Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 3 decembrie 2016

Toti avem un destin...

Ai momente cand iti doresti sa imbratisezi viata si sa nu-i mai dai drumul...alteori,simti ca vrei sa o indepartezi din ce in ce mai mult si sa te razbuni cu toata fiinta ta pentru toate relele si nedreptatile pe care ti le scoate in cale.Toti avem un destin,o soarta...si mai ales o viata ,care uneori sunt prea crude si nedrepte ,alteori atat de misterioase si frumoase.Oricum ar fi toate acestea,trebuie sa pretuim viata,pentru ca intr-o viata de om avem fel de fel de amintiri,frumoase, urate, triste sau vesele.Ele sunt ale noastre si atunci cand ajungi la capat de viata, ne lasam purtati de ganduri,cautand printre amintiri fericirea si stam asa poate ani in sir sa apara,dar ea nu vine cand vrem noi...si atunci obositi de atata asteptare,pornim in cautarea ei...pe acea carare de nicaieri,unde nimeni nu o mai  vede si nimeni nu o mai aude.
 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

vineri, 2 decembrie 2016

Din toate aceste momente...

Astazi am recitit din intamplare  pe blogul meu o postare in care asemanam viata ca o calatorie cu trenul.
Vreau sa cred ca trebuie sa privim in viata totul cu zambetul pe buze...pentru ca viata este  asa cum este ea...cu bucurii,cu tristeti,cu clipe fericite,altele pline de durere. Din toate aceste momente ar trebui sa invatam ceva  si sa profitam din plin de orice moment care-l respiram,de fiecare om  care se afla langa noi pentru ca nu stim niciodata in  care statie vom cobori. V-ati gandit vreodata ce ar insemna in viata noastra biletul de tren ? Sa fie oare pretul pe care il platim fiecare dintre noi vietii ...efortul nostru de a supravietui zi de zi...sau or fi oameni care urca in trenul vietii fara bilet?  Eu cred ca toti avem un bilet,dar depinde cat ne costa si pentru ce destinatie este.
 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

miercuri, 30 noiembrie 2016

Dar cortina nu pică, piesa continuă. ..

Cred cu tarie ca intotdeauna va ramane o legatura puternica intre noi oamenii,fie ca suntem in viata sau nu.In afara de oamenii care sunt in viata noastra si cu care avem o legatura puternica, trebuie sa invatam sa apreciem fiecare clipa, sa ne bucuram de fiecare zi in care vedem lumina zilei, deoarece toti suntem doar o piesa pe o tabla de sah, care mai devreme sau mai tarziu vom primi sah mat de la viata.Asa cum spunea cineva,nu mai tin minte,viata e doar o piesă de teatru, fără coregrafie, în care actorii intră şi ies, unii reintră, alţii nu. Inevitabil, sunt momente în care suntem forţaţi, brusc, să conştientizăm că unele personaje principale sunt doar episodice. Dar cortina nu pică, piesa continuă. Trebuie să continue....cat de adevarat!.

 
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

marți, 29 noiembrie 2016

Speranţa ...

„ Speranţa nu e o promisiune că ceea ce tu îţi doreşti se va împlini – este o invitaţie să te bucuri de posibilitatea a ceea ce îţi doreşti în timp ce tu negociezi cu viaţa rezultatul final. ”

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

luni, 28 noiembrie 2016

Astăzi, mi-e dor...

"Astăzi, mi-e dor...mi-e dor de oamenii delicați și sinceri.... de cei care mă știu fără a mă inventa..., de cei care mă țin de mână, fără a mă judeca.., de oamenii care mi-au citit povestea..., fără a o povesti...
Astăzi, mi-e dor de toți oamenii pe care îi iubesc..."
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

duminică, 27 noiembrie 2016

Sunt eu...

"Adun in minte o multime de ganduri.Cu intrebari ce lasa in urma lor numai randuri.Sunt eu ce ma avant tot mai mult in tacere.Sunt eu ce vad cu o lacrima pe obraz imi curge iar inima mea indurare cere.Vreau sa pot scapa de tot de clipa asta grea.Vreau sa numai fiu asa.Dezamagita,pe bune, multi ani am gustat din multe.Ca au fost rele sau bune.Un lucru e cert ,inima mea nici cand nu a putut sa uite prin tot ce a trecut..O ultima rasuflare...iar capitolul e incheiat de mult."
 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

sâmbătă, 26 noiembrie 2016

Eu merg pe drumul meu ...

