Totalul afișărilor de pagină

vineri, 20 aprilie 2018

Să dăruiesc un zâmbet...

"Mi-ar plăcea, dar știu că nu e posibil, să-mi pot lua înapoi greșelile. Să pot lua înapoi povara dezamăgirilor pe care le-am lăsat în urmă. Să dăruiesc un zâmbet, acolo unde am lăsat să curgă o lacrimă. Să șterg cu "Iartă-mă" un "Te urăsc" spus în grabă, care nici măcar nu a fost simțit cu adevărat sau să fiu din nou pe placul unor oameni pe care mi-am permis să-i judec fără să-i cunosc prea bine. Dar nu pot. Nu putem face asta. Pentru unele lucruri chiar există "prea târziu". 

-sursa- Iustina Ţalea-www.momenteinviata.ro-


Iti transmit din suflet Iubire si Lumina.
gabriella.

miercuri, 18 aprilie 2018

Am încercat...

Am încercat să mă obișnuiesc cu singurătatea, am încercat să mă descurc singură fară a-mi construi obligații față de ceilalți.
Am învățat că este mai bine așa, să rabd puțin mai mult, să fac lucrurile așa cum vreau eu decât să mă ascund după compromisuri.
Privindu-mă am realizat că în timp mi-am impus noi schimbări și am reușit să-mi vindec sufletul, să mă iubesc, să mă respect, să mă plac. Am învățat, în singurătatea mea, să-mi ascult inima dar să stau de vorbă și cu rațiunea. Să respect oamenii din jurul meu, să-mi văd de treabă, să nu deranjez pe nimeni, să nu mă aștept la nimic.
Oamenii pe care i-am iubit, ne lasă o învățătură, pe lângă nenumăratele amintiri. Amintirile frumoase ne fac să ne bucurăm, amintirile neplăcute ne fac să devenim mai puternici.


-sursa-Maria Cristiana Tudose-

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

marți, 17 aprilie 2018

Cîţi oameni atîtea universuri...

Fiecare om îşi creează propriul său univers, fiecare suflet este o lume întreagă. Un scaun pe care îl privim împreună va exista, ca realitate obiectivă, în universul fiecăruia dintre noi, dar semnificaţia pe care o vom acorda prezenţei acelui scaun în calea privirilor noastre va fi diferită de la un om la altul. Fiecare avem propria noastră înţelegere şi capacitatea de a ne forma propriul univers. Cu toate acestea ceea ce apare în universul nostru exterior este o reflexie a universului nostru interior. Din multitudinea de oameni care există, îi vom cunoaşte doar pe aceia care corespund universului nostru interior.
Bîrfindu-vă „prietenii” sau cunoscuţii, vă bîrfiţi pe voi înşivă. Judecîndu-i pe ceilalţi, reliefîndu-le defectele, vă judecaţi fără să ştiţi pe voi înşivă. Ceea ce vreţi să transformaţi la ceilalţi sînt lucrurile care trebuie transformate în voi înşivă. Ceea ce iubiţi în ceilalţi sînt lucrurile pe care le iubiţi în voi înşivă. Dacă aveţi puţine de iubit la ceilalţi, aveţi puţine pe care să le iubiţi la voi înşivă.
Nu-i puteţi vedea pe ceilalţi mai mult decît vă vedeţi pe voi înşivă. Nu puteţi simţi calităţile celorlalţi dacă nu le aveţi voi înşivă.
Dacă vezi defectele celuilalt şi cu toate acestea continui să-l iubeşti sau cel puţin să rămîi detaşat, înseamnă că acele defecte pe care le vezi la celălalt chiar sînt ale lui şi nu ale tale, dar dacă vezi la altcineva anumite defecte, iar acest lucru te deranjează, te supără, te irită, te intrigă înseamnă ca acele defecte sînt şi ale tale sau poate chiar numai ale tale.
Gîndiţi-vă la toate acestea înainte de a-i mai judeca pe ceilalţi! Ceilalţi sînt în universul vostru pentru a vă ajuta să vă cunoaşteţi mai bine, pentru a vă ajuta să vă sporiţi iubirea şi înţelepciunea. Nu ţineţi cu dinţii de oamenii din viaţa voastră. Unii au darul de a vă învăţa un lucru, alţii mai multe.
Fiecare om din viaţa ta va rămîne alături de tine atît timp cît prin ceea ce este, va reflecta o parte din tine, dîndu-ţi şansa de a te cunoaşte mai bine şi de a deveni bogat în lumină sau în absolut, după cum îmi spunea o prietenă de curînd. Acest lucru este valabil atît în ceea ce priveşte prezenţa prietenilor cît şi a duşmanilor.
-sursa- Cristian Ţurcanu-

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

luni, 16 aprilie 2018

Viaţa e un dar...

De te-ai întrebat vreodată, cât este lumea de mare,
Eu îţi spun că universul, ţi se-ntinde la picioare.
Şi dacă te-ai întrebat, cum e oare fericirea
Vin acum şi îţi răspund, întoarce numai privirea.
Ia priveşte dimineaţa cum soarele se trezeşte,
Cerul dându-l la o parte , ai să vezi că te uimeşte
Ia în mână roua rece, ce se-aşează peste flori,
Ai să vezi atunci natura cum se scaldă în culori
Sau dacă te uiţi atent , firul ierbii cum răsare,
Bucuria te cuprinde , fără să aibă hotare.
Simte numai primăvara aerul cum te-mpresoară
Toate florile din rai , pe pământ atunci coboară.
Dacă te laşi mângâiat , ziua de-o rază de soare,
O să te simţi mult mai bine , fă numai o încercare.
Uităte-ntr-o zi –norată pe fereastră peste zări,
Perdeaua de ploaie deasă cum coboară dintre nori.
Cănd copilu-l ţii în braţe şi-ţi zâmbeşte nencetat
Bucuros devii îndată chiar de nu te-ai aşteptat.
Iar când fluturii dansează în stomac de-ndrăgostit,
În magie se transformă, răsărit sau asfinţit.
Dacă încă te întrebi de eşti sau nu fericit,
Eu îţi spun priveste-n juru-ţi ,preţuieşte , fii zgârcit
Nici o clipă nu lăsa să se scurgă în zadar
Viaţa este o minune ce ţi-a fost dată în dar !

-sursa-Teodorescu Lacramioara-
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

duminică, 15 aprilie 2018

Asa sunt eu...

Cand vine noaptea si pun capul pe perna,inchid ochii si parca zeci de ganduri imi inunda mintea...unele sunt placute,altele nu...altele prea grele si apasatoare. Incerc sa le asez intr-o ordine dupa prioritati,dar in ultimul timp imi este imposibil sa fac acest lucru...vreau sa fac curatenie printre ele...dar nu pot. Nu stiu cand voi scapa de ele...incerc sa-mi eliberez mintea de griji nenumarate si de stres . Asa sunt eu...sunt un om care imi fac griji pentru orice si oricine,ma incapatinez sa gasesc solutii,dar am momente cand simt ca nu mai am putere incat imi pierd increderea si speranta. Acum cred cu tarie ca "ce tie scris sa se intample,se va intampla"...si uita asa,eu cu gandurile mele in miez de noapte,mai scriu o pagina in cartea vietii.

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

joi, 12 aprilie 2018

Nu uit nimic şi pe nimeni...

"S-ar fi putut, dar nu te-am uitat. Eu nu uit nimic. Câteodată mi-e frică să nu mor de-atâta memorie. Nu uit nimic şi pe nimeni. Iar cine-a-nsemnat ceva în viaţa mea, un ceas măcar... nu mai are nici o şansă să-l uit."
 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

miercuri, 11 aprilie 2018

Sunt putin ironica...

Viata mea in ultimul timp este formata dintr-o succesiune de momente. Ce bine ar fi ca toate sa fie in favoarea mea!.Cred ca as fi fericita toata viata...ba nu,de atata fericire m-as plictisi.  Sunt putin ironica...stiu acest lucru...stiu ca uneori imi inchid gandurile rele in mintea mea...stiu ca gresesc si ma consum enorm pentru orice...dar adevarul este ca eu sunt singura care le poate rezolva acum la momentul acesta. De ceva timp parca traiesc un vis...un vis urat care as vrea sa se termine acum. Vreau sa cred ca realitatea este cea pe care o stiam eu,realitatea aia care-mi dadea linistea sufleteasca.

     
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.





marți, 10 aprilie 2018

Golul din sufletul unui om ...

Golul din sufletul unui om si mai ales singuratatea cred ca sunt  niste chinuri imense...greu de suportat. Uneori stau si ma intreb cum de mai supravietuieste acest suflet la cate incercari in viata este supus!  Despre mine pot sa spun si de fapt nu este numai afirmatia mea...cred ca sunt o optimista bolnava  ca am reusit sa supravietuiesc...in lumea asta a noastra am indurat tot, dar n-am reusit sa-mi golesc sufletul pana acum...cred cu tarie ca mai am inca resurse si dupa o zi in care alunec de pe varful muntelelui intr-o prapastie,am curajul ca a doua zi sa o iau de la capat si de a nu renunta...dar stiti de ce reusesc?  Pentru ca intotdeauna  simt ca traiesc cand fac curatenie in casa sufletului meu...atunci dispar in sacul aspiratorului toate durerile, toate indoielile, toate lipsurile...iar in locul lor intra soarele,  bucuria vietii si...dorinta de a trai.

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

luni, 9 aprilie 2018

A venit timpul...

"A venit timpul sa accept macar un adevar cu
folos: nu are rost sa scormonesc, nu are rost sa cersesc, nu are rost sa
caut. Marile descoperiri, revelatiile sfinte, ca si marile iubiri, ti
se dezvaluie intregi, in toata maretia lor, fara sa fie
nevoie sa le urmaresti sau sa alergi dupa ele. Iubirile adevarate ti se
dezvaluie firesc, precum rasaritul, precum ploaia, precum curcubeul.
Precum primavara asta nebuna care mi se arata, stiind ca nu am cum sa nu
ii simt lumina."


Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

duminică, 1 aprilie 2018

Viața si visele...

Viața si visele sunt foi din același carte , și fiecare foaie trebuie citită la momentul potrivit. 

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

joi, 29 martie 2018

Sărbătoriți fiecare moment...

 Aboradati totul cu entuziasm, traiti cu adevarat, si multumiti vietii cand va da lucruri frumoase de trait. 
   Nu mai rataciti prin propria viata ca printr-o jungla, si cu frica ca sunteti atacati de cine stie cine intalnit de voi, sau de viata insasi.

    Mai des sarbatoriti reusitele voastre, trebuie sa existe si bucurii in viata voastra, nu numai munca si timp pierdut pe cine stie ce lucruri ce nu va satisfac viata.    

   Omul trebuie sa aibe si bucurii in viata, si lucruri ce ii aduc multumire.

   Nu asteptati in viata momentul perfect, pentru ca acest moment poate nu o sa vina niciodata, faceti din orice clipa traita momentul perfect pentru a incepe ceva, pentru a gandi perfect anumite lucruri, pentru a face lucruri.   Deci,momentul perfect este in orice clipa traita. Faceti ceva cu viata voastra, sa fie perfecta orice clipa traita.

   Faceti lucruri bine facute,  pentru ca ele or sa va ajute pe calea vietii.  Viata este astazi poate nu prea frumoasa, sa stiti ca maine nu poate sa fie la fel, asta pentru ca voi stiti sa carmiti drumul acela pe alta cale. Nu este nimic de netrecut, asa ca sa nu disperati cand lucrurile sunt totusi grele. Viata asa este, aduce si bune si rele, dar asa este ea, deci treceti cu fruntea sus peste tot, si mergeti pe alte cai care sa va aduca mai multa satisfactie.


