Am ajuns in punctul in care nu mai vreau nimic.
Am inceput sa fiu din nou amortita, privesc in jurul meu si aproape
nu recunosc nimic, lacrimile ma impiedica sa vad dincolo de momentul
prezent. Prezentul meu,nu imi place,fara tine nu pot merge mai departe.Poate sunt...eu.
Unde a ramas sufletul meu fericit și plin de speranțe...unde?
Nu mi- a ramas nimic decat o singurătate gri si cateva iluzii moarte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu