Trandafirul albastru...

"În vremuri îndepărtate, trăia în China un împărat bătrân. El avea o fiică foarte frumoasă, căreia i se dusese vestea peste mări şi ţări. Cel mai mult îi placea să se plimbe prin grădinile împărăteşti şi să se ocupe ea însăşi de multitudinea de flori. Desigur că şi grădinarii curţii împărăteşti aveau grija de grădini, însă ei îi plăcea să le îngrijească cu mâna ei, mai ales trandafirii. Avea un colţ al grădinii în care plantase ea singură mai multe soiuri de trandafiri de toate culorile şi mărimile.
Într-o dimineaţă răcoroasă de mai, în sala tronului, se adunară toţi sfetnicii împăratului ca să discute despre viitorul ţării. Toţi erau foarte îngrijoraţi că împăratul nu are un fiu sau un nepot moştenitor. Aşa că hotărâră cu toţii că fiica împăratului trebuie să se căsătorească degrabă, în cel mult o lună, pentru a avea un fiu moştenitor. Împăratului nu-i plăcu această veste, dar se duse să vorbească cu fiica sa. Prinţesa fu de acord cu o casatorie făcută în grabă, atâta timp cât viitorul ei soţ îi va aduce un trandafir în dar, dar nu unul oarecare, ci un trandafir albastru.
Zis şi făcut. Sfetnicii împăratului au dat sfoară-n ţara şi în câteva zile au început să se perinde pe la curtea împăratului fel de fel de pretendenţi pentru prinţesă, tineri şi bătrâni, bogaţi şi săraci, de viţă nobilă sau simpli ţărani. Primul dintre ei i-a adus un trandafir minunat, din safire şi smaralde, de un albastru transparent, de-ţi lua ochii. Prinţesa însă îl luă, îl admiră şi î-l înapoie tânărului spunându-i simplu: „Acesta este într-adevar un minunat trandafir albastru, dar nu miroase.”
Următorul i-a adus o sticluţă de cristal, albastră, plină cu parfum de trandafiri. Prinţesa o deschise, o mirosi şi-i spuse şi acestuia: „Într-adevar miroase minunat, ca o grădină plină de trandafiri şi este de un albastru minunat, însa nu are forma trandafirului, iar parfumul se va termina într-o zi şi atunci va fi doar o sticluţă goală.”
Tânărul următor era ceva mai şmecher decât cei dinaintea lui şi-i dărui prinţesei un trandafir albastru din cel mai fin porţelan chinezesc, iar între petale a ascuns o sticluţă cu parfum de trandafiri, astfel că şi mirosea. I-l dădu şi aştepta răspunsul prinţesei, foarte mândru că el a reuşit. Ea îl lua, îl admiră şi pe-acesta şi-i spuse: „Acest trandafir este chiar încântător, culoarea este minunată, iar parfumul este îmbătător, dar acest trandafir nu se cere iubit şi îngrijit.”
Şi tot aşa. Se perindară mulţi pe la curtea împăratului, însă în van. Termenul de o lună se apropia de sfârşit. În ultima seară, prinţesa se plimba prin grădină, printre trandafirii ei. Deodată, la lumina lunii, ea îl observa pe grădinarul cel nou, pe care împăratul îl aduse ca s-o ajute pe prinţesă la mica ei grădină de trandafiri. Tinerii se priviră şi se îndragostesc pe loc unul de altul. Îşi petrecură toata noaptea împreună, sub clar de lună, printre trandafiri. Prinţesa îi spuse toată povestea cu căsătoria în grabă şi cu trandafirul albastru. Tânărul îi promise că a doua zi va veni la curte cu cel mai frumos trandafir albastru şi-i va cere mâna în faţa împăratului.
A doua zi cerul era senin, de-un albastru profund iar cireşii erau în floare. Toţi de la curtea împăratului se adunară însă în sala tronului ca să vada cu cine se va căsători prinţesa. Uşile grele se dădura la o parte şi intră tânărul grădinar. Când ajunse lângă prinţesă, îngenunche în faţa ei şi scoase de sub pelerină un minunat trandafir…..alb! În sala tronului se auzi un murmur de mirare. Atunci prinţesa lua trandafirul şi exclamă: „Ce frumos! Şi ce parfum încântator! Iar nuanţa aceasta de albastru e cea mai frumoasă pe care am vazut-o vreodată!”

