din suflet un Craciun magic...un Craciun in care linistea si pacea sa va inconjoare...un Craciun in care sa uitati de tot ce va intristat pana azi si in care sa va bucurati ca niste copii de absolut tot...un Craciun asa cum va doriti...un Craciun voua...tuturor. Prilejul de a fi mai buni ni se ofera in fiecare moment al anului,insa multi dintre noi ramanem cu inima impietrita. Craciunul are ceva in plus fata de restul momentelor...nu-i putem rezista...devenim mai buni...sau asa ar trebui. Facandu-si fiecare bucatica sa de viata mai buna...intreaga lume va fi mai frumoasa. Craciunul inseamna bunatate si iubire...este momentul sa uitam de suparari si de griji si sa ne amintim ca nu suntem niciodata singuri. Pentru acest Craciun va doresc sa aveti un suflet bun si sa-l pastrati asa. Craciun Fericit!.
In acesta zi am sa culeg o floare pentru fiecare prieten prezent in sufletul meu...o floare pentru voi prieteni virtuali...in fiecare floare voi pune cate un strop de speranta,bucurie,fericire si multumire...apoi ma voi ruga la Dumnezeu sa va aduca soarele in sufletul vostru,iar sarbatorile de Craciun sa va aduca pace...liniste...dragoste si daruire. Trimit spre voi un gand frumos care sa va insoteasca si sa va spuna ca viata este frumoasa si indiferent de obstacolele care apar in cale...ele doar sa ne faca sa iubim viata mai mult.Va doresc din suflet cu ocazia sarbatorilor sa aveti zile linistite in care bucuria sa fie la ea acasa...fericirea sa va zambeasca tot timpul...linistea sufleteasca sa va insoteasca mereu...iar frumusetea vietii sa va aduca aminte ca traiti...iubiti...zambiti...si sa va bucurati de orice clipa de viata.
Fiecare om are propia sa poveste...ceea ce ne face diferiti este puterea cu care trecem prin viata...felul in care traim...forta cu care traim. Viata ne poate lovi groaznic chiar si cand lumea ne este mai draga...va spun eu pentru ca sunt patita...sau dimpotriva te poate recompensa...in viata trebuie sa indraznim sa mergem mai departe,sa trecem peste toate obstacolele intalnite si sa ajungem acolo unde ne dorim. Intotdeauna am zis ca avem o singura viata...sunt credincioasa ,dar eu chiar nu cred in alta viata...eu vreau sa traiesc si sa ma bucur de viata asta de acum...palpabila...cu toate ca sunt constienta ca totul se va termina la un moment dat. Nu imi place si nu vreau sa cred ca oamenii mor...imi place sa cred ca sunt undeva. Sunt oameni care vin si pleaca din viata noastra ca niste pasageri indiferenti...altii care vin pentru a transmite un mesaj si apoi se retrag ...dar mai sunt acei oameni deosebiti care raman in sufletul nostru umplandu-l de lumina si speranta...si astfel de oameni imi sunt tare dragi. Eu cred ca trebuie sa ma bucur de viata,de momentele de fericire ,de soare,de durere...dar in acelasi timp fiind un om trecator prin viata incerc sa-mi traiesc viata asa cum stiu eu...si sa-mi dau voie sa fiu doar eu.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.
Spre rusinea mea ieri ,am uitat ca a fost ziua domnului Profesor Gabriel Banceanu medic de mare exceptie la Spitalul Polizu...omul care mi-a salvat viata...omul datorita caruia mai pot sa respir ...sa vad lumina zilei in fiecare dimineata...sa ma bucur de viata si sa fiu prezenta aici pe blog.Nu uitam, dar am fost ocupata cu un examen atat miercuri cat si vineri...adica ieri...sunt fericita ca asa cum sunt ambitioasa si cred din suflet ca atunci cand iti doresti ceva...reusesti...chiar daca intampini greutati din cauza sistemului.Nu am sa-l uit niciodata pe acest om minunat...care este un execeptional profesionist,un caracter deosebit,foarte cald ,calm si aproape de sufletul pacientelor...este chirurgul în mainile caruia poti sa-ti lasi viata fara grija si numai daca Dumnezeu nu vrea sa te ajute, se poate întămpla un necaz. Pot spune ca atunci cand opereaza face minuni cu mintea si priceperea domniei sale,cu cele doua maini din care una cu siguranta este a lui D-zeu iar cealalta a dumnealui.Ii multumesc din suflet pentru tot ce a facut pentru mine...îi multumesc ca exista,a aparut în viata mea dupa o experienta trista prin care am trecut în urma cu trei ani....se stie ca boala de cancer nu iarta pe nimeni...eu am avut noroc...toata viata îi voi ramăne recunoscatoare si ma voi ruga sa-i fie bine .Multumesc domnule Profesor pentru tot ce a-ti facut pentru mine,santeti un om minunat,iar daca vreodata ve-ti avea nevoie de umarul unui prieten,sunt gata sa vi-l ofer.
Un om deosebit, bine pregatit profesional, intelegator, devotat profesiei sale, calm... numai cuvinte de lauda si recunostiinta... din pacate astfel de medici sunt tot mai rari...astfel recomand cu caldura tuturor celor care au nevoie de ajutor si ii multumesc pentru tot ceea ce a facut pentru mine.
La multi ani domnule Profesor,sa va dea Dumnezeu sanatate,multi ani fericiti si putere de munca...pentru ca sunteti cu adevarat un salvator de vieti.
Va-ti gandit vreodata ca atunci cand viata incepe ai in mana o valijoara mica... atunci o poti duce... pe masura ce trece timpul si acest bagaj se mareste ...aduni tot mai multe lucruri si atunci iti dai seama ca ai obosit sa le cari...te asezi obosit pe marginea drumului...dar constati ca toti sunt ocupati si au bagajul lor...toti trec pe langa tine atenti la propiul lor bagaj...tu esti singurul care poti sa astepti pe cineva care sa te ajute...poti sa risti sa astepti toata viata sau sa arunci ceea ce te-a impovarat in viata. Eu una as scoate toate nemultumirile,toate supararile ,toate rautatile,toate durerile si ...pesimismul...iar ca sa fie mai usor as adauga ca sa-mi fie la indemana... fericirea...rabdarea ...zambetul...speranta...curajul de a lua totul de la capat. Da...trebuie sa merg de fiecare data mai departe pe drumul vietii...un drum care trebuie sa-l strabat pana la capat...un drum cu multe denivelari...trebuie sa am curajul sa fac asta si sa merg mai departe oricat de greu ar fi...dar stiu ca mergand inainte pe drumul drept...este bucuria mea pentru care am alegat atata timp...acolo este locul pe care l-am ravnit intotdeauna... vreau sa uit de chin si durere...vreau acest drum drept sa-l strabat curajoasa inainte.
Nu am mai scris de cateva zile pentru ca nu doresc sa va transmit din pesimismul meu...pot spune ca sunt foarte dezamagita de tot ce intampla cu noi...nu...nu mai vreau sa scriu acum ceva din lumea politica...m-am saturat de diverse mesaje care ma sfatuiesc sa dau acele postere de pe blog...sunt in faza in care am ajuns sa le ignor total...poate ,poate nu se vor mai obosi sa ma deranjeze. Oricum eu asta sunt,daca nu m-am schimbat pana acum...nu cred ca o voi mai face. Am ajuns sa traim,sa ne zbatem...sa mergem mai departe sau nu...si pentru ce? Am invatat sa muncim fara a avea nici o multumire...sa nu mai bagam in seama bataia de joc a celor care ne conduc...am ajuns sa supravietuim pentru a nu termina cu viata ...sa ne facem ca suntem fericiti. Ne lovim la tot pasul de minciuni ,prejudecati si bariere...am ajuns sa nu mai pretuim nimic...sa fim indiferenti si reci. Poate ne dorim o liniste...o liniste a noastra in care sa visam la nesfarsit. Observ pe zi ce trece ca totul se schimba si toate aceste rautati te fac sa fi indiferent la randul tau...dar eu inca lupt sa nu devin altfel...voi lupta pentru toate visele mele si voi zambi pentru toate reusitele mele chiar daca nu am in buzunar acel carnet portocaliu...pentru ca am dreptul sa fiu deosebita pentru mine si pentru sufletul meu.
Intotdeauna mi-a placut acest cuplu si de cate ori faceam naveta la serviciu ...v-am mai spus ca am lucrat la o companie multi nationala ,iar compartimentul din care faceam eu parte sa mutat in Tg Jiu,faceam naveta peste 200 km....eu ascultam pe drum toate CD-urile acestei familii care din pacate sa destramat. Este o melodie superba...cel putin pentru mine...cred ca toti cei care stiu sa iubeasca se regasesc in aceste cuvinte magice si traiesc emotiile iubirii pierdute.Dar...stiti cum se zice...asa e in viata... e prea scurta sa te trezezti cu regrete ...ar trebui sa iubim oamenii care se comporta frumos cu noi si sa-i uitam pe cei care nu merita...sa crezi ca toate pe lumea asta se intampla cu un motiv... daca ti se ofera o sansa, profita de ea... daca iti va schimba viata, permite-i. Eu intotdeauna am fost asa cum am vrut eu sa fiu ...si cred ca nimeni nu m-ar putea schimba....lumea as vrea sa fie mai buna... fara minciuni ...si masti.
