Totalul afișărilor de pagină

miercuri, 31 decembrie 2014

La multi ani!

Va multumesc ca ati venit in calea mea si impreuna am petrecut zile  importante in virtual.
Sărbători fericite cu sanatate si armonie alături de cei dragi!
Speranta sa va deschida poarta spre un An Nou plin de bucurii si impliniri, in care visele, faurite in aceste zile magice, sa devina realitate!
Să privim înapoi cu iertare, înainte cu speranţă, în jos cu înţelegere şi în sus cu recunoştinţă!
La multi ani frumosi cu iubire , armonie si sa ne revedem sanatosi si voiosi in 2015. Cu multa dragoste si recunostiinta.

gabriella

Acum știu ...

"Acum știu că între iubire şi ură există o barieră mult prea fragilă.
Că pentru a transforma un prieten într-un duşman nu trebuie neapărat să-i greşeşti, ci este de ajuns să nu îi faci pe plac doar o singură dată.
Că niciun străin nu te poate iubi, nu te poate ajuta şi nu te poate ierta aşa cum o fac părinţii tăi.
Că anumite drumuri au un singur sens şi că nu îţi oferă nicio cale de întoarcere. Că nu întotdeauna omul de lângă tine te cunoaşte cel mai bine dintre toţi. Acum știu că uneori e mai bine să îţi ascunzi fericirea, ca să nu stârneşti invidia celor neîmpliniți.Acum știu să fiu eu și să nu îmi fie teamă să mă arăt cu bune și cu rele.
Acum știu să mă iert, să nu mă mai condamn pentru nereușite și să mă iubesc.
Acum știu că nimic nu este posibil fără Dumnezeu."-sursa-www.irinab.com-

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

marți, 30 decembrie 2014

Uneori...

Uneori,chiar daca avem intelegere si compasiune,fata de durerile altora,ne sfiim sa le aratam.Sufletul omului este locul,unde indiscretia,poate rani mai rau,decat o tacere respectuoasa...si mai cred,ca ceea ce este in sufletul fiecaruia,este intre el si bunul Dumnezeu.Unele amintiri sunt precum diamantele ce stralucesc doar in suflet si trebuiesc pastrate doar acolo altfel devin doar simple sticle stralucitoare.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

luni, 29 decembrie 2014

Despre dor...

" Ati simtit vreodata ca vi se face frig de dor?Eu da.De oriunde ma intorc in mine ma infioara gandul ca nu voi revedea o culoare albastra ce mi-a atins sufletul,un zambet inocent si cald care vorbea si tacand,o imbratisare care mi-a daruit toata caldura ce putea fi data unei prime intalniri care de fapt a fost si ultima . Ati simtit vreodata ca sufletul plange si e inghetat de frig pentru ca muzica lui frumoasa si linistita nu va putea ajunge la sufletul care iubeste aceeasi muzica,in nopti tarzii de primavara? Eu da. In tacerea din inima mea suspina neauzita decat de mine chemarea ,pentru o apropiere imposibila,deci cea mai frumoasa.Privesc cum norii se plimba mandri de ropotele de ploaie ce ni le-au daruit o zi intreaga,un soare ce se alinta trimitandu-ne ici colo cate o raza,pasarile ce vin pana-n fereastra care parca ar vrea cu trilul lor sa-mi dea caldura de care am nevoie,copacii ce freamata cu frunzele prea ude inca de stropii grei de ploaie,un gugustiuc ce-si canta ca si mine singura melodie pe care a-nvatat-o. Ati simt cum ochii vi se umplu de lacrimi si parc-ar vrea sa planga de neputinta si de dor? Eu da. Cum mii de cuvinte pleaca din interior spre inafara si se opresc doar cu putin inainte de a fi rostite?Pentru ca cel ce-ar trebui sa le asculte e,mult prea departe?Sau doar pentru simplul motiv ca se considera inutile daca nu pot incanta auzul celui drag?Eu da.Cum mainile iti tremura pe-o cana de ceai aburind pentru ca nu i-o poti darui celui iubit, decat in gand sau niciodat?Eu da. Si iata o lacrima mai curajoasa aluneca linistit pe fata.Ea doar curge.Nu are sentimente.Sau are?Ne ajuta,ele,lacrimile sa scapam de tot ce-i rau in suflet?Voi ce spuneti?De ce nu ne plac lacrimile oare?Nu cumva ar tebui sa le iubim?Dar mai e loc pentru-o iubire atat de imposibila pe langa prima?Voi ce credeti?Si timp?Dusmanul nostru cel mai de temut?Poate ca da,poate ca nu.Voi afla raspuns la toate aceste intrebari ce cu drag eu vi le pun?Poate ca da,poate ca nu.Dar eu voi astepta,aici,in cercul meu de ganduri ce ma inunda cu miile in fieece minut.Voi astepta ceva ce e posibil sa nu mai vina niciodata.Sau ma insel?Si daca se va-ntoarce?Va fi mai bun si cu-o idee mai increzator?Mai putin stapanit de-o teama pe care,culmea eu am intuit-o,ba mai rau,am si-nteles-o?Poate ca da,poate ca nu.Ideea e ca eu voi astepta,si-n tot acest rastimp ma voi intoace la clipele de fericire ce mi-au fost daruite pentru a le spune cat de nepretuite sunt pentru mine si le voi ruga sa ramana cu mine pentru a nu-mi mai fi atat de frig....de dor. "-sursa Octavian Paler.-
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

duminică, 28 decembrie 2014

În fiecare clipă...