   Bucurati-va! ....  sa fie regula de viata asa ceva.
-sursa- http://zeitelepamantului.blogspot.ro/-
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella

miercuri, 28 martie 2018

Viata este o insiruire de clipe frumoase...

Viata este o scena in care noi suntem actorii din ea...este ca un grandios spectacol aplaudat la scena deschisa...este o insiruire de clipe frumoase,de zambete si de ce nu,si de lacrimi amare.De multe ori este o lectie importanta pe care trebuie sa o invatam,sa o apreciem si sa o respectam.Cred ca cel mai greu in viata este sa relationezi cu oamenii din jurul tau, nu trebuie sa te joci cu sufletul oamenilor pe care-i iubim,astfel echilibrul se pierde si ne prabusim inainte de finalul spectacolului propiu.

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

luni, 26 martie 2018

Bucură-te şi mulţumeşte...

"Sunt situaţii de viaţă când îţi doreşti mult, atât de mult cât să ai pentru o viaţă. Din nefericire pentru tine, primeşti cu picătura şi eşti vizibil nemulţumit. Dar dacă n-ai primi deloc? Bucură-te de darurile pe care ţi le face viaţa! Bucură-te şi mulţumeşte chiar şi pentru acele picături!"

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

duminică, 25 martie 2018

Declaratie de sinceritate ...

Existe momente in viata in care nu vrei sa stai fata in fata cu tine. E prea dureros sa vezi cum "sangereaza" sufletul tau si atunci gasesti o modalitate prin care tu sa iti recuperezi bucatele de suflet poate te izolezi, poate te arunci in munca si incet incet iti revii. 
Anul acesta l-am inceput cu stangul. A fost insa o experienta de care am avut nevoie, nimeni nu ne dezamageste sau ne raneste, noi singuri facem acele alegeri. A fost insa o intalnire atat de dureroasa a mea cu mine incat mi-a trebuit o vreme sa imi revin. In acel timp am plans, mi-am plans de mila, m-am izolat pana mi-am dat seama ca toate resursele mele le gasesc in munca mea. Iubesc ceea ce fac, ma daruiesc TOTAL atunci cand sunt alaturi de oameni si curge totul prin mine natural si firesc. Asadar focusul meu a fost sa fiu tot mai buna in ceea ce fac, sa fac evenimente tot mai frumoase, sa "expun" oamenii la exemple de reusita si fericire. Eu nu ajut pe nimeni, eu doar sunt alaturi si fiecare se ajuta singur, asa cum am facut si eu. Am avut rezultate incredibile cu clientii, am reusit cam tot ce mi-am propus profesional insa... stiu ca am fugit de mine. Da, anul acesta a fost unul greu, unul in care eu am invatat sa imi gestionez emotiile sau sa ma eliberez de trecut (subiecte pe care le-am abordat in seminariile tinute de mine), am reusit, impreuna cu colegele mele Nico si Yoli, sa ducem Asociatia Schimbare Pozitiva acolo unde merita sa fie, insa in tot acest timp sufletul meu nu a fost intreg, sufletul meu a fost trist. M-am pierdut la inceputul anului si apoi nu am reusit sa ma mai regasesc. A fost un an de purificare, de tranzitie, de intrebari dar si de minuni. 
Anul acesta am "reusit", prin programul meu incarcat, sa indepartez prieteni de mine. Mi-am dorit stabilitate anul acesta, si am avut parte de asta. Intr-un alt sens decat m-am gandit, dar a fost acolo. Ai grija ce iti doresti ca ti se poate intampla. Poate am parut aroganta, poate am parut dura, intr-adevar am indepartat lumea din jurul meu, dar a fost singura modalitate prin care eu am putut sa ma ridic din nou.
Incet, pe parcursul anului, mi-am recuperat din bucatelele de suflet pierdute pentru ca am avut parte de intalniri de destin. Intalniri cu oameni care au venit sa imi ofere exact ce am nevoie si apoi, unii dintre ei, au si plecat. Am simtit binecuvantarea Divina si ajutorul ingerilor la fiecare pas insa am acceptat acest proces. Acum sunt mai puternica si multumesc din suflet pentru acest an si aceste incercari.

