Cred ca primul pas ...

In viata exista un timp pentru toate,cred ca la fel cum este o rascruce de drum in care tu esti nevoit sa-ti alegi drumul...da...cu siguranta ca trebuie sa existe un drum pe care trebuie sa-l alegem. Si intreaga  viata a noastra depinde de acel drum...sau poate ca nu noi nu alegem acel drum ...poate el ne alege pe noi.  Eu intotdeauna mi-am dorit mai mult pentru mine si in mare parte am reusit. Cred ca primul pas pentru a reusi in viata  este sa ne dorim tot mai mult din ceea ce stim ca ne poate face fericiti...si aici ma refer la fericirea aceea  adevarata in care sa invatam sa ne descoperim pe noi,si spun acest lucru pentru ca lumea este a celor care vor ceva si cauta necontenit aceste daruri ale vietii care de multe ori trecem prea repedepe langa ele.

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Toate absolut orice...

In acesta lume orice lucru se poate repara...stiti ce nu se poate repara?...decat boala si moartea...o masina se poate repara,dar viata omului nu. Dumnezeu ne pune  mereu la multe  incercari in viata...daca le putem trece sau nu,asta depinde numai de noi. In aceste situatii mereu mi-am spus ca trebuie sa trec mai departe si ca maine va fi o alta zi...am ajuns sa fiu putin egoista sa nu-mi pese ce zice x sau y...dar traiesc ca sunt ambitioasa,chiar daca obosesc azi,ma odihnesc si maine imi continui drumul sa mai urc cateva trepte...asa ca trebuie sa lupt pentru mine,sa ignor orice lucru spus cu ironie sau din rautate. Toate absolut orice...rele sau bune fac parte din viata mea incat trebuie si este necesar sa ridic capul si sa merg inainte.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Eu din viata mea nu am facut propiul meu joc...

Traim intr-o lume prea rea ca sa fim sclavii oricui...am ajuns sa cred ca sunt niste vremuri prea rele  pentru niste oameni prea buni...am invatat cate ceva in viata asta caci cateodata poate fi si mai rau,alta data mai bine,dar am inteles ca toti trecem prin urcusuri si coborasuri. Eu din viata mea nu am facut propiul meu joc,unde a trebuit sa fac sacrificii,am facut,dar si eu am fost  cea careia i sau facut sacrificii...dar acum joc dupa propiile mele reguli fara sa ma afecteze atat de mult. Sunt ca uriasul care joaca sah pe o tabla uriasa...care ii muta pe fiecare dupa propiile reguli...iar cu piesele care ma incurca le dau la o parte si continui jocul...stiu,este ceva ciudat,dar se pare ca numai asa poti sa supravietuiesti...caci este o lectie pe care o vedem fiecare la tot pasul.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Este atit de simplu sa traim...

Cu unii soarta este mai blinda,cu altii mai vitrega,insa toti avem ceva in comun numit Viata. Sant oameni care lupta enorm pentru o clipa de bucurii si altii o primesc ,pur si simplu,insa nu stiu sa o aprecieze.Am ajuns la concluzia ca uneori ajung sa iau viata prea in serios si uneori ma bucur de o gramada de lucruri. Devin tot mai captivanta de unele situatii,incit merg pe strada si ma gindesc la ele.Viata se manifesta prin visele pe care permitem sa le nutim,pentru care santem hotariti sa facem ceva pentru a le indeplini,si de care sa stim sa ne bucuram in fiecare moment.Este atit de simplu sa traim,nu zic sa supravietuiesti,nu zic sa reactionezi la tot ceea ce se intimpla in jurul tau...zic doar sa ...Traim.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Daca as incerca...