Imaginează-ți că viața este o barcă.
În fiecare clipă aduni câte ceva și pui înăuntru: un gând bun, o rază de soare, o lacrimă, un om drag, un moment, o senzație, un gust...
Se apropie clipa în care barca se umple și scufundarea este iminentă. Trebui să faci o selecție și să oprești doar strictul necesar. Dar cine poate ști cu exactitate ce ne va fi de folos în viitor și ce nu?
Este clar că nu putem păstra totul, iar ceea ce uităm... ei bine, cred că ne salvează de la „înec”.
sursa- https://www.facebook.com/Naivul-
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

sâmbătă, 27 decembrie 2014

Pentru voi suflete dragi...

In acesta zi am sa culeg o floare pentru fiecare prieten prezent in sufletul meu...o floare pentru voi prieteni virtuali...in fiecare floare voi pune cate un strop de speranta,bucurie,fericire si multumire...apoi ma voi ruga la Dumnezeu sa va aduca soarele in sufletul vostru,iar sarbatorile de Iarna sa va aduca pace...liniste...dragoste si daruire. Trimit spre voi un gand frumos care sa va insoteasca si sa va spuna ca viata este frumoasa si indiferent de obstacolele care apar in cale...ele doar sa ne faca sa iubim viata mai mult.Va doresc din suflet cu ocazia sarbatorilor sa aveti zile linistite in care bucuria sa fie la ea acasa...fericirea sa va zambeasca tot timpul...linistea sufleteasca  sa va insoteasca mereu...iar frumusetea vietii sa va aduca aminte ca traiti...iubiti...zambiti...si sa va bucurati de orice clipa de viata.Va doresc zile de sarbatoare binecuvantate,ganduri senine,liniste in suflet si armonie.Va imbratisez cu mare drag,respect si apreciere.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella

vineri, 26 decembrie 2014

Nu ne gasim locul...

Viata e facuta din urcusuri si coborasuri…si stagnari…momente cand nu stim de unde incepem si unde ne sfarsim.Nu ne gasim locul si ne rostogolim printre ore in fiecare zi incercand sa ajungem la un echilibru,care din pacate este din ce in ce mai greu de gasit in ziua de azi…ingredientele sunt greu de gasit-sinceritate,afectiune,iubire,armonie,tandrete,rasete de veselie….parca toate sunt din ce in ce mai greu accesibile.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

joi, 25 decembrie 2014

Craciun fericit!

Va doresc din suflet un Craciun magic...un Craciun in care linistea si pacea sa va inconjoare...un Craciun in care sa uitati de tot ce va intristat pana azi si in care sa va bucurati ca niste copii de absolut tot...un Craciun asa cum va doriti...un Craciun voua...tuturor. Prilejul de a fi mai buni ni se ofera in fiecare moment al anului,insa multi dintre noi ramanem cu inima impietrita. Craciunul are ceva in plus fata de restul momentelor...nu-i putem rezista...devenim mai buni...sau asa ar trebui. Facandu-si fiecare bucatica sa de viata mai buna...intreaga lume va fi mai frumoasa. Craciunul inseamna bunatate si iubire...este momentul sa uitam de suparari si de griji si sa ne amintim ca nu suntem niciodata singuri. Pentru acest Craciun va doresc sa aveti un suflet bun si sa-l pastrati asa.  Craciun Fericit cu Valuri de Lumina si Iubire, intr-o zi magica!

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

miercuri, 24 decembrie 2014

Uitam...

"Mi-e greu să mă decid dacă mi-am lăsat sau nu rănile să se vindece sau doar le-am bandajat superficial făcându-mă că nu le văd, că nu le simt.
Unele s-au cicatrizat complet și le privesc ca pe o lecție învățată. Altele, le-am tot bandajat și nu cred că au apucat să se vindece. Încă mă dor. Mă târăsc cu ele în fiecare zi, privindu-le, întrebându-mă, dorindu-mi…
Mereu m-am întrebat dacă uităm cu adevărat ce ne marchează, ce ne doare, ce ne rănește.
Învățam să credem din nou după ce ne-am pierdut încrederea. Dar niciodată nu mai credem cu aceeași tărie.
Învățam să iubim din nou după ce ne-am cules inima de pe jos. Dar niciodată nu mai putem iubi cu aceeași intensitate.
Învățam să cerem din nou după ce am fost respinși. Dar parcă după ce primim, nu mai simțim aceeași bucurie.
Învățam să luptăm din nou chiar dacă am fost înfrânți de mii de ori. Dar la un moment dat nu mai știm să ne bucurăm, pentru că suntem obișnuiți cu tristețea.
Învățăm să acceptăm ce nu putem schimba pentru că nu avem alte opțiuni.
Dar învățam să uităm? Învățam să lăsăm tot, tot în urmă și să fim la fel de încrezători ca mai înainte?
Poate e nevoie de o voință de fier pentru asta, de tărie, de… ceva ce eu nu am. Pentru că la naiba… nu pot să uit ce m-a durut, ce mi-a lăsat „€œsemne”. Și mă cert mereu pe mine!"-sursa Iustina Talea-http://momenteinviata.ro/

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

marți, 23 decembrie 2014

Fereastra sufletului...