Aşa este, dragii mei, pentru a întâlni adevărata iubire, plinatatea fericirii, trebuie să ne dorim o poveste de iubire cu viaţa. Trebuie să alegem bucuria, spontaneitatea, entuziasmul. Trebuie să alegem iubirea, să o inventăm, să o creăm, să fim răspunzători pentru ea. Nimeni nu ştie mai bine decât noi ce ne încântă. Nimeni altcineva nu este în măsură să ne aleagă destinul, pentru că, trebuie să o spunem, în cea mai mare parte noi suntem cei care ni-l alegem.
Ne putem asculta raţiunea, instinctele – dar până la urmă, nu ele sunt cele care acceptă alegerea şi pot asuma deciziile noastre.
A doua zi cerul era senin, de-un albastru profund iar cireşii erau în floare. Toţi de la curtea împăratului se adunară însă în sala tronului ca să vada cu cine se va căsători prinţesa. Uşile grele se dădura la o parte şi intră tânărul grădinar. Când ajunse lângă prinţesă, îngenunche în faţa ei şi scoase de sub pelerină un minunat trandafir…..alb! În sala tronului se auzi un murmur de mirare. Atunci prinţesa lua trandafirul şi exclamă: „Ce frumos! Şi ce parfum încântator! Iar nuanţa aceasta de albastru e cea mai frumoasă pe care am vazut-o vreodată!”

Aşa este, dragii mei, pentru a întâlni adevărata iubire, plinatatea fericirii, trebuie să ne dorim o poveste de iubire cu viaţa. Trebuie să alegem bucuria, spontaneitatea, entuziasmul. Trebuie să alegem iubirea, să o inventăm, să o creăm, să fim răspunzători pentru ea. Nimeni nu ştie mai bine decât noi ce ne încântă. Nimeni altcineva nu este în măsură să ne aleagă destinul, pentru că, trebuie să o spunem, în cea mai mare parte noi suntem cei care ni-l alegem.
Ne putem asculta raţiunea, instinctele – dar până la urmă, nu ele sunt cele care acceptă alegerea şi pot asuma deciziile noastre.-sursa-- Arta iubirii-

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Îndrăznește să ai curaj...

"Îndrăznește să ai curaj.
Îndrăznește să visezi.
Îndrăznește să iubești.
Îndrăznește să fii tu, să fii bun, să fii generos, să fii de neînlocuit.
Îndrăznește să-ți depășești limitele, să-ți învingi temerile, să te debarasezi de trecut.
Ai curajul de a privii în față viața, cu onestitate, simplitate , modestie și nu te teme de consecințele propriilor alegeri. Încearcă să înveți din propriile lecții și bătălii și nu renunța niciodată la lucrurile sau persoanele care te fac fericit/a.
Gândește-te întotdeauna la momentul prezent , la propria viață și nu îți încărca sufletul și mintea cu gânduri sau bârfe inutile. Marchează gol după gol în poarta propriei vieți îndeplinind pas cu pas visele pe care le ai în minte.
Acceptă ceea ce ți se întâmplă cu detașare și credință, și nu-ți pierde niciodată speranța în ziua de mâine, în tine sau în persoanele dragi. Debordează întotdeauna de calm, relaxare, iubire și pozitivism și sufletul se va sincroniza cu mintea.
Îndrăznește să nu te mulțumești cu mai puțin decât meriți și nu-ți pierde niciodată încrederea și zâmbetul. Orice ai face , învață de la viață, de la oameni, de la tot ce te înconjoară și pune-o în aplicare ori de câte ori te simți pregătit/ă.
Iubește fără teama că vei suferi, dăruiește celor din jurul tău mai mult decât vor crede că vor primi, nu face nimic cu jumătate de măsură, nu plânge din nimicuri, nu te mânia pe Dumnezeu, nu întoarce spatele celor aflați în nevoi.
Răsplătește adevărul , curajul, omenia, compasiunea, iubirea și generozitatea și lăsă să treacă o zi fără să spui ” te iubesc ” celor pe care îi ai aproape de sufletul tău.
Bucură-te întotdeauna de o zi nouă, de soarele dimineții, de gingășia și perfecțiunea prezentului, de dragoste, de parfumul unei zile de vară, de ploaia căzută din cer într-o zi senină, de curcubeu, de zâmbete, de fericire, de lucrurile și oamenii pe care îi ai alături. Aceasta este cheia care deschide ușa către fericire și împlinire sufletească."-sursa Dincolo de vise-

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

De multe ori...