Mereu am admirat acele persoane care pot sa-si expuna viata pe blog cu usurinta...eu sunt o persoana care asculta mult si vorbeste putin. Daca as incerca sa-mi scriu viata cu tot ce fac,cu tot ce traiesc in fiecare zi...cu tot ce mi se intampla ...cu tot ce gandesc...cu tot ce ma deranjeaza...chiar nu cred ca as putea sa descriu totul, pentru ca as crede ca pentru altii as deveni o infumurata sau poate as incerca sa ma victimizez...si asa cred ca scriu prea multe amanunte dupa semnalele unor anonimi...si pana la urma cu ce m-ar ajuta sa scriu tot ceea ce mi se intampla in fiecare zi!
Uite de exemplu...ai mei de acasa nu ma citesc,chiar nu stiu adresa mea de blog...dar am colegi si cunostiinte care mi-au spus ca ma citesc cu placere. Cred ca e normal sa existe o anumita retinere atunci cand scrii pe un blog...la urma urmei sunt lucruri care tin de viata personala si e irational sa povestesti cu lux de amanunte ce faci zi de zi...am evitat sa-mi expun viata in randuri scrise virtual pentru ca sunt multe aspecte pe care vreau sa le pastrez doar pentru mine. Nu stiu,am si o retinere ca atunci peste ani cand ma voi reciti eu,chiar imi este teama ca voi fi prea aspra cu mine de ceea ce am gandit la un moment dat.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Sa speri fara bariere…

Sunt momente in viata fiecaruia cand parca ne-am dori sa fim cei mai puternici oameni, sa avem cel mai puternic psihic, sa fim imuni la durerea din interior. Ce fel de conditii trebuie sa indeplinesti ca sa reusesti sa zambesti chiar daca sufletul tau e praf? Sau sa ramai calm intr-un moment de disperare in care simti ca iti fuge pamintul de sub picioare.De multe ori, cand relele ne coplesesc, parca ne intuneca viata, mintea, nu mai vedem nimic, decat acel rau, simtim ca nu mai avem nimic..si uitam cel mai important lucru: ca de fapt nu suntem singuri. Daca nu e un prieten, atunci e un parinte sau acea putere care ne vegheaza viata. De multe ori nici eu nu inteleg de ce trec  uneori prin atatea lucruri dureroase, dar toate se intampla pentru a ne face puternici sa le depasim pe altele poate si mai grele.Sa speri fara bariere… sa astepti un raspuns chiar daca toti cei din jur si-au pierdut rabdarea…sa mangai, sa alinti, sa consolezi chiar daca de fapt tu esti cel care ar avea nevoie de toate astea…sa crezi in tine chiar daca toti te pun la zid…sa te vezi frumos, chiar daca nimeni nu si-ar dori sa-ti imortalizeze chipul…sa speri si iar sa speri chiar daca risti sa fi numit naiv sau poate prost! Unde se invata toate astea? As fi prima pe lista de inscriere a unei asemenea scoli.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Fericirea nu este un mister...

Fericirea nu este un mister, nu vine din senin, ci este rezultatul unor impliniri pe anumite planuri.
Emotional – relatiile de dragoste.
Material – succesul financiar.
Social – statutul pe care il avem.
Spiritual – sentimentul de sens si de evolutie.
La acestea se adauga atingerea imaginii de sine ideale – adica modul in care ne-am dori sa fim cu adevarat, aceasta incluzand aspectul fizic, pozitia sociala, influenta si puterea pe care o avem in relatiile de prietenie, familiale si de business.-sursa-http://www.artdevivre.ro/seducerea-destinului-cum-sa-eviti…/

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

N-am nevoie doar de soare...

N-am nevoie doar de soare, aș vrea să pot dansa cu tine în ploaie, să trăim viața așa cum ne place, fără reguli și impărțind totul în doi. N-am nevoie de promisiuni atâta timp cât stai tăcut și uiți de mine, ca și cum degeaba sunt acolo, lângă tine.
Fă-mă să râd, să râd cu lacrimi; surprinde-mă cu orice, nu contează valoarea, contează gestul. Te voi sufoca cu dragostea mea, stai liniștit, este modul meu de a-ți demonstra cât te iubesc; îți voi spune durerile mele știind că tu ești jumătatea mea și pe tine mă pot baza.
-sursa-Eu Sunt Femeie-

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Trandafirul albastru...