O pereche recent căsătorită s-a mutat într-un cartier foarte liniştit. În prima dimineaţa din noua casă, în timp ce îşi savurau cafeaua, femeia observă, privind pe fereastră, o vecină care îşi întindea cearceafurile în balcon.
– Ce cearșafuri murdare întinde vecina noastră pe balcon…! Cred că are nevoie de un detergent mai bun sau poate ar trebui s-o învăţ să-şi spele cearceafurile!
Soţul ei privi şi rămase tăcut. Scena aceasta se repeta de fiecare dată când vecina întindea cearceafurile și rufele, în fiecare săptămână.
După o perioadă femeia rămase surprinsă văzând într-o zi că vecina sa întindea cearceafuri mult mai curate şi îi spuse soţului ei:
– Priveşte bărbate, în sfârșit femeia asta a învăţat și ea să spele rufele! O fi învăţat-o o altă vecină?
Soţul ei îi răspunse:
– Nu draga mea, azi m-am trezit mai de dimineaţă şi am spălat geamurile casei noastre!
Şi în viaţă este tot aşa! Totul depinde de  curăţenia ferestrei sufletului nostru, prin care observăm faptele. Înainte de a critica, potrivit ar fi să ne verificăm şi să ne curăţăm sufletul, pentru a putea vedea limpede. Atunci am vedea mai limpede curăția sufletească a celorlalţi. Fără îndoială azi… te văd mult mai bine ca ieri!
Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. (Matei 6,22).
-sursa-http://www.marturieathonita.ro/fereastra-sufletului-nostru/- 
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

luni, 22 decembrie 2014

In viata noastra...

In viata noastra exista oameni care la un moment dat se retrag fara nici o explicatie...te straduiesti sa intelegi,dar in final nu gasesti nici un raspuns si atunci nu-ti ramane decat sa te consololezi ca viata iti rezerva multe surprize.Ar trebui sa nu-i judecam ci sa-i intelegem,caci atunci cand s-au hotarat sa faca acest pas,ei nu mai rezoneaza cu noi .In zadar cautam explicatii ce nu vor fi oferite vreodata,cautam mereu ceva....acel ceva ce nu stim cu exactitate ce si cum va fi... dar simtim ca avem nevoie de acel ceva si cautam mereu , chiar daca la final nu va fi decat un alt zambet amar.Ei pleca din viata noastra pentru ca au alte lectii de invatat ,astfel drumurile noastre se despart atunci cand nu mai avem aceeasi directie.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.


 

duminică, 21 decembrie 2014

Melancolii...



"Oamenii care te aștepți să-ți fie alături în cele mai importante momente din viața ta, sunt adesea preocupați cu altceva. În aceste momente te simți inevitabil singur și uitat, chiar dacă în jurul tău roiesc o mulțime de alți oameni.
Clipele frumoase durează atât de puțin, însă amintirea lor rămâne atât de vie și de recentă chiar și la mulți ani distanță de când s-au întâmplat.
Iubirea nu e un sentiment care te limitează, ci e un sentiment care te înalță și care te face să crezi că totul are sens.
Atunci când totul se prăbușește în jurul tău agață-te de ultima speranță. Atunci când o pierzi și pe ea ești ca o barcă în mijlocul oceanului. E greu să mergi înainte fără nici o speranță.
Cred că, de fapt, absolut nimic nu este atât de simplu precum pare. Socoteala de-acasă nu se potrivește aproape niciodată cu cea din târg, rănile nu se vindecă niciodată ușor sau nu se vindecă deloc, prietenii vin și pleacă pe neașteptate, lacrimile de bucurie se transformă uneori în lacrimi de tristețe și invers, ca totul să aibă un echilibru.
Uneori, te poți preface atât de bine, arătând lumii că ești fericit, în spatele zâmbetului tău ascunzându-se în realitate multă durere și nesiguranță. Da, fericirea poate fi mimată și o mimăm cu toții de prea multe ori, până ajungem să ne credem și să avem falsa senzație că totul e în regulă, că suntem fericiți.
Sunt momente când trebuie să ne croim singuri propriul drum, cu greșeli, cu regrete, cu păreri de rău, și-apoi cu victorii, cu bucurii și cu încredere că suntem capabili, că avem o șansă la fericire.
Unele zile sunt un calvar, altele sunt o binecuvântare. Unii oameni sunt îngeri, care ne călăuzesc pașii pe drumul cel bun, alții ne sunt demoni, care ne întunecă sufletul cu cele mai urâte sentimente.
Sinceritatea poate fi o armă cu două tăișuri și de câteva ori e posibil să te rănești chiar tu cu ea, căci oamenii preferă o minciună ambalată frumos, decât un adevăr servit la rece, cu toate că fiecare susține contrariul. Vezi? Până și asta e o minciună… că urâm minciuna.
Nimic nu mai pare la locul lui. Cred că acesta este motivul pentru care ne simțim uneori pierduți, pentru că locul nostru nu mai pare demult al nostru…"-sursa -Iustina Ţalea Dinulescu-
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.


sâmbătă, 20 decembrie 2014

O viata normala...

O poveste unde este imposibil sa nu plangi , sa nu te treaca fiori , o poveste care face sa ne simtim atat de mici,  noi cei care de fapt ne consideram normali , fizic si  fara lipsuri .Se pare ca noua  in realitate  ne lipseste curajul de a infrunta greutatile ... ne plangem si ne vaicarim de cea mai banala problema  .Imi pare rau pentru tragedia acestui om minunat care se dovedeste ca are un caracter puternic.Dupa ce am vizionat acest clip...nu mai am cuvinte...acest om nu se victimizeaza ,nu cere mila si duce o viata absolut normala .Pot spune ca se descurca mai bine ca noi care avem maini si picioare...el este un exemplu de vointa si putere!

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

vineri, 19 decembrie 2014

Intr-o alta viata...

"Pe unii oameni pe care ii intalnesti ii simti din prima clipa atat de aproape de tine, incat ai senzatia ca i-ai mai cunoscut candva, intr-o alta viata. Ti se pare, cateodata, ca pe omul de care te-ai indragostit acum l-ai mai iubit si altcandva, pentru ca prea te simti, in sfarsit, ajuns la un liman. Ca si cum v-ati fi cautat prin timp, prin lumi, prin vieti rostogolite una dupa cealalta, si acum v-ati reintregit inimile.
Cateodata prietena cea mai buna iti este suflet-pereche si martor al tuturor intelesurilor tale profunde. Si ai senzatia, fara sa ai curajul sa-ti asezi gandul in cuvant, ca intr-o alta viata a fost barbat si te-a iubit cu dragoste puternica si ocrotitoare, asa cum ti-ai dori sa traiesti si in viata de-acum. Sau te gandesti, uneori, acela care azi iti e doar camarad ti-a fost candva frate, sau parinte, sau copil, asa cum poate ca vreunul dintre pruncii tai te face sa crezi ca, desi l-ai nascut acum, din pantecul tau, va cunosteati din eternitate.
Eu nu am curajul sa cred cu adevarat in vietile viitoare. Dar dinspre vietile trecute imi vin adesea semne si amintiri pe care nu le pot nici alunga, nici ignora. Semne frumoase, semne de dragoste, semne de lumina. Si nu sunt singura care simte astfel, nu-i asa?"-sursa-Alice Nastase Buciuta-
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

miercuri, 17 decembrie 2014

În lumină..

"Până la urmă în ce constă frumusețea?
În lumină!
Ai privit vreodată un copac într-o zi senină de vară? Nu de oriunde ci chiar de sub crengile lui. Lumina este cea care aurește fiecare margine de frunză.
Frumos este chipul tău mângâiat de razele de soare sau de cele de lună!
Frumos este părul tău când soarele se joacă prin el!
Frumoasă este privirea ta luminată de fericire! Frumoasă ești tu scăldată în lumina propriului suflet!
Ce este frumusețea?
Lumină!"
 -sursa https://www.facebook.com/Naivul-

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

marți, 16 decembrie 2014

A doua şansă...

 "   Eu nu cred în a doua şansă. Cred că cei care te rănesc o dată o vor face şi a doua oară atâta timp cât le dai ocazia. Nu cred în a doua şansă şi cu toate aceasta de multe ori ajung să o ofer, pentru că oricât de cerebrală aş fi ca om, raţiunea nu are nicio şansă în fata afectului. Şi de multe ori nu îi iertăm pe cei care ne-au greşit, ci doar ne mai acordăm nouă şansă de a încerca încă o dată în numele unor momente frumoase din trecut, pentru că suntem naivi în speranţa că le-am mai putea trăi încă o dată. Dar există oameni care te rănesc atât de tare, încât pur şi simplu pe ei nu vrei să îi mai ai în preajmă. Lor pur simplu nu poţi să le mai dai ocazia să te lovească din nou; spui că nu îi urăşti, nu le porţi resentimente, eviţi pe cât posibil să vă întâlniţi, iar dacă îi întâlneşti pe stradă poţi să le zici “bună” din politeţe după care întorci capul pentru că nu îi mai poţi privi, însă singurul lucru pe care îl doreşti de la ei este să stea cât mai departe de tine. Dacă ai avea ocazia să le faci rău, nu le-ai face, dacă ţi s-ar oferi şansa să le întorci loviturile, nu ai lua-o. Tot ce vrei e… nimic. Paradoxal, ajungi să fii implacabil tocmai cu cei care cândva au însemnat cel mai mult pentru tine. De ce? Nu ştiu. Poate că asemenea celor supuşi la chinuri groaznice ajungi în cele din urmă să fii nepăsător pentru că nu ar fi posibil să ţi se facă un rău mai mare, poate că ai fost lovit atât de tare încât ţi-a amorţit sensibilitatea, iar întâlnirea cu cei care ţi-au greşit cândva nu îţi mai provoacă acum nici măcar o tresărire. Poate…
     Sunt oameni care se exteriorizează, care vorbesc, ţipă, lovesc, oameni care bat cu pumnul în masă şi dau din picioare, cei care azi îşi strigă durerea în gura mare fără nicio reţinere pentru că asta îi vindecă, iar mâine îşi spun zâmbind amar “Ei, şi ce dacă?” şi sunt pregătiţi să meargă mai departe. Dar oricât de zen ai fi, vine momentul în care pur şi simplu nu mai ai putere să faci asta, când în blocaj emoţional durerea devine oboseala şi apatie, iar unica opţiune care îţi mai rămâne este să pleci pentru ca asta e singurul lucru uman pe care îl mai poţi face pentru tine. Treci podul, după care îi dai foc, te ridici şi te duci unde vezi cu ochii fără să mai laşi vreo cale de întoarcere. Există, însă, oameni pe care de acum nu pot să îi mai priveşti în ochi, pentru că ai trecut podul purtând bagaje grele după tine.  “Iert, dar nu uit” – astea sunt cuvintele amare pe care ni le spunem după fiecare trântă pe care o luăm, convinşi că neuitarea inseamnă maturitate şi că dacă aruncăm la îngrămădeală în traistă toate relele care ni s-au făcut şi le purtam cu noi la fiecare pas în lume, atunci nimeni nu are cum să ne mai atingă vreodată. Asta ne spunem, convinşi că nu am pus nimic la suflet, ci doar am adăugat încă o lecţie învăţată din cartea vieţii, fără să ne dăm seama că strângem în inima noastră atâtea vechituri, încât într-o zi n-o să mai putem deschide uşa să poftim pe cineva acolo. Oare ierţi cu adevărat, dacă nu poţi să uiţi? Cum poţi să spui că ai iertat, dacă nu eşti în stare să te mai uiţi la omul acela ca înainte, dacă duci cu tine neuitarea la fel cum un deţinut poartă un lanţ cu bilă, condamnat să nu se mişte niciodată din loc? Şi de ce ai spera la un nou început când ştii că lucrurile nu vor mai fi niciodată la fel? E ciudat să te întâlneşti cu cei care au făcut parte din viaţa ta la un moment dat şi să îi priveşti acum ca pe străini. Te întrebi când şi de ce, încerci să-ţi dai seama cum s-a ajuns aici şi ce ai fi putut face altfel. Chiar poţi să ierţi, dacă nu uiţi? Şi mai ales, eşti un om rău pentru că nu poţi să uiţi?"
sursa -https://journalulevei.wordpress.com/-

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

luni, 15 decembrie 2014

Viata...

"Viata e o fereastra deschisa catre zborul visurilor noastre...este ca o poarta a nemuririi prin care trecem,indeplinindu-ne destinul.Cand valurile vietii fredoneaza o melodie duioasa si un ecou patrunzator se aude in zare,sa stii tu,omule cu suflet bland,sunt gandurile tale,care calatoresc in trecut,printre amintiri efemere,printre profunde clipe de tacere sau printre sublime explozii de fericire."
 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

duminică, 14 decembrie 2014

Macar pentru o zi...

Sunt zile cand imi doresc sa fiu din nou copil...macar pentru o zi,sa ma iau la harta cu un alt copil din cauza unei banale neintelegeri,apoi sa ne plangem fiecare  mamei,ca apoi sa ne impacam  impartind bomboane  si sa fim din nou cei mai buni prieteni. Ce vremuri minunate! Da, imi doresc acum acest lucru din cand in cand...chiar pentru o zi, pentru ca in rest inima,sufletul meu  stau  mereu in stare de alarma si imi soptesc: ai grija…ce prieteni iti faci!  Sigur,prieteniile adevarate sunt ceva foarte rar...eu sunt cea mai inraita cautatoare de prietenii adevarate....sunt bogata in suflete de oameni pe care le port cu grija in camaruta sufletului meu. Cred ca o prietenie este indispensabila cel putin in viata mea...este foarte important sa fie cineva acolo  cand ai nevoie sa vorbesti ... sa-i spui ce ai pe suflet si multe alte lucruri care poate pentru altii nu au nici o importanta. Si totusi sunt norocoasa...important este ca timpul mi-a filtrat prietenii, pot sa-i numar pe degete pe cei care imi sunt alaturi incat pot sa pun capul pe umarul lor atunci cand vreau sa plang sau sa rad de fericire.
 
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

sâmbătă, 13 decembrie 2014

Uitam sa traim...

Viata este frumoasa si merita traita din plin.Cineva spunea ca noi trebuie sa traim,nu sa existam pur si simplu.Auzim in jurul nostru din ce in ce mai des oameni vorbind despre probleme de sanatate,si nu ne-am pus niciodata intrebarea de ce suntem bolnavi?Pentru ca alergam prea mult timp dupa lucrurile materiale si uitam sa avem grija de noi...efectiv uitam sa traim.Dar in final ,cred ca merita viata traita ,chiar  si atunci cand este  presarata cu multe dificultati...merita traita cu suisurile si coborasurile ei pentru ca atunci cand durerea este mai mare,fara sa vrei devii mai puternic  si nici nu ai idee ce cadou frumos iti poate face viata…prin vointa lui Dumnezeu...este cadoul in care singura te ridici si mergi mai departe.
Asa ca trebuie sa ne bucuram de fiecare clipa frumoasa pentru ca timpul trece nespus de repede.


Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

joi, 11 decembrie 2014

Binele si frumosul....

De multe ori nu este de ajuns sa vrei ceva in viata. Pentru a obtine ceea ce doresti trebuie sa lupti,sa te straduiesti,sa ai rabdare si nu in ultimul rand ambitie...altfel totul este in zadar. Trebuie sa ne pastram speranta in orice pentru ca viata din pacate este prea scurta...ar trebui sa ne gandim la toate clipele frumoase si sa ne imaginam ca sunt ca un  buchetel de flori pe care il asezam cu grija in vaza vietii si sa nu uitam sa-l stropim din cand in cand cu lacrimi de bucurie. Eu acum vad viata ca o usa dubla...si fiecare pas al meu ma poarta spre astfel de usa. Dar am noroc pentru ca atunci cand  usa trecutei clipe se inchide atunci imi da un impuls mai mare pentru a merge mai departe...fiecare izbitura in viata lasa un semn asupra mea,dar intotdeauna in astfel de clipe ma ambitioneaza si singura imi spun ,ca se poate.De aceea am ajuns sa ma bucur de fiecare clipa de fericire si de speranta pentru ca intamplarile nu vin niciodata degeaba,ci ele vin cu un anumit scop in viata unui om si mai pot spune ca am invatat sa scot din tot raul venit doar...binele si frumosul.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.





miercuri, 10 decembrie 2014

Deschide ochii...

Deschide ochii, priveste Viata, lasa in urma tot ceea ce te-a ranit, uita oamenii care nu au stiut decat sa-ti faca rani pe Suflet...! Priveste inainte... Iubeste, Iubirea e nemuritoare si atotputernica.Priveste lucrurile asa cum vrei tu sa fie, si apoi fa tot ce iti sta in putinta pentru a le face sa se intample....Nu ai de unde sti ce poti sa faci pana nu incerci.Noi ne cladim viata...viitorul!Ce gandim astazi se concretizeaza in experientele de maine!Numai ganduri de bucurie si iubire pentru ca viata este minunata!
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

marți, 9 decembrie 2014

Este sfirsit de an...