"De multe ori am scăpat printre degete cele mai frumoase vise și le-am privit cum se împrăștie în mii și mii de fărâme la picioarele mele. Le-am adunat și am încercat să le lipesc bucată cu bucată pentru a reface întregul. De cele mai multe ori, visul acela cârpit a fost mai frumos decât cel întreg.
Am căzut de multe ori iar sufletul meu a fost făcut fărâme. Le-am adunat și cu răbdare l-am refăcut de fiecare dată: mai înțelept, mai luminos, mai plin de încredere în forțele proprii!"-sursa-Naivul-

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Zâmbesc...

"Zâmbesc, vorbesc, ajut, plâng, râd, ma bucur de clipe minunate... creez aparente înselatoare. Si cu cât o fac mai mult, cu atât simt în suflet un gol mai mare, pe care uneori nu mai am cu ce sa îl umplu. Dincolo de omul pe care îl vad ceilalti, simt o alta fiinta care, de fapt, e altfel... E bizar, dar cu cât sunt mai înconjurata de oameni, cu atât simt uneori singuratatea mai apasatoare, fara sa mi-o doresc. Cândva, un prieten pe care acum l-am pierdut, îmi spunea cât de mult semanam, prin singuratatile noastre calatoare – stari pasagere, care dispar si revin neîncetat, atunci când te astepti mai putin. Singuratatea nu e o nevoie. Omul nu are cum sa aiba nevoie sa fie singur. Altfel, de ce ar mai alerga neîncetat dupa iubire? Singuratatea e o stare de spirit. O stare în care ni se cufunda întreaga fiinta si care ne absoarbe involuntar, pe masura ce o constientizam mai mult. A fi sau a nu fi singur... Din pacate, de cele mai multe ori, nu e o optiune, ci un dat. Uneori o detest, alteori o simt ca parte din fiinta mea launtrica... de cele mai multe ori nu ma opun voluptatii de a visa... în singuratate ... O las sa ma absoarba si sa treaca mai departe pentru ca, în fond, e doar o stare de spirit..."

-sursa-Lacrimile Vietii-

 

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Multumesc mama ...

Astazi trebuie sa zambesti si sa fi fericita pentru ca este o zi speciala. Mama mea draga,pentru mine esti cel mai minunat si sincer  suflet ...cea mai dulce voce...si mai mandra floare de pe acest pamant. Multumesc mami pentru toate sfaturile frumoase si bune pe care m-i le-ai dat...multumesc pentru felul cum m-ai invatat sa ma comport in societate si cum sa fac fata obstacolelor din viata. Azi este ziua ta si iti doresc din tot sufletul multa sanatate si sa te tina Dumnezeu cat mai mult aproape de noi. Pentru mine esti ingerul meu pazitor care continua sa ma sfatuiasca tot timpul,esti cea care imi pune  la dispozitie un umar pe care sa plang ori de cate ori mi-e sufletul greu. Pot spune ca sunt o norocoasa ca esti mama mea...multumesc frumos pentru toate sacrificiile facute,pentru cuvintele frumoase si pline de intelepciune pe care le-am primit de fiecare data atunci cand am avut nevoie...multumesc mama pentru zambetul frumos si cald. Te iubesc mama mea si iti spun din suflet LA MULTI ANI  si mai stiu ca sti si tu acest lucru ca pentru mine esti candela aprinsa a vietii mele care nu se stinge niciodata si care lumineaza si ma vegheaza tot timpul.La multi ani...scumpa mea mama!.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Daca ar fi sa ma gandesc...