Acest videoclip l-am luat dupa youtube . Nu...nu sunt o nostalgica a comunismului ...dar parca era mai bine atunci in comparatie cu ceea ce traim astazi.Pe vremea acea aveam un loc de munca,numai daca erai prost nu puteai sa te realizezi...aveam case...puteam merge la orice scoala ...nu in strainatate...si asta numai daca aveai ambitie...puteam merge la medic...parca si drepturile noastre erau respectate.Eu am terminat o facultate de Stiinte Economice,finante-contabilitate,si pe vremea aceea studiam si capitalismul...imi parea un vis...dar si un pericol pentru omenire pentru ca stiam ca vor apare doar bogati si saraci...clasa de mijloc fiind pe cale de dispartitie. Poate o sa par cinica...dar atunci ma simteam in siguranta...acum Nu. Chiar nu vreau sa vorbesc mai mult de epoca de aur ,asa cum ii zicea...ar trebui sa vorbesc despre Romania moderna a anilor 2011...fara educatie, cu analfabeti, fara sistem sanitar, fara locuri de munca,cu someri,fara nimic...traiasca capitalismul cu programul "Prima casa" ca te imprumuti unei banci timp de 30 de ani...traiasca EBA cea mai valoroasa si desteapta dintre cei tineri...traiasca Roberta cea care se pricepe sa numere si sa fure voturile chiar si cu sala goala...caci ea nu da gres...si cu traiasca lista ar mai continua.
Adevarul este ca in timpul trecut, Romania a cunoscut cea mai mare dezvoltare poate din toata istoria ei...sigur nu a facut Ceausescu totul cu mana lui..noi toti am pus umarul,dar trebuie sa recunoastem ca exista o diferenta coplesitoare intre realizarile de atunci si cele de acum...intrebarea mea este...acum de ce nu se mai poate?...si tot eu raspund pentru ca ne-au vandut pe nimic si se fura in draci...pacat ca am ajuns sa ne vindem tara si sa stricam tot ce a fost construit cu folos .Nu mai vreau sa scriu nimic...dar va las pe voi sa priviti acest videoclip.
De doua zile ma confrunt cu reteaua de internet...am dat zeci de telefoane la rcs-rds,dar primeam raspunsuri politicoase incat imi creau o stare de nervi de imi venea sa-i strang de gat.In final m-am hotarat sa le dau un email cand am reusit sa intru pe o pagina si sa le exlplic ceea ce ma doare...astfel a dat domnul sa se remedieze situatia...pana cand...nu stiu. Asa au trecut doua zile din viata mea...eu care gandeam mereu ca viata este frumoasa...ca nu merita sa-ti faci nervi pentru orice fleac...da ...este frumoasa cand depinde totul de mine...nu cand te lovesti de indiferenta altora care ar trebui sa-si cunoasca atributiile. Da, viata e frumoasa... faptul ca traim si suntem unici e o minune…si eu ma supar pentru un banal internet...poate ca oboseala acumulata, starea de tensiune si toata nebunia din jurul meu, toate astea la un loc si-au pus amprenta asupra mea in ultimul timp. Sunt zile in care imi vine sa renunt, sa depun armele dar cred ca ursitoarele au fost prea generoase cu mine si printre altele, mi-au daruit rezistenta si incapatanarea de a obtine tot ce vreau eu... in sensul bun al cuvantului. Si am in continuare un soi de inocenta care ma face sa mai cred in oameni...vorbesc de adevaratii oameni si de valorile pe care le pastreaza, le creeaza si le imbogatesc... acei oameni care cauta si gasesc pretutindeni frumosul. Am invatat sa nu-i mai las in viata mea pe cei care se abandoneaza si fac pact cu uratul...pe cei care nu stiu sa se lupte pentru ei cu adevarat. Maine sper ca va fi mai bine...
Pe ei iau votat romanii...unii bineinteles pentru pomeni electorale...si acum vad ca de ziua Romaniei se inghesuie si se calca in picioare pentru o portie de mancare...pentru unii trebuie sa suferim cu totii. Romania exista ca inca mai traim...suntem un popor inca rezistent...sigur este normal si firesc sa fim mandrii ca suntem romani pentru ca aici sa derulat viata noastra cu bune si rele. Sunt mandra ca sunt roman...dar nu sunt mandra de coruptii si tradatorii de neam si de tara care exact in acesta zi se perinda fara rusine prin fata noastra. Eu spun simplu Traiasca Romania...si cand spun asta nu pot sa nu ma gandesc la batrani ,la copii si la bolnavii din spitale. Faptul ca dau de mancare pe gratis romanilor in acesta zi n-ar fi un lucru rau sau nou... dar...De ce dau ? Aceasta este intrebarea. "Dau" de mila, dau "de sila", dau pentru ca realizeaza cat de saraci au ajuns romanii ? Dau pentru ca numai maine nu e....anul viitor ... deci alegerile ? Astept sa "dea" toate partidele ... sa dea, pentru ca ele, toate au contribuit la saracirea tarii....astept ca romanului sa-i vina mintea sa nu mai accepte nimic din partea nici unui partid politic...astept sa judece cu mintea atunci cand merg la vot...si sa se gandeasca ca acea pomana electorala este numai pentru a ne imbrobodii sa-i vedem mai umani.Aceasta încapatânare de a avea ochi si a nu voi sa vada...de a avea urechi si a nu auzi, îi lasa sa zburde în voie pe atotputernicii vremii si sa joace tontoroiul pe vietile noastre...si atunci, consider ca nu avem nici un drept sa ne lamentam ca babele ca traim din ce în ce mai rau .