"Sunt satula de multe traite in asta viata.Sunt satula ca lumea sa ma judece fara sa ma cunoasca.Sunt satula de vorba si barfa lor cretina.Mai bine s-ar uita mai intai la ei decat la mine.Tot ce stiu, e ca numai vreau sa gust din veninul lor tampit.Eu merg pe drumul meu si nu mai aplec urechea la nimic.Imi vad de viata.Stiu ce imi doresc.In rest nimic nu ma mai intereseaza."

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

vineri, 25 noiembrie 2016

Nu mai am timp de pierdut...

Cu cât înaintez în viaţă, cu atât sunt mai conştientă şi mai hotărâtă, mai dornică şi mai pregătită, mai tolerantă cu mine şi mai intolerantă cu tot ce nu-mi dă linişte.
Nu mai am voinţă să ascult văicărelile neîntemeiate, să-mi pierd timpul în preajma persoanelor negative, persoanelor pline de sine şi de prostie. Multă prostie.
Mă enervează invidioşii, cei care încearcă să-i sape pe ceilalţi în speranţa că le-o fi lor mai bine, mă irită cei care ajung sus fără merit şi fără decenţă.
Nu mai am timp pentru şedinţe în care se vorbeşte de toate şi de nimic, de lucruri absurde despre care se ştie din start că n-o să aibă viaţă, nici măcar una scurtă. Nu mai am răbdare cu persoanele oportuniste, meschine, false.
Nu mai am timp de pierdut cu persoane mature care se comportă ca nişte copii răsfăţaţi.
Îmi confecţionez din nepăsare un soi de armură împotriva răutăţilor, a mediocrităţii, a bârfei ieftine, a celor care îmi provoacă decepţii şi trădează încrederea mea în ei.
Lumea e plină de „profesori” care pretind că fac tot, ştiu tot, dar sunt repetenţi la educaţie şi bun simţ. Prefer persoanele imperfecte şi adevărate, care-ţi luminează calea fără să facă din asta un drapel.
Mă simt la jumătatea drumului şi încep să dau o altă valoare timpului. Timpul meu, timp preţios. Vreau să treacă aproape de persoanele care mă fac să mă simt bine. Vreau să trăiesc lângă persoane pozitive, umane, generoase, gentile.Vreau esenţa şi nu aparenţa.
Vreau persoane care zâmbesc. Care iubesc. Care respectă. Care ştiu să râdă şi să accepte propriile defecte. Oameni care nu-şi dau aere de vedetă de doi lei. Oameni responsabili şi corecţi. Oameni care nu calcă în picioare demnitatea şi bunătatea celor mai slabi. Oameni care respectă regulile convivialităţii pacifice.
Vreau persoane care lasă binele şi frumosul în urma lor, care-ţi încălzesc sufletul prin simpla lor prezenţă. Vreau persoane bune, oneste, înţelepte, drepte, sincere şi iubitoare. Vreau persoane care, în pofida nefericirii şi a greutăţilor vieţii, au rămas frumoase, pline de dragoste, îngăduinţă, înţelegere. Vreau persoane care ştiu să-ţi intre în suflet şi să rămână acolo.
Vreau să-mi curgă timpul lent, duios, să gust din el ca dintr-un măr parfumat, crocant şi plin de seva dulce a vieţii.
Acum ştiu că prioritatea şi obiectivele meu sunt să trăiesc fără să am regrete şi păreri de rău, în pace cu mine şi cu cei dragi. La sfârşit de drum vreau să zâmbesc!
-sursa- http://www.catchy.ro/nu-mai-am-timp-de-pierdut/89963-
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

miercuri, 23 noiembrie 2016

Am ales...

"Am ales un drum in viata.Si voi merge pe el pana la urma.Ca va fii soare,sau furtuna,nu voi,renunta nici o secunda.Avand ca punct de reper existenta mea...cu multe intrebari,Iar una dintre ele,este unde ma va duce ea".
 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

marți, 22 noiembrie 2016

La multi ani frumosi surioara mea!...