Viata este o lupta neincetata ,unii sunt fericiti mai devreme ,altii mai tirziu, iar altii niciodata. Cred ca in viata este nevoie de picatura aceea de noroc. In viata mea au intrat rand pe rand si situatii fericite si invers....dar ca linie sunt norocoasa sa fac parte din patura aceea de oameni care o duc bine, si care nu se plang.Eu nu cred in coincidente, deci orice s-ar fi intimplat pana acum in viata mea, fie bune fie rele, au avut un scop si anume acela de a ma afla unde sunt in momentul de fata. Da, ar fi putut fi si mai bine pentru ca intotdeauna se poate si mai bine, dar eu sunt multumita deocamdata de viata mea  Si mai cred ceva: un rol foarte important il au in viata deciziile pe care le facem, decat de clara este in mintea noastra distinctia dintre bine si rau .Daca ar fi sa ma gandesc de ce anume a fost calauzita viata mea, as zice ca de munca si chin pentru a obtine si reusite pe masura. Chin e un cuvant mai dur, dar l-am ales pentru a exprima faptul ca imi ies lucrurile destul de greu, dupa ce apar tot felul de piedici si de multe ori nu din prima incercare.Dar si succesele pe care le obtin ma bucura si ma motiveaza, indiferent daca sunt marunte sau extrem de importante. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot ce am realizat si pentru sanatate.Da,pana acum cred ca viata mea a fost calauzita de noroc -desi ghinionul nu a stat prea departe de mine si ma intepat din cand in cand si aci ma refer la vechea mea suferinta,dar sunt optimista...In viata momentele frumoase sunt mai putine decat cele urate,dar sta in puterea noastra sa ne schimbam viata.Eu nu regret nimic din ce am facut ,poate ca as fi modificat unele lucruri daca as fi avut alta mentalitate dar ma iubesc asa cum sunt si sunt mandra de mine chiar si asa imperfecta.Viata este o poezie care uneori are rima iar uneori nu...este un mister ,fiecare pas care il facem....bun sau rau....intotdeauna cu urmari poztive sau negative...e ca un cerc....ca roata carului care se invirte si ajunge in acelasi punct...eu asa o vad...totul ne influentaza viata....iar noi putem doar sa traim fiecare moment si sa vedem partea buna a lucrurilor fara pareri de rau.

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Dacă nu vrei să sufoci iubirea...

”Dacă nu vrei să sufoci iubirea, las-o să zboare fără să îi dai direcția. Cu cât vei încerca mai mult să conduci omul ca pe un aeroplan, cu atât te abați mai mult de la zborul liber. Zborul înalt nu se cere, se simte. Și niciodată nu o să poți să zbori pe un culoar diferit de sufletul tău pereche. Oricât de rătăcit ești, la un moment dat ajungi la forma desăvârșită, la contopire.”
Chris Simion - ”Ce ne spunem când nu ne vorbim”
-Va recomand cu placere blogul unui vechi prieten-http://chiulangiu.blogspot.ro/-

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

O visatoare...

Pe mine viata m-a invatat ca oricat de greu mi-ar fi,am nevoie de sperante,de vise , de iubire...si mai presus de toate cred ca sentimentele,prietenia si iubirea sunt cele mai importante...dar nu trebuie sa uit ca aspectul cel mai esential este frumusetea sufleteasca. Un om nu trebuie sa fie frumos fizic,trebuie doar sa-i descoperi acea frumusete interioara...si inca ceva ,nu trebuie sa uitam un lucru ca oricine trece prin viata noastra  ramane acolo pentru totdeauna , nu iese si nu pleaca niciodata. Mi-a placut sa fiu mereu o visatoare...dar o visatoare cu picioarele pe pamant si nu am incetat nici o clipa sa visez...indraznesc sa cred in cele mai marete vise,pentru ca merit ,sunt constienta ca ele vor deveni realitate si mai stiu un lucru ca daca ar exista posibilitati ca visele sa se implineasca... Dumnezeu nu mi-ar fi dat sperantele.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Jurnalul Fericirii...