Este sfarsit de an,ma uit in jurul meu si vad numai oameni tristi,vad deceptie si resemnare,vad oameni buni care au devenit victime ale unor rautati iesite din comun. Nu-mi place ce vad pentru ca sant lucruri care imi reprima si mie buna dispozitie si pofta de viata pe care o am.Ar trebui sa invatam sa fim mai buni,sa daruim mai mult,sa fim sinceri,sa invatam ca cel de langa noi este la fel de uman. Sau poate nu oamenii s-au schimbat atit de mult,s-au daca au facut-o,au ajuns aici din cauza sistemului de 2 lei in care traim pentru ca din  pacate in zilele noastre am ajuns sa traim ca in jungla...fiecare pentru el,cine este primul castiga si atunci cum sa te gandesti la armonie,intelegere sau daruire.Ar trebui totusi din cand in cand sa ne aducem aminte ca suntem oameni.Sa nu uitam ca fiecare are rostul lui in viata si nimic nu este intimplator.Viata este prea scurta si nu cred ca avem timp sa fim rai sau sa facem ceva rau...satisfactia este mai mare atunci cand faci bine,asa ca sa incercam sa fim buni si sa daruim  cat mai mult.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

luni, 8 decembrie 2014

E posibil ...

"E posibil să nu învăţăm niciodată să lăsăm totul în urmă. Ne impunem să facem asta, dar într-un moment de slăbiciune dăm fuga înapoi. Poate că teama de necunoscut, nesiguranţa ne împinge să facem cale întoarsă pe drumurile deja ştiute. Şi poate că uneori e bine să o facem. Să ne întoarcem acolo unde am lăsat părţi din noi. Uneori pentru a le recupera, alteori pentru a găsi răspunsuri la întrebări care ne consumă emoţional, pentru a accepta fapte şi pentru a ierta greşeli... pentru a ne împăca propriul suflet...."

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.


duminică, 7 decembrie 2014

Umbrela vieții...

Umbrela vieții  ne apără de ploile apărute pe neașteptate  pe traseul parcurs în viață.Însă, la un moment dat, după "o furtună a vieții" această " umbrelă" își "va lua zborul".Concret...copil fiind ești protejat...crescând, visezi la anumite lucruri.....vei lupta pentru realizarea lor.
 
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

sâmbătă, 6 decembrie 2014

Daca m-ar intreba cineva...

Iubesc viata si cel mai mult ma bucura faptul ca si ea ma iubeste pe mine. Nu mai vreau sa-mi amintesc prin ce boala crincena  am trecut.Dar a trecut asa cum a trecut...chiar daca am pierdut niste ani din viata , eu iubesc viata la fel,aceasta dragoste reciproca si neconditionata imi da curajul de a  o venera. Viata este in orice lucru de pe lumea asta,ea este ca o carte deschisa pe care o rasfoiesc zi de zi,clipa de clipa,secunda de secunda.  Iubesc ca sa traiesc si am atatea optiuni din care sa aleg sa-mi fac viata cat mai placuta. E ciudat cum uneori ti se umple sufletul de nici  nu mai stiu... cred ca este o fericire,asta mai mult ca sigur si simti la un moment dat ca esti ca un pahar care da  pe-afara,si ai atata dragoste incat poti sa dai si la cei din jur.
Daca m-ar intreba cineva ce as schimba in viata mea...poate ca in adincul sufletului meu mi-as dori sa schimb multe din trecutul meu,dar poate daca as schimba trecutul,nu as mai avea prezentul minunat de care ma bucur. Si totusi... as schimba ceva din batrinetea celor dragi pentru ca as vrea sa  le fac viata mai frumoasa,mai usor de indurat si as incerca sa le aduc mai multe zambete frumoase in vremurile acestea de nesiguranta. In rest...iubesc viata mult de tot!.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

vineri, 5 decembrie 2014

Multumesc...

"Recunostinta, multumirea sunt niste puteri care dezintoxica organismul, neutralizeaza otravurile, reinnoiesc materialele. Deci, invatati sa multumiti. Zilnic, de mai multe ori pe zi, repetati: “Multumesc, multumesc, multumesc, multumesc, multumesc…"
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

joi, 4 decembrie 2014

In viata exista un timp pentru toate...

In viata exista un timp pentru toate,cred ca la fel cum este o rascruce de drum in care tu esti nevoit sa-ti alegi drumul...da...cu siguranta ca trebuie sa existe un drum pe care trebuie sa-l alegem. Si intreaga  viata a noastra depinde de acel drum...sau poate ca nu noi nu alegem acel drum ...poate el ne alege pe noi.  Eu intotdeauna mi-am dorit mai mult pentru mine si in mare parte am reusit. Cred ca primul pas pentru a reusi in viata  este sa ne dorim tot mai mult din ceea ce stim ca ne poate face fericiti...si aici ma refer la fericirea aceea  adevarata in care sa invatam sa ne descoperim pe noi,si spun acest lucru pentru ca lumea este a celor care vor ceva si cauta necontenit aceste daruri ale vietii care de multe ori trecem prea repedepe langa ele.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

miercuri, 3 decembrie 2014

Oare merita?...

Cred ca ar trebui sa pretuim mai mult bucuriile si clipele unice de langa noi...chiar daca trec ca gandul...si sa ne uitam mai mult la soare decit la nori. De ceva timp constat ca in jur sunt tot mai multi oameni care sufera...totusi parca nu auzeam la tot pasul vesti triste peste vesti triste. Este o realitate dura...raul parca se inmulteste si totusi fiinta umana supravietuieste...are ambitia sa mearga mai depaerte. Nu stiu cat si cum ne putem controla vietile... stiu doar ca trebuie sa ne oprim o clipa din goana asta...sa ne uitam in jur unii la altii si sa spunem...oare merita?
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

marți, 2 decembrie 2014

Te scuturi de praf si pornesti la drum...