Lectia importanta pe care am invatat-o anul acesta este sa am grija de sufletul meu, sa il hranesc, sa il iubesc si sa nu il mai las sa se sfarame.
-sursa-http://pursisimpludespreviata.blogspot.ro/ 
 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

sâmbătă, 24 martie 2018

Trăiri, emoţii, sentimente....


Astăzi suntem în regulă, iar mâine nu mai suntem la fel, ne schimbăm de la o zi la alta, de la o oră la alta, după cum bate vântul, depinde ce vorbe auzim, din partea cui, depinde cum ne-am trezit în dimineaţa respectivă, sau cum ai adormit cu o seară înainte, depinde pe cine întâlneşti şi unde, sunt foarte multe lucruri care ne fac să avem altă gândire, altă perspectivă. Ne schimbăm trăirile pe bandă rulantă, acum suntem ok, iar peste 5 minute suntem cu nervii întinşi la maxim din diferite motive, plângem, râdem, ne simţim bine, iar după aceea cădem într-un abis al ignoranţei şi al durerii, al nepăsării faţă de noi şi faţă de cei din jurul nostru, parcă vrem să se termine totul şi asta cât mai repede, pentru a scăpa de ceea ce ne înconjoară.
Pentru că după aceea să revenim la starea anterioară în care totul era ok, roz cu floricele, starea în care suntem noi de obicei ca „fiinţe inteligente” (mă şi amuz când spun acest lucru) şi în care peste tot este lapte cu miere, aşa ne schimbăm noi trăirile, emoţiile, sentimentele la un pocnet de degete. Suntem nişte fiinţe slabe, slabe de înger, slabe de caracter, slabe ca oameni.
Câteodată stau şi mă gândesc că poate inteligenta ne face relativ mai superiori dar nu pot garanta că acest lucru se aplică la toată lumea, în afară de inteligenta nu ne deosebim cu nimic altceva de animale. La un moment dat unele animale sunt mai „umane” faţă de însuşi oamenii, care vorba vine sunt fiinţe superioare.
Dar lasă, nouă ne place să trăim în lumea noastră în care suntem singuri, în care trăim noi cu noi şi ne complăcem în stadiul în care suntem.
-sursa- https://unblogciudat.wordpress.com/2014/09/11/trairi-emotii-sentimente/#more-2462-
 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

miercuri, 21 martie 2018

O gustare cu Dumnezeu....

 Nu pot sta departe de ideea de a nu mai posta pe acest blog. Fiecare avem un suflet drag pe care il iubim, pe care il indragim. Azi, in tristetea mea, mi-am adus aminte de o poveste......

     "A fost odată un băieţel care a dorit foarte mult să îl întâlnească pe Dumnezeu şi s-a gândit el într-o zi să pornească în căutarea Lui. Ştia foarte bine că nu o să fie o simplă plimbare, aşa că înainte de a porni şi-a umplut bine, bine valiza cu dulciuri şi cu multe sticluţe cu apă, să-şi mai potolească foamea şi setea din când în când.
     Când a fost la câteva blocuri depărtare de casa lui a zărit un parc mare şi umbros, şi s-a gândit să-şi tragă puţin suflul înainte de a porni iar la drum. S-a aşezat pe o bancă lângă o bătrână amărâtă care se uita atât de plictisită la porumbeii ce scormoneau şi ei asfaltul, în speranţa că or mai găsi câte ceva de-ale gurii.
     Băieţelul şi-a pus valiza în braţe şi a scos din ea o sticluţă de apă şi când să se servească a fost întrerupt de privirea bătrânei, care se uita la el cu o flămânzeală de parcă vroia să îl mănânce cu tot cu papuci. Făcându-i-se milă, baiatul i-a oferit acesteia câteva dulciuri, iar drept răsplată bătrâna i-a oferit un zâmbet.
     Atât de incredibil şi de radiant a fost zâmbetul bătrânei, încât băieţelul i-a oferit şi o sticluţă cu apă doar, doar va mai primi încă un zâmbet atât de frumos. Fără nici o ezitare şi fără nici o reţinere, bătrâna i-a mai zâmbit încă o dată copilului.
Toată după-amiaza întreagă au stat acolo pe bancă, mâncând şi bând, fără să îşi spună vreun cuvânt unul celuilalt. Pe când se înnoptă, băiatul simţi prezenţa oboselii şi se hotărî să o ia către casă, cu gândul că îşi va continua călătoria în următoarea zi. Nici nu apucă bine să facă câţiva paşi că dă fuguţa înapoi s-o îmbraţişeze pe colega sa de bancă. Bătrâna surprinsă de fapta copilului, tot ce i-a putut oferi înapoi a fost cel mai frumos zâmbet pe care l-a văzut copilul în acea zi.
      Ajuns acasă, mama băiatului îl întâmpină. Surprinsă de expresia feţei plină de fericire a copilului ei, nu se răbdă să nu îl întrebe: “Ce ai făcut tu azi de eşti aşa de fericit? Cine ţi-a adus această fericire?”
     Copilul îi răspunse: “Am luat masa cu Dumnezeu!”. Şi înainte ca mama lui să apuce să îi răspundă, a mai adăugat: “Ştii ceva? Are cel mai frumos zâmbet dintre toate pe care le-am văzut vreodată!”
    Între timp, bătrâna a ajuns şi ea acasă şi fiul ei, observând privirea paşnică a mamei, nu a ezitat să n-o întrebe: “Mamă, ce ai facut azi de eşti aşa fericită? Cine ţi-a adus această fericire?” Ea i-a răspuns liniştită: “Am mâncat în parc dulciuri cu Dumnezeu!”. Şi înainte ca fiul său să apuce să îi răspundă, a adăugat:” Ştii ceva? Este mult mai tânăr decât am crezut!”
Morala: 


    Prea des uităm puterea unei îmbrăţişări din suflet, a unui zâmbet sincer, o vorbă bună, o privire senină sau o ureche ascultătoare. Uităm că poate nouă ne-au tranformat o zi obişnuită într-o zi specială sau chiar ne-au schimbat întregul fir al vieţii. Şi totul fără să cerem, am primit exact când aveam nevoie mai mult! Iar noi, în rutina în care am intrat, uităm să mai şi oferim..., nu neapărat din egoism, dar am uitat să oferim fără să aşteptăm nimic în schimb...
   "Să deschidem ochii larg, să privim cu inima, să auzim cu sufletul şi să atingem cu gândul!"
-sursa- http://viatasiganduri.blogspot.ro/2010/12/o-gustare-cu-dumnezeu.html
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

marți, 20 martie 2018

Îmi cos sufletul cu ață albă...

În seara asta, îmi cos sufletul cu ață albă. Prea adesea, am ascuns rănile sub tratamente mascate de zâmbete și glume goale. De astăzi, îmi dezbrac ființa de fals și ignoranță – singurătatea oricum nu o să plece.
Nu doare nimic mai tare ca un oftat de inimă rănită. Ba da, de fapt: unul înăbușit de dragul aparențelor.
Conectați ca nicicând, suntem mai singuri ca în pustiu. Lipsiți de sinceritate chiar și cu noi, cine să ne iubească?
Fugim de tot ce înseamnă intimitate. Fugim de consecințele greșelilor sau de rănile trecutului. Fugim de suferință, chiar dacă, astfel, evităm fericirea. Gonim cu urechile ciulite pe autostrăzile vieții, doar-doar să ajungem acolo. Un acolo ce nu se lasă atins, nu de niște amărâți sfâșiați ce suntem!
Adunându-mi cioburile tocite, îmi rănesc mâinile înțepându-le cu ace. Poate că, de fapt, ar fi mai bine să le las așa, împrăștiate pe pavajul rece. De ce insist atât cu a strânge din mizerie?
E o formă de protecție, până la urmă, a lupta cu dezastrul. Doar că atunci când eșecurile sunt prea multe, curățenia e sporadică. Nu poți să repari un copac putred la interior, oricâte crengi uscate ai tăia!
Sătul de înșelăciune, îmi scot la iveală cicatricile. Nu mai lupt pentru nimic, să rămână doar ceea și cine mă vor în preajmă! A fi profund doare (uneori) mai tare decât superficialitatea. Dar risc, cosându-mi sufletul cu ață albă. În seara asta, căci mâine nu promit…
-sursa- http://bogdanmatei.ro/imi-cos-sufletul-cu-ata-alba/-
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

luni, 19 martie 2018

Când nu va mai fi 'mâine'...

Pentru că ştiu şi eu şi ştii şi tu că într-o zi, 'mâine' nu va mai exista.

Nu ştiu ce aş regreta mai mult, că nu o să mai văd răsăritul şi apusul, că nu o să mai văd frunzele cum cad, că nu o să mai aud vocile celor dragi sau că nu o să îmi pot ferici sufletul privind pur şi simplu la cer. De fapt, ce vorbesc, nu o să am regrete, pentru că în momentul acela, nici regrete nu mai apuci să ai. Se duce totul şi se opreşte totul.

După cum am spus, am învăţat lecţia preţuirii într-un fel în care nu mi l-aş fi dorit, dar sunt sigură că acesta a fost cel mai bun mod de a învăţa lecţia asta. Poate din cauza mea, pentru că trăiam nu neapărat în rutină, ci având impresia că tot ce am mi se cuvine şi face parte din normalitate. Aşa că a trebuit să învăţ că nu e normal şi nu mi se cuvine să am nimic din ce am, nici simţurile, nici sănătatea, nici oameni dragi în viaţă, nici loc de muncă. Nimic. Toate sunt doar har nespus. Dar sub nicio formă meritul meu.

Zâmbesc acum tristă, pentru că am învăţat lecţia, dar cu preţul pierderii celui mai drag dintre toţi oamenii.

Vă spun astăzi să nu mai staţi pe gânduri şi să vă arătaţi iubirea.
Spuneţi mulţumesc când vi se face bine, zâmbiţi cu drag celor iubiţi, zâmbiţi chiar şi oamenilor străini. Oricui îi prinde bine un zâmbet şi cine ştie viaţa cui o înseninaţi prin asta.
De asemenea, petreceţi timp cu cei dragi. Faceţi-vă timp să îi ascultaţi, nu întrebaţi doar de formalitate ce fac şi cum sunt, ci faceţi asta în aşa fel încât chiar să se simtă iubiţi.
Purtaţi-vă familiile în rugăciune. Personal, am încetat să mă rog să fie feriţi de rău, pentru că răul e pestre tot. Mă rog în schimb pentru înţelepciune, să nu se lase doborâţi, să aibă ochii (inimii) deschişi, pentru a deosebi clar binele şi răul raportat la viaţa lor.
Iertaţi ce e de iertat, iubiţi ce vreţi să iubiţi şi ce aduce bucurie şi pace inimii voastre, pentru că în una din zilele astea, ziua de mâine nu va mai veni.
Şi cel mai mare regret nu e a acelui ce se duce, ci a acelui ce rămâne în urmă, ştiind că se putea face mult mai mult.

Nu vă irosiţi iubirea şi comoara din voi.
Poate mâine nu va mai fi. Iubirea. Comoara. Voi. Ei.

-sursa- http://fragmente-din-viata.blogspot.ro/-Diana Farcau-
 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

duminică, 18 martie 2018

Ce-mi doresc de la viață...

Trec anii si realizez ca se schimba prioritățile. In timp am inceput sa realizez ce conteaza cu adevarat, dincolo de exces si obiceiuri de prost gust.

Dincolo de atatea promisiuni, ambitii, obiective si reusite, se mai strecoara cateva dezamagiri sau esecuri, de ce nu. Cand oamenii vad un status sau un zambet intr-o poza, presupun ca viata ta este perfecta. Ca nu ai gustat din dezamagire, ca nu cunosti singuratatea si ca totul iti merge incredibil de bine.

In timp am invatat sa-mi iubesc felul de a fi, sa-mi ascund sensibilitatile si sa nu mai pun la suflet orice vorba. Nu cred ca va spun ceva ce nu stiti: unii rostesc vorbe in vant si nu se gandesc la consecinte. Nu, vorbele urate si jignirile nu ma ajuta, nu ma fac mai puternica: sunt puternică pentru mine, pentru că nimeni nu mă poste judeca pentru ceea ce fac, pentru celulita sau inaltimea mea sau pentru orice altceva.

Ce-mi doresc de la viata? Să rămân om. Sa nu ma schimb, sa fiu un om modest oriunde as ajunge, sa ajut cat pot de mult si sa aduc fericirea in viata cuiva. Dincolo de mofturile de zi cu zi, dincolo de ceea ce pot avea si ceea ce nu-mi pot permite, am o singură certitudine: uneori suntem atat de nemultumiti, incat nu realizam cat suntem de norocosi. Sanatatea, oameni buni, este cea mai importanta. Dincolo de toate treburile superficiale, privind in jurul meu realizez ca deseori ma vait pentru nimicuri, pentru mofturi fara rost, in timp ce altii n-au din ce trai. Deseori ne vaitam pentru chestii aberante, desi in lume sunt oameni care lupta pentru viata si o fac cu zambetul pe buze.

Ce-mi doresc? Sa fim mai uniti, mai modesti, mai sinceri, mai oameni. Deseori uitam si ne simtim ca intr-o jungla in care nu conteaza pe cine calci in picioare, important e sa ajungi unde ti-ai dorit….

-sursa-https://www.eusuntfemeie.com/ro/blog-ce-mi-doresc-de-la-viata/- 

 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.

gabriella.

vineri, 16 martie 2018

În fiecare zi...

"În fiecare zi Dumnezeu ne dă  o dată cu soarele - o clipă în care ar fi cu putinţă să schimbăm tot ce ne face nefericiţi. în fiecare zi încercăm să ne prefacem că nu întrevedem momentul acesta, că el nu există, că ziua de azi este la fel cu cea de ieri şi va fi la fel cu cea de mâine. Dar cine îşi examinează cu atenţie ziua descoperă şi momentul magic. Acesta poate fi ascuns la ceasul în care vârâm cheia în uşă, dimineaţa, în clipa de tăcere de după masa de prânz, într-unui din cele o mie şi unul de lucruri care ni se par aidoma. Acest moment există — un moment în care toată puterea stelelor trece prin noi şi ne îngăduie să facem minuni.
Fericirea e uneori o binecuvântare - dar de obicei e o cucerire. Momentul magic dintr-o zi ne ajută să ne schimbăm, ne face să plecăm în căutarea viselor noastre. Avem să suferim, avem să cunoaştem momente dificile, avem să înfruntăm multe deziluzii - totul însă e trecător şi nu lasă urme. Iar în viitor, vom putea privi înapoi cu mândrie şi credinţă."-
fragment din ” La râul Piedra am șezut și am plâns ” , Paulo Coelho-
 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.