"Când un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor, când altul se bălăceşte, încă în viciul său. Dacă unul îşi reprimă cu sârg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decât păcatul însuşi.
Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale, în aşa manieră, încât ne umple sufletul de venin. Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgârciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează, când ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blândeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat.
Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.
Dacă reprimi foamea, în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mâncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înnebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei, printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbânzii trufaşe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămâne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.
Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agaţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămâne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngâmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul, de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale, evenimente specifice lor. Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăță ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămâne, poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.
Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decât viciile şi incapacitățile noastre.
Acum ştiu, ştiu că orice ură, orice aversiune, orice ținere de minte a răului, orice lipsă de milă, orice lipsă de înţelegere, bunăvoinţă, simpatie, orice purtare cu oamenii, care nu e la nivelul grației şi gingăşiei unui menuet de Mozart... este un păcat şi o spurcăciune, nu numai omorul, rănirea, lovirea, jefuirea, înjurătura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice căutătură rea, orice dispreţ, orice rea dispoziţie este de la diavol şi strică totul. Acum ştiu, am aflat şi eu... " -sursa-Jurnalul Fericirii - Nicolae Steinhardt-
-Va recomand cu placere blogul unui vechi prieten Lenesul-http://chiulangiu.blogspot.ro/-

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Vreau...

Vreau sa traiesc si sa apuc acea zi in care toata lumea sa fie multumita si sa zambeasca...sa nu mai existe lacrimi,durere si minciuna. Nu stiu daca se va intampla acest lucru !. Imi este dor de ziua in care priveam oamenii in ochi si le spuneam ce simt si ce gandesc...imi este dor de acei oameni frumosi care ma faceau sa vad adevaratul sens al vietii. Vreau sa ma uit in ochii oricui,fara sa-mi fie teama ca ma poate judeca pentru ceva...vreau sa nu mai aud cuvinte urate si sa nu ne mai judecam intre noi. Vreau sa ne trezim o data la realitate pentru ca suntem oameni si sunt sigura ca putem face acest lucru,dar ce pacat ca gasim  aceasta realitate doar cand suntem in singuratate...noi cu noi,in acele clipe de care ne este frica pentru ca nu ne mai putem minti.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

In ultimul timp ...

In ultimul timp am intalnit oameni cu caractere care lasa de dorit...mereu am sperat ca oamenii buni sa-i schimbe pe cei rai,desi de multe ori se intampla invers. Cineva imi spunea ca are nevoie de oameni,de sustinere ca sa mearga mai departe si imi reprosa ca ea nu poate fi ca mine...ca ea nu poate lupta singura...si uneori are momente cand renunta. Sigur...am si eu momente cand zic...gata,am obosit...dar orice stare as avea,imi duc luptele cu aceeasi sete de izbanda...pentru ca am inteles de mult,de foarte mult timp, ca razboiul cu tine este batalia pe care o ducem fiecare...zic razboi...pentru ca inseamna alegerea de a lupta pentru tine...cu tine...pentru viata ta...sau pentru cei dragi.
-Va recomand cu placere blogul unui vechi prieten Lenesul-http://chiulangiu.blogspot.ro/-

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Lenesul...

Pe Alex il cunosc din 2010 din blogger,este un tanar ambitios si extrem de saritor. Imi aduc aminte ca la inceput ,cand mi-am facut eu blogul, a fost primul care a comentat.A avut mai multe bloguri pe care le am si acum in lista , dar se pare ca Alex acum si-a deschis un alt blog si anume- Lenesul.http://chiulangiu.blogspot.ro/.Imi era dor de articolele lui pentru ca avea intotdeauna un aer de veselie ...chiar si cand comenta ceva pe blog, o facea intr-un anumit fel incat iti era imposibil sa nu zambesti.Cand mi-am deschis eu blogul, era dupa acea perioada de refacere a bolii ,iar Alex avea intotdeauna cuvinte de incurajare pentru mine.Imi amintesc...chiar si acum imi vine sa rad,era ziua lui Alex...acum este student la facultatea de Sport,iar eu de ziua lui i-am pus niste imagini cu echipa lui preferata care este Rapid. Habar nu aveam despre echipele de fotbal ...eu am crezut ca-i fac o bucurie incat i-am pus o poza cu Rapidul cand a luat bataie.Alex fiind baiat bun nu sa suparat si chiar a inteles nestiinta mea in materie de fotbal.Inspectand blogul prietenului meu am sa va dau cateva detalii despre el.