"În vremuri îndepărtate, trăia în China un împărat bătrân. El avea o fiică foarte frumoasă, căreia i se dusese vestea peste mări şi ţări. Cel mai mult îi placea să se plimbe prin grădinile împărăteşti şi să se ocupe ea însăşi de multitudinea de flori. Desigur că şi grădinarii curţii împărăteşti aveau grija de grădini, însă ei îi plăcea să le îngrijească cu mâna ei, mai ales trandafirii. Avea un colţ al grădinii în care plantase ea singură mai multe soiuri de trandafiri de toate culorile şi mărimile.
Într-o dimineaţă răcoroasă de mai, în sala tronului, se adunară toţi sfetnicii împăratului ca să discute despre viitorul ţării. Toţi erau foarte îngrijoraţi că împăratul nu are un fiu sau un nepot moştenitor. Aşa că hotărâră cu toţii că fiica împăratului trebuie să se căsătorească degrabă, în cel mult o lună, pentru a avea un fiu moştenitor. Împăratului nu-i plăcu această veste, dar se duse să vorbească cu fiica sa. Prinţesa fu de acord cu o casatorie făcută în grabă, atâta timp cât viitorul ei soţ îi va aduce un trandafir în dar, dar nu unul oarecare, ci un trandafir albastru.
Zis şi făcut. Sfetnicii împăratului au dat sfoară-n ţara şi în câteva zile au început să se perinde pe la curtea împăratului fel de fel de pretendenţi pentru prinţesă, tineri şi bătrâni, bogaţi şi săraci, de viţă nobilă sau simpli ţărani. Primul dintre ei i-a adus un trandafir minunat, din safire şi smaralde, de un albastru transparent, de-ţi lua ochii. Prinţesa însă îl luă, îl admiră şi î-l înapoie tânărului spunându-i simplu: „Acesta este într-adevar un minunat trandafir albastru, dar nu miroase.”
Următorul i-a adus o sticluţă de cristal, albastră, plină cu parfum de trandafiri. Prinţesa o deschise, o mirosi şi-i spuse şi acestuia: „Într-adevar miroase minunat, ca o grădină plină de trandafiri şi este de un albastru minunat, însa nu are forma trandafirului, iar parfumul se va termina într-o zi şi atunci va fi doar o sticluţă goală.”
Tânărul următor era ceva mai şmecher decât cei dinaintea lui şi-i dărui prinţesei un trandafir albastru din cel mai fin porţelan chinezesc, iar între petale a ascuns o sticluţă cu parfum de trandafiri, astfel că şi mirosea. I-l dădu şi aştepta răspunsul prinţesei, foarte mândru că el a reuşit. Ea îl lua, îl admiră şi pe-acesta şi-i spuse: „Acest trandafir este chiar încântător, culoarea este minunată, iar parfumul este îmbătător, dar acest trandafir nu se cere iubit şi îngrijit.”
Şi tot aşa. Se perindară mulţi pe la curtea împăratului, însă în van. Termenul de o lună se apropia de sfârşit. În ultima seară, prinţesa se plimba prin grădină, printre trandafirii ei. Deodată, la lumina lunii, ea îl observa pe grădinarul cel nou, pe care împăratul îl aduse ca s-o ajute pe prinţesă la mica ei grădină de trandafiri. Tinerii se priviră şi se îndragostesc pe loc unul de altul. Îşi petrecură toata noaptea împreună, sub clar de lună, printre trandafiri. Prinţesa îi spuse toată povestea cu căsătoria în grabă şi cu trandafirul albastru. Tânărul îi promise că a doua zi va veni la curte cu cel mai frumos trandafir albastru şi-i va cere mâna în faţa împăratului.
A doua zi cerul era senin, de-un albastru profund iar cireşii erau în floare. Toţi de la curtea împăratului se adunară însă în sala tronului ca să vada cu cine se va căsători prinţesa. Uşile grele se dădura la o parte şi intră tânărul grădinar. Când ajunse lângă prinţesă, îngenunche în faţa ei şi scoase de sub pelerină un minunat trandafir…..alb! În sala tronului se auzi un murmur de mirare. Atunci prinţesa lua trandafirul şi exclamă: „Ce frumos! Şi ce parfum încântator! Iar nuanţa aceasta de albastru e cea mai frumoasă pe care am vazut-o vreodată!”

Aşa este, dragii mei, pentru a întâlni adevărata iubire, plinatatea fericirii, trebuie să ne dorim o poveste de iubire cu viaţa. Trebuie să alegem bucuria, spontaneitatea, entuziasmul. Trebuie să alegem iubirea, să o inventăm, să o creăm, să fim răspunzători pentru ea. Nimeni nu ştie mai bine decât noi ce ne încântă. Nimeni altcineva nu este în măsură să ne aleagă destinul, pentru că, trebuie să o spunem, în cea mai mare parte noi suntem cei care ni-l alegem.
Ne putem asculta raţiunea, instinctele – dar până la urmă, nu ele sunt cele care acceptă alegerea şi pot asuma deciziile noastre.
A doua zi cerul era senin, de-un albastru profund iar cireşii erau în floare. Toţi de la curtea împăratului se adunară însă în sala tronului ca să vada cu cine se va căsători prinţesa. Uşile grele se dădura la o parte şi intră tânărul grădinar. Când ajunse lângă prinţesă, îngenunche în faţa ei şi scoase de sub pelerină un minunat trandafir…..alb! În sala tronului se auzi un murmur de mirare. Atunci prinţesa lua trandafirul şi exclamă: „Ce frumos! Şi ce parfum încântator! Iar nuanţa aceasta de albastru e cea mai frumoasă pe care am vazut-o vreodată!”

Aşa este, dragii mei, pentru a întâlni adevărata iubire, plinatatea fericirii, trebuie să ne dorim o poveste de iubire cu viaţa. Trebuie să alegem bucuria, spontaneitatea, entuziasmul. Trebuie să alegem iubirea, să o inventăm, să o creăm, să fim răspunzători pentru ea. Nimeni nu ştie mai bine decât noi ce ne încântă. Nimeni altcineva nu este în măsură să ne aleagă destinul, pentru că, trebuie să o spunem, în cea mai mare parte noi suntem cei care ni-l alegem.
Ne putem asculta raţiunea, instinctele – dar până la urmă, nu ele sunt cele care acceptă alegerea şi pot asuma deciziile noastre.-sursa-- Arta iubirii-

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Îndrăznește să ai curaj...

"Îndrăznește să ai curaj.
Îndrăznește să visezi.
Îndrăznește să iubești.
Îndrăznește să fii tu, să fii bun, să fii generos, să fii de neînlocuit.
Îndrăznește să-ți depășești limitele, să-ți învingi temerile, să te debarasezi de trecut.
Ai curajul de a privii în față viața, cu onestitate, simplitate , modestie și nu te teme de consecințele propriilor alegeri. Încearcă să înveți din propriile lecții și bătălii și nu renunța niciodată la lucrurile sau persoanele care te fac fericit/a.
Gândește-te întotdeauna la momentul prezent , la propria viață și nu îți încărca sufletul și mintea cu gânduri sau bârfe inutile. Marchează gol după gol în poarta propriei vieți îndeplinind pas cu pas visele pe care le ai în minte.
Acceptă ceea ce ți se întâmplă cu detașare și credință, și nu-ți pierde niciodată speranța în ziua de mâine, în tine sau în persoanele dragi. Debordează întotdeauna de calm, relaxare, iubire și pozitivism și sufletul se va sincroniza cu mintea.
Îndrăznește să nu te mulțumești cu mai puțin decât meriți și nu-ți pierde niciodată încrederea și zâmbetul. Orice ai face , învață de la viață, de la oameni, de la tot ce te înconjoară și pune-o în aplicare ori de câte ori te simți pregătit/ă.
Iubește fără teama că vei suferi, dăruiește celor din jurul tău mai mult decât vor crede că vor primi, nu face nimic cu jumătate de măsură, nu plânge din nimicuri, nu te mânia pe Dumnezeu, nu întoarce spatele celor aflați în nevoi.
Răsplătește adevărul , curajul, omenia, compasiunea, iubirea și generozitatea și lăsă să treacă o zi fără să spui ” te iubesc ” celor pe care îi ai aproape de sufletul tău.
Bucură-te întotdeauna de o zi nouă, de soarele dimineții, de gingășia și perfecțiunea prezentului, de dragoste, de parfumul unei zile de vară, de ploaia căzută din cer într-o zi senină, de curcubeu, de zâmbete, de fericire, de lucrurile și oamenii pe care îi ai alături. Aceasta este cheia care deschide ușa către fericire și împlinire sufletească."-sursa Dincolo de vise-

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

De multe ori...

"De multe ori am scăpat printre degete cele mai frumoase vise și le-am privit cum se împrăștie în mii și mii de fărâme la picioarele mele. Le-am adunat și am încercat să le lipesc bucată cu bucată pentru a reface întregul. De cele mai multe ori, visul acela cârpit a fost mai frumos decât cel întreg.
Am căzut de multe ori iar sufletul meu a fost făcut fărâme. Le-am adunat și cu răbdare l-am refăcut de fiecare dată: mai înțelept, mai luminos, mai plin de încredere în forțele proprii!"-sursa-Naivul-

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Zâmbesc...

"Zâmbesc, vorbesc, ajut, plâng, râd, ma bucur de clipe minunate... creez aparente înselatoare. Si cu cât o fac mai mult, cu atât simt în suflet un gol mai mare, pe care uneori nu mai am cu ce sa îl umplu. Dincolo de omul pe care îl vad ceilalti, simt o alta fiinta care, de fapt, e altfel... E bizar, dar cu cât sunt mai înconjurata de oameni, cu atât simt uneori singuratatea mai apasatoare, fara sa mi-o doresc. Cândva, un prieten pe care acum l-am pierdut, îmi spunea cât de mult semanam, prin singuratatile noastre calatoare – stari pasagere, care dispar si revin neîncetat, atunci când te astepti mai putin. Singuratatea nu e o nevoie. Omul nu are cum sa aiba nevoie sa fie singur. Altfel, de ce ar mai alerga neîncetat dupa iubire? Singuratatea e o stare de spirit. O stare în care ni se cufunda întreaga fiinta si care ne absoarbe involuntar, pe masura ce o constientizam mai mult. A fi sau a nu fi singur... Din pacate, de cele mai multe ori, nu e o optiune, ci un dat. Uneori o detest, alteori o simt ca parte din fiinta mea launtrica... de cele mai multe ori nu ma opun voluptatii de a visa... în singuratate ... O las sa ma absoarba si sa treaca mai departe pentru ca, în fond, e doar o stare de spirit..."

-sursa-Lacrimile Vietii-

 

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Multumesc mama ...

Astazi trebuie sa zambesti si sa fi fericita pentru ca este o zi speciala. Mama mea draga,pentru mine esti cel mai minunat si sincer  suflet ...cea mai dulce voce...si mai mandra floare de pe acest pamant. Multumesc mami pentru toate sfaturile frumoase si bune pe care m-i le-ai dat...multumesc pentru felul cum m-ai invatat sa ma comport in societate si cum sa fac fata obstacolelor din viata. Azi este ziua ta si iti doresc din tot sufletul multa sanatate si sa te tina Dumnezeu cat mai mult aproape de noi. Pentru mine esti ingerul meu pazitor care continua sa ma sfatuiasca tot timpul,esti cea care imi pune  la dispozitie un umar pe care sa plang ori de cate ori mi-e sufletul greu. Pot spune ca sunt o norocoasa ca esti mama mea...multumesc frumos pentru toate sacrificiile facute,pentru cuvintele frumoase si pline de intelepciune pe care le-am primit de fiecare data atunci cand am avut nevoie...multumesc mama pentru zambetul frumos si cald. Te iubesc mama mea si iti spun din suflet LA MULTI ANI  si mai stiu ca sti si tu acest lucru ca pentru mine esti candela aprinsa a vietii mele care nu se stinge niciodata si care lumineaza si ma vegheaza tot timpul.La multi ani...scumpa mea mama!.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Daca ar fi sa ma gandesc...

Viata este o lupta neincetata ,unii sunt fericiti mai devreme ,altii mai tirziu, iar altii niciodata. Cred ca in viata este nevoie de picatura aceea de noroc. In viata mea au intrat rand pe rand si situatii fericite si invers....dar ca linie sunt norocoasa sa fac parte din patura aceea de oameni care o duc bine, si care nu se plang.Eu nu cred in coincidente, deci orice s-ar fi intimplat pana acum in viata mea, fie bune fie rele, au avut un scop si anume acela de a ma afla unde sunt in momentul de fata. Da, ar fi putut fi si mai bine pentru ca intotdeauna se poate si mai bine, dar eu sunt multumita deocamdata de viata mea  Si mai cred ceva: un rol foarte important il au in viata deciziile pe care le facem, decat de clara este in mintea noastra distinctia dintre bine si rau .Daca ar fi sa ma gandesc de ce anume a fost calauzita viata mea, as zice ca de munca si chin pentru a obtine si reusite pe masura. Chin e un cuvant mai dur, dar l-am ales pentru a exprima faptul ca imi ies lucrurile destul de greu, dupa ce apar tot felul de piedici si de multe ori nu din prima incercare.Dar si succesele pe care le obtin ma bucura si ma motiveaza, indiferent daca sunt marunte sau extrem de importante. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot ce am realizat si pentru sanatate.Da,pana acum cred ca viata mea a fost calauzita de noroc -desi ghinionul nu a stat prea departe de mine si ma intepat din cand in cand si aci ma refer la vechea mea suferinta,dar sunt optimista...In viata momentele frumoase sunt mai putine decat cele urate,dar sta in puterea noastra sa ne schimbam viata.Eu nu regret nimic din ce am facut ,poate ca as fi modificat unele lucruri daca as fi avut alta mentalitate dar ma iubesc asa cum sunt si sunt mandra de mine chiar si asa imperfecta.Viata este o poezie care uneori are rima iar uneori nu...este un mister ,fiecare pas care il facem....bun sau rau....intotdeauna cu urmari poztive sau negative...e ca un cerc....ca roata carului care se invirte si ajunge in acelasi punct...eu asa o vad...totul ne influentaza viata....iar noi putem doar sa traim fiecare moment si sa vedem partea buna a lucrurilor fara pareri de rau.