A mai trecut un an,si inca o floare apare in gradina vietii tale. Sper ca ea sa fie un trandafir incantator si fara spini. Sper sa iti aduca zambetul pe buze, sa-ti aline tristetea si grijile si cand te vei uita la ea, sa simti ca esti inconjurata de persoanele care te iubesc. Fie ca acest an sa fie plin de impliniri, fericire, sanatate si multa, multa dragoste si intelegere, iar norocul sa te urmeze oriunde. La multi ani frumosi! As vrea sa existe pentru tine numai bucuri si zile senine astfel incat viata sa-ti para un vis al implinirilor tale, un vis din care sa nu te trezesti niciodata. Spera intotdeauna spre fericire, spre ceva mai bun...speranta este singurul lucru pentru care se merita sa traiesti desi ascunde in spatele ei fericirea, fericire pe care numai Dumnezeu ti-o poate darui. La multi ani frumosi surioara mea!

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

luni, 21 noiembrie 2016

In viata nu este destul sa vrei...

In viata nu este destul sa vrei...trebuie sa te straduiesti ,sa lupti pentru a obtine ceea ce doresti,iar pentru asta ai nevoie de ambitie si de rabdare pentru ca altfel nu prea reusesti mare lucru.  Cu rabdare ne invingem pe noi insine,cu rabdare ne apropiem cu pasi repezi de visul nostru...cu rabdare il asteptam pe Dumnezeu sa-si reverse lumina in sufletele noastre. Acum am ajuns intr-un moment al vietii mele cand este foarte important sa am rabdare.Incerc sa-mi ocup mintea si timpul cu diverse lucruri...mereu am fost o fire optimista,chiar daca mi-a fost greu de multe ori am incercat sa vad partea plina a paharului,adica sa caut solutii sa depasesc momentul. M-am educat sa fiu increzatoare si mai ales sa am rabdare.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

duminică, 20 noiembrie 2016

Învaţă să preţuieşti...

Cu o picătură de ieri, cu una de azi şi una care ţi-o serveşte ziua care va urma...umpli paharul tău cu mulţumire sufletească. Învaţă să preţuieşti fiecare picătură de fericire!...e atât de puţin şi-n acelaşi timp atât de mult

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

sâmbătă, 19 noiembrie 2016

Au trecut sase luni...

Astazi se implinesc sase luni de cand mama mea a murit. Da,mamico,au trecut sase luni de cand ai plecat de langa mine, sase luni de suferinta si durere, sase luni de cand nu ti-am simtit prezenta in casa, sase luni de cand ai plecat  pe usa la spital si nu te-ai mai intors. Imi pare tare  rau mama  ca  nu am putut sa te ajut...am fost o neputincioasa. Te iubesc mult si stiu ca esti cu mine tot timpul ,te simt clipa de clipa.Sunt momente in care cu greu fac fata unei zile.Ma gandesc tot timpul la ea, vorbesc tot timpul cu ea. Camera ei este exact cum a lasat-o, pentru ca  nu am clintit nimic.Am uneori stari de furie,plang,merg in camera ei,rasfoiesc pozele si ma intreb de ce a trebuit sa moara fara sa fiu langa ea.Si ma doare sufletul si urla durerea in mine atunci cand plang, pentru ca atata timp cat simt ca ma doare, ea este inca aici, in sufletul meu. Mi-e teama de zilele in care nu voi mai lacrima la amintirea ei pentru ca asta inseamna ca obisnuita a luat locul tristetii. Si nu vreau sa se intample asta.Se pare ca vine o vreme cand Dumnezeu isi aduna ingerii de pe pamanat...asa cum a  fost si in cazul mamei mele.Imi pare enorm de rau incat nu-mi ramane decat sa spun...Dumnezeu sa te ierte si sa te aibe in paza lui...om frumos.
 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

vineri, 18 noiembrie 2016

Vrei nu vrei trebuie sa faci fata realitatii....

A trai pozitiv si printre oameni pozitivi este excelent...mereu am spus ca viata este frumoasa daca ne bucuram de sansa de a ne trezi intr-o alta dimineata. Am invatat in viata mea  chiar sa plang cu zambetul pe buze,au fost clipe peste care am trecut...au fost momente in viata care m-au durut...sunt clipe in care chiar nu treci cu vederea si sunt momente in viata care nu au fost uitate in totalitate. Sigur...daca zambesti in orice moment,lumea crede ca esti mare si tare,nestiind ce se ascunde in acel zambet.Sunt momente in viata cand am obosit sa mai punem intrebari sau sa dam raspunsuri si ajungem la concluzia ca am obosit...dar ne  incurajam si mergem mai departe si uite asa continui...traiesti in lumea asta care a devenit tot mai apasatoare,mergi vioi pe strada cu zambetul pe buze  si crezi ca iti ascunzi durerea,dar te minti  pe tine singur pentru ca ea persista....pentru ca vrei nu vrei trebuie sa faci fata realitatii.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

joi, 17 noiembrie 2016

Nu-ntelegi ...

"Nu-ntelegi ca merita sa traiesti pentru ca sa vezi cum cad frunzele şi apoi cum cresc mugurii, pentru o zi in care e soare, pentru alta in care ploua?!"

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

miercuri, 16 noiembrie 2016

Te iubesc, mama...

Unei singure fiinte din viata mea ii datorez tot ceea ce eu am si ceea ce sunt azi. Ea mi-a dat nastere, m-a crescut si m-a invatat sa iubesc. Imbratiseaz-o, iubeste-o, apreciaz-o cat timp o ai langa tine.Mama e numai una.Te iubesc, mama!

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

marți, 15 noiembrie 2016

Vreau sa numai fiu asa...

"Adun in minte o multime de ganduri.Cu intrebari ce lasa in urma lor numai randuri.Sunt eu ce ma avant tot mai mult in tacere.Sunt eu ce vad cum o lacrima pe obraz imi curge iar inima mea indurare cere.Vreau sa pot scapa de tot de clipa asta grea.Vreau sa numai fiu asa...Dezamagita!pe bune multi ani am gustat din multe...Ca au fost rele sau bune...Un lucru e cert, inima mea nicicand nu a putut sa uite.Prin tot ce a trecut..O ultima rasuflare..Iar capitolul e incheiat de mult."

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

luni, 14 noiembrie 2016

Mai presus de orice...

"Cel mai bun prieten al sufletului fiecărui om este Dumnezeu. Te ascultă, nu te întrerupe, nu te judecă, îți indrumă pașii, te însoțește pretutindeni și te iubește infinit. Mai presus de orice, te poți increde în El. Fii convins că fiecare rugăciune curată, profundă din suflet îți este ascultată!"


 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

duminică, 13 noiembrie 2016

In camera sinceritatii...

A fi sincer cu cei de langa tine necesita o doza mare de curaj pentru ca poti fi taxat imediat.Sunt momente in viata cand sinceritatea fata de tine insusi  este lucrul cel mai important,de aceasta sinceritate depinde viitorul tau si a celorlalti.Uneori  este foarte greu sa stai  de vorba cu tine,sigur cu conditia sa fi sincer ...este o lupta pe care o porti cu tine si cu imaginile celorlalti. In camera sinceritatii unde esti singur trebuie sa poposim mai des ca sa-ti auzi bataile inimii...acolo poti sa-ti raspunzi propiilor acuze,pentru ca acolo ne intalnim cu totii intr-o buna zi. Da ...eu cred cu tarie ca trebuie sa fim sinceri pentru ca este dovada suprema ca nu incercam sa tragem viata in piept....ea este o  calitate  nobila...tot ceea ce trebuie sa facem este sa spunem adevarul in fata fara sa ranim,caci tare greu se vindeca ranile sufletului.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

vineri, 11 noiembrie 2016

Pacat ca invatam prea tarziu lectiile vietii...

Mereu ma intreb...ce este viata omului!...si tot mai mult am convingerea ca este o lectie pe care unii dintre noi ne straduim sa ne-o insusim cat mai bine .Suntem atat de firavi, inca de cand ne nastem, invatam sa respiram,sa mancam,sa ne miscam,sa scriem,sa citim si apoi sa ne descurcam fiecare cum stie prin labirintul vietii.Nu de multe ori inveti sa te ridici,ca apoi sa cazi...apoi te ridici din nou. Incep cu tarie sa cred ca viata inseamna doar azi,adica momentul de azi...iar ziua de maine nu sti daca va mai fi...si incepi sa inveti ca nimic nu este pentru totdeauna si ca viata are prostul obicei sa-ti faca surprize...uneori de vis, alteori de cosmar. Pacat ca invatam prea tarziu lectiile vietii...atat de tarziu incat nu ne ajung nici lacrimile, nici suspinele, nici intrebarile pentru a nimici parerile de rau.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.