"In buletin scrie Lenesul

Dau de baut prin vara

Bucuresti este locul pe care il numesc “acasa”

Imi pierd vremea cu facultatea

Pentru anunturi matrimoniale:  ...

Motto: ”Mi-ar fi lene sa nu fiu lenes.”

Altceva?: Somn placut"

Imi place sa cred ca prieteniile virtuale pe care le-am incropit vor rezista in timp. Chiar daca vor ramane doar in stadiul virtual,  pentru mine este important sa stiu ca undeva, cineva, se gandeste la mine, sufera sau se bucura impreuna cu mine.Si desigur viceversa.Daca gasiti prieteni virtuali si sunt chiar prieteni in adevaratul sens al cuvantului, atunci merita sa iti "irosesti" timpul cu ei .Eu consider ca prietenia virtuala este mult mai profunda decat cea reala in unele cazuri. Virtual suntem mai deschisi si mai sinceri, impartasind experientele, parerile si dorinele noastre ascunse.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Ziua de azi ...

Ziua de azi e darul lui Dumnezeu pentru noi. Oare stoarcem toată bucuria și frumusețea din ea ? Oare răspundem vieții cu viață și iubirii cu iubire ? Oare risipim timpul cu sufletul sau cu mintea ? Oare ne bucură miracolul zilnic sau este ascuns privirii noastre ? Oare știm cum să trăim frumos, natural, simplu ?
Atâta timp cât putem zâmbi, cauza nu este pierdută. Atâta timp cât putem crede, soarta va fi de partea noastră. Atâta timp cât putem visa, oportunitățile nu vor înceta să apară. Atâta timp cât vom fi recunoscători, viața va continua să ne răsplătească. Atâta timp cât vom iubi și vom trăi frumos, viața ne va fi plină de dragoste, magie și fericire. Atâta timp cât ne vom încredința sufletele lui Dumnezeu, vom avea certitudinea că suntem protejați, iubiți și răsfățați de grija lui părintească. Atâta timp cât continui să lupți și să îndrăznești, ziua de mâine îți va zâmbi iar viitorul îți va părea mai luminos și mai clar ca niciodată.

Zâmbiți. Iubiți. Sperați. Visați. Luptați. Îndrăzniți.
Viața e un șir lung de oportunități infinite.-sursa-Dincolo de Vise.
-Va recomand cu placere blogul unui vechi prieten Lenesul-http://chiulangiu.blogspot.ro/-

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Omul ...

Omul este creat din doua parti, o parte materiala si una spiritual .Cele doua ingrediente sant cele care au compus ceea ce se numeste .....omul ....da.. omul are un singur Eu dar acest Eu are si lumina si intuneric ,are si iubire si ura ,are si intelepciune si neantelepciune are putere ,dar are si salbiciune ,bucurie si durere ,frumos sau placut ,credinta sau necredinta .Toti oamenii sant la fel ,unii realizeaza acest lucru ,unii nu ,dar cel care realizeaza traieste pentru a tranforma tot ceea ce nu este in rezonanta cu prima categorie si din fericire sant oamenii care reusesc.Imi aduc aminte ce spunea
Eckhart Tolle""În tine, ca în oricare fiinţă umană, există o dimensiune a conştiinţei mult mai profundă decât gândirea. Este esenţa a ceea ce eşti tu."

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Ar fi minunat...

Viata mea incepe in fiecare dimineata...traiesc cu adevarat ziua de azi care va deveni ziua de ieri...ca sa fiu fericita in ziua de maine. Puterea gandului este fantastica si nimeni  nu trebuie sa uite ca acesta are un efect de bumerang...intotdeauna gandurile albe fara nuante vor face parte din mine...pentru mine si pentru altii. Imi place enorm sa invat de la altii si mereu sunt atenta la cei din jur pentru ca de la fiecare am ceva de invatat. Stiti ce mi-as dori mai mult de la oameni ? Sa stie sa asculte...ca sa invete sa auda...ar fi minunat.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Am invatat ...

Am invatat sa daruiesc fara sa astept nimic in schimb pentru ca iubesc oamenii...am invatat sa nu mai fiu dezamagita...pentru ca nu mai am asteptari de la nimeni...am invatat sa zambesc cand cineva ma jignit...si zambetul meu este scurt. Da...zambesc cand cineva ma jigneste pentru ca face acest lucru din invidie. Insa mai sper ca anumiti oameni vor intelege ca toate astea nu au sens...este doar o energie consumata si cu ura acumulata gratuit.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Abia atunci inveti ...

De la un timp simt cum viata trece in viteza pe langa mine...sunt tentata sa o opresc macar cu gandul la clipele frumoase. De multe ori gandesc prin sfera sufletului...am senzatia ca-mi gasesc echilibrul acum...apoi simt ca viata imi dispare printre degete...simt ca se misca cu o viteza ametitoare si daca nu te opresti  din cand in cand sa o traiesti...sa o respiri...ea va trece fara sa-ti dai seama. Sunt momente cand nu ai timp sa te opresti...sa iti tragi sufletul pentru ca mereu suntem intr-o goana nebuna sa realizam ceva...dar vine o vreme cand sufletul tau oboseste si isi cere drepturile...abia atunci inveti sa-ti aduci aminte de tine...de sanatatea ta...sa repari ce mai este de reparat. Abia atunci inveti ce este viata...privesti mai atent la cei care te iubesc exact asa cum esti si care mereu vor fi alaturi de tine.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Am invatat din lectia mea ...

Au fost momente in viata mea cand am crezut ca sansele mele de a trai sunt zero...in acele momente am crezut ca am pierdut totul...ca nu mai aveam nimic. Am reusit sa ma ridic cu toate ca viata ma ingenunchiase...sigur nu a fost usor sa afli ca ai o boala de care poti muri in orice moment...dar am ales sa merg mai departe cu orice risc. Am asteptat cu rabdare si a meritat...am sperat cu incapatanare si am reusit. Cu toate acestea  si mai ales cu speranta in suflet  am reusit sa merg mai departe...imi spuneam in gand de zeci de mii de ori...nu vreau sa renunt la viata...vreau sa traiesc. Am invatat din lectia mea de viata ca nu trebuie sa te lasi invins niciodata chiar daca exista un moment cand cazi in genunchi si recunosti la acel moment ca viata te-a doborat. Da...viata te invinge...dar singur trebuie sa ai puterea sa te ridici...merita sa infrunti destinul cu rabdare si zambetul pe buze.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Nu stiu daca va intelege...

In iubire pornesti crezand ca nimeni si niciodata nu iti va curma zborul.Dar descoperi mult prea aproape de cuib ca niciodata nu exista...si cazi...si lasi vantul resemnarii sa te poarte la pamant,dar dorinta de a descoperi totusi ceva bun inca te face a iti reiei zborul...descoperi apoi ca nimic nu se uita si chiar daca aripile ti-au fost cusute,nimic nu mai e la fel...caci niciodata o pereche de aripi cusute nu va mai zbura la fel.Toti asteptam sa ni se ofere ceea ce daruim in aceasi cantitate si calitate,iar atunci cand simtim ca nu primim pe masura asteptarilor noastre,ne retragem.Am deschis acest subiect in urma discutiei telefonice cu o prietena...in care ia iubeste foarte mult...iar el aproape de loc. I-am explicat ca atunci cand iubesti o persoana cu adevarat nu inseamna doar sa faci tot ce e posibil si imposibil pentru a fi langa tine... inseamna sa ii oferi si libertatea de a pleca de langa tine daca el considera ca va fi mult mai fericit... o dragoste adevarata nu te tine legat in lanturi, ea te lasa liber sa traiesti si sa simti dupa cum consideri ca este cel mai bine. Nu stiu daca va intelege...

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Cand viata ...

Cand viata te tranteste la pamant,trebuie sa cauti propriile forte pentru a te ridica in picioare si a merge mai departe.In viata dam peste multe incercari...Important e sa stim si sa vrem sa trecem peste ele.Noi suntem singurii care putem depasi fiecare incercare a vietii.Zambeste cu tot sufletul si nu uita ca fiecare zi se realizeaza din lucrurile pe care le faci ,din tot ceea ce spui ,din tot ceea ce simti si din tot ceea ce gandesti ,continua sa zambesti si sa stralucesti atat in clipele frumoase cat si-n cele grele .

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.