Nu cred ca ma pot numara printre cei ce se dau batuti usor in viata.Chiar nu stau sa-mi plang de mila...imediat caut sa gasesc o solutie,si stau doar atit sa-mi fac curat in suflet.Nu mi-au placut nici cind oamenii care nu stiu ce vor,care nu au un scop in viata.Iti trebuie curaj in viata.Mi-am dat seama ca fericirea mea exista doar cind cei din jurul meu sint fericiti.Exista momente in viata cand,chiar daca nu vrei,trebuie sa o iei de la zero...si incet,incet ridici capul,te scuturi de praf si pornesti la drum...Trebuie sa crezi in orice,caci insasi viata este o speranta.Astazi sint  omul care crede ca visele se afla inauntrul nostru.Stiu ca o sa fiu mereu un om liber... si nu mi-am pierdut speranta ca pot crea o lume mai buna si mai frumoasa decit cea  in care traiesc azi.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

luni, 1 decembrie 2014

La multi ani Romania...La multi ani romani!

Azi, de ziua Romaniei, ma duce gandul la incalcita istorie a acestui popor. Sigur, nu numai a lui, dar, privind critic ultimul sfert de veac al Romaniei, constat cu tristete ca se confirma un adevar despre care istoricii nu sufla un cuvant, ei fiind parte a prezentului lor istoric. Suntem mandrii de trecutul nostru si poate de viitor ,dar de prezent sa nu mai vorbim...prezentul este culmea saraciei,a prostiei si a incompetentei.Din nefericire! In prezent tremura de frica zilei de maine oameni pregatiti ,care ar face ceva pentru aceasta frumoasa tara… iar incompetentii stau la loc sigur ajutati politic.Ce este de apreciat ca romanii nu isi uita trecutul...care este de fapt singura parte cunoscuta , pe care ne putem baza. Prezentul este controversat, cu multe “gunoaie” care vor sa fie in frunte, iar despre viitor nu pot spune mare lucru.Poate sunt eu pesimista... mie, cetateanului roman ,imi este rusine sa vad si sa aud cum isi pierd vremea certandu-se alesii Romaniei. Mie ,cetateanului roman, mi-e rusine cu legile  care se adopta in parlament,legi favorabile numai celor care ne fura ,in mod legal,in fiecare zi...mie cetateanului roman, imi este teama pentru viitorul meu si al semenilor mei, pentru ca in timp ce ei isi permit patru luni de concediu pe an,noi muncim 7 zile din 7 , pentru a ne putea permite o paine.Imi pare rau ca scriu aceste randuri de ziua Romaniei,dar din pacate asta este realitatea.Toti dorm cu istoria  sub perna si se inghesuie sa pupe moastele spre vindecare.Ce pot sa spun...somn usor iubiti politicieni si va doresc intelepciunea batranilor nostri iubitori si luptatori pentru tara.
La multi ani Romania!...La multi ani dragi romani,astazi de ziua nationala ,va doresc fericire, bucurii si dragoste. La multi ani tuturor romanilor si eroilor nostri care au luptat pentru poporul roman!
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

duminică, 30 noiembrie 2014

Cu dragoste pentru tine...

La multi ani frumosi dragul meu!! Iti voi repeta si acum tot ce ti-am spus anul trecut... si iti voi reaminti a mia oara ca te iubesc si ca voi fi intotdeauna langa tine, gata sa fac din imposibil, posibil pentru a te ajuta atunci cand ai nevoie si pentru a face asa incat sa nu existe nici un vis de-al tau care sa nu  devina realitate. Desi mi-as fi dorit enorm de mult sa iti pot spune La multi ani  personal, din pacate nu se poate. Insa, chiar de nu voi fi langa tine azi, stii bine ca te iubesc mult, mult de tot si iti doresc tot binele din lume. Si iti mai doresc sa ai puterea sa te ridici intotdeauna daca ai cazut si sa faci totul pentru ca orice vis sa devina realitate! Stii bine ca intotdeauna voi fi alaturi de tine, gata sa fac absolut orice pentru bine tau! Ma consider cea mai norocoasa matusa din lume ca am un nepot  ca tine. Ce pot sa-ti mai urez ...sa te bucuri de cine esti,sa fii constient de darurile tale minunate si sa ai noroc in viata.Te iubesc...curat,complet si total.La multi ani Andrei!
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

te bucuri de cine esti, sa fii constient de darurile tale minunate cu care ai venit aici, sa te lasi inspirat si sa inspiri oamenii asa cum ai facut-o mereu… - See more at: http://www.astrocafe.ro/blog/familia-mea/la-multi-ani-cu-iubire/#sthash.EqSHrowH.dpuf
te bucuri de cine esti, sa fii constient de darurile tale minunate cu care ai venit aici, sa te lasi inspirat si sa inspiri oamenii asa cum ai facut-o mereu… - See more at: http://www.astrocafe.ro/blog/familia-mea/la-multi-ani-cu-iubire/#sthash.EqSHrowH.dpuf
bucuri de cine esti, sa fii constient de darurile tale minunate cu care ai venit aici, sa te lasi inspirat si sa inspiri oamenii asa cum ai facut-o mereu - See more at: http://www.astrocafe.ro/blog/familia-mea/la-multi-ani-cu-iubire/#sthash.EqSHrowH.dpuf
bucuri de cine esti, sa fii constient de darurile tale minunate cu care ai venit aici, sa te lasi inspirat si sa inspiri oamenii asa cum ai facut-o mereu - See more at: http://www.astrocafe.ro/blog/familia-mea/la-multi-ani-cu-iubire/#sthash.EqSHrowH.dpuf

sâmbătă, 29 noiembrie 2014

Zambeste cu tot sufletul ...

Zambeste cu tot sufletul si nu uita ca fiecare zi se realizeaza din lucrurile pe care le faci ,din tot ceea ce spui ,din tot ceea ce simti si din tot ceea ce gandesti .Continua sa zambesti si sa stralucesti atat in clipele frumoase cat si-n cele grele .Cand viata te tranteste la pamant,trebuie sa cauti propriile forte pentru a te ridica in picioare si a merge mai departe.In viata dam peste multe incercari...Important e sa stim si sa vrem sa trecem peste ele.Noi suntem singurii care putem depasi fiecare incercare a vietii.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

vineri, 28 noiembrie 2014

De cele mai multe ori...

De cele mai multe ori ne punem intrebarea...ce ar trebui sa facem pentru a fi fericiti...uneori cautam fericirea in plasmuirea viselor noastre.Este o intrebare care la randul ei genereaza o multitudine de alte intrebari...cred ca nu exista un tipar prestabilit... stiu doar ca totul se intampla pe un fond de liniste sufleteasca, aducatoare de siguranta, care ne confirma ca ne aflam in locul potrivit.Da...fericirea este ca un parfum cu care nu-i poti parfuma pe altii decat ,daca ai cateva picaturi si pentru tine.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

joi, 27 noiembrie 2014

Mi-e dor...

In urma operatiei de laringe,inca nu i-a revenit vocea sotului meu. Medicii spun ca va vorbi normal,acum vorbeste incet,aproape in soapta,cei drept mai clar pentru ca dupa operatie comunicam prin scris. Astazi de dimineata stateam amandoi la cafea...tacuti,desigur...adica el tacea iar eu ma gandeam la diminetile in care gura nu ne mai tacea. Aveam subiecte de discutie tot timpul. Vedeti voi,omul nu realizeaza niciodata ceea ce are, decat atunci cand ajunge in astfel de situatii.  Mi-e dor...al naibii de dor sa-l aud cum vorbeste...mi-e dor de felul cum imi spunea buna dimineata,noapte buna sau ti-e bine...in fine,imi este dor de acele vremuri.  Imi lipseste enorm si stiu ca si el simte la fel. Da...acum inteleg perfect cuvantul "mi-e dor" pentru ca dorul adevarat este cel care doare!.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

miercuri, 26 noiembrie 2014

Daca ...

Daca toti oamenii ar sta mai mult de vorba cu ei insisi,cu Universul,cu Dumnezeu,lumea ar fi cu siguranta un loc mult mai bun.Cel putin la capitolul asta stiu ca n-am asa multe restante pentru ca imi place sa stau de vorba eu cu mine,cu Universul,cu Dumnezeu,chiar daca uneori e dureros sa fi sincer cu tine insuti.Da este la fel ca viata pusa sub microscop... si in acest caz cel mai bun critic sunt chiar eu .
Aceste momente de vorba cu noi insine sunt de un real ajutor. Viata noastra este ca o carte deschisa, poposind la fiecare pagina si analizand-o, meditand la tot ce-am realizat sau nu, la momentele frumoase care ne-au adus farmec in viata, la momentele dureroase care ne-au testat facandu-ne mai puternici sau ne-au ingenuncheat...si mai cred ceva ca nu oricine are puterea de a-si recunoaste greselile, regretele sau slabiciunile.


Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

marți, 25 noiembrie 2014

Suntem intr-o viteza continua...

In ziua de azi nimic nu este imposibil...de dimineata pana seara alergam,parca uitam sa traim. Suntem intr-o viteza continua...viata este grea si uneori uitam sa traim cu adevarat...trebuie sa stim sa traim ...ca sa stim sa ne bucuram cu adevarat...trebuie sa invatam ca la un rau facut noua nu trebuie sa raspundem la fel. Am devenit  rai chiar daca ni se pare ca suntem buni...intoarcem capul cand cineva are nevoie de noi...ne incruntam cand cineva ne zambeste. Am ajuns niste roboti...fara sentimente...fara viata. Este trist dar si foarte adevarat...dar daca vrem putem sa ne schimbam si sa incercam sa fim fericiti pentru ca ...inca mai avem de ce sa ne bucuram.
 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

luni, 24 noiembrie 2014

Suferim fără rost...

“Suferim fără rost: pentru că în iubire se află sămânţa creşterii noastre. Cu cât iubim mai mult, cu atât suntem mai aproape de experienţa spirituală. Adevăraţii iluminaţi, cu sufletele lor incendiate de Iubire, învingeau toate prejudecăţile vremii. Cântau, râdeau, se rugau cu voce tare, dansau, participau la ceea ce Sfântul Pavel numea “nebunia sfântă". Erau veseli – pentru că cine iubeşte învinge lumea, nu-i e teamă că pierde ceva. Adevărata iubire este un act de total abandon.”
Dintre toate posibilităţile pe care le-a găsit omul ca să-şi facă rău sieşi, cea mai rea a fost Dragostea. Suferim mereu pentru cineva care nu ne iubeşte, pentru cineva care ne-a părăsit, pentru cineva care nu vrea să ne părăsească. Dacă nu suntem căsătoriţi înseamnă că nu ne iubeşte nimeni, dacă suntem căsătoriţi – transformăm căsătoria în sclavie.
Iubirea ne poate duce în iad sau în rai, dar undeva ne duce totdeauna. Trebuie să o acceptăm, fiindcă ea este hrana existenţei noastre. Dacă o refuzăm, vom muri de foame văzând ramurile pomului vieţii încărcate de roade, fără a cuteza să întindem mâna şi să culegem fructele.” (Paulo Coelho)

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.