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Dacă nu vrei să sufoci iubirea...

”Dacă nu vrei să sufoci iubirea, las-o să zboare fără să îi dai direcția. Cu cât vei încerca mai mult să conduci omul ca pe un aeroplan, cu atât te abați mai mult de la zborul liber. Zborul înalt nu se cere, se simte. Și niciodată nu o să poți să zbori pe un culoar diferit de sufletul tău pereche. Oricât de rătăcit ești, la un moment dat ajungi la forma desăvârșită, la contopire.”
Chris Simion - ”Ce ne spunem când nu ne vorbim”
-Va recomand cu placere blogul unui vechi prieten-http://chiulangiu.blogspot.ro/-

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

O visatoare...

Pe mine viata m-a invatat ca oricat de greu mi-ar fi,am nevoie de sperante,de vise , de iubire...si mai presus de toate cred ca sentimentele,prietenia si iubirea sunt cele mai importante...dar nu trebuie sa uit ca aspectul cel mai esential este frumusetea sufleteasca. Un om nu trebuie sa fie frumos fizic,trebuie doar sa-i descoperi acea frumusete interioara...si inca ceva ,nu trebuie sa uitam un lucru ca oricine trece prin viata noastra  ramane acolo pentru totdeauna , nu iese si nu pleaca niciodata. Mi-a placut sa fiu mereu o visatoare...dar o visatoare cu picioarele pe pamant si nu am incetat nici o clipa sa visez...indraznesc sa cred in cele mai marete vise,pentru ca merit ,sunt constienta ca ele vor deveni realitate si mai stiu un lucru ca daca ar exista posibilitati ca visele sa se implineasca... Dumnezeu nu mi-ar fi dat sperantele.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Jurnalul Fericirii...

"Când un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor, când altul se bălăceşte, încă în viciul său. Dacă unul îşi reprimă cu sârg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decât păcatul însuşi.
Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale, în aşa manieră, încât ne umple sufletul de venin. Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgârciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează, când ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blândeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat.
Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.
Dacă reprimi foamea, în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mâncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înnebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei, printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbânzii trufaşe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămâne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.
Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agaţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămâne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngâmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul, de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale, evenimente specifice lor. Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăță ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămâne, poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.
Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decât viciile şi incapacitățile noastre.
Acum ştiu, ştiu că orice ură, orice aversiune, orice ținere de minte a răului, orice lipsă de milă, orice lipsă de înţelegere, bunăvoinţă, simpatie, orice purtare cu oamenii, care nu e la nivelul grației şi gingăşiei unui menuet de Mozart... este un păcat şi o spurcăciune, nu numai omorul, rănirea, lovirea, jefuirea, înjurătura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice căutătură rea, orice dispreţ, orice rea dispoziţie este de la diavol şi strică totul. Acum ştiu, am aflat şi eu... " -sursa-Jurnalul Fericirii - Nicolae Steinhardt-
-Va recomand cu placere blogul unui vechi prieten Lenesul-http://chiulangiu.blogspot.ro/-

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Vreau...

Vreau sa traiesc si sa apuc acea zi in care toata lumea sa fie multumita si sa zambeasca...sa nu mai existe lacrimi,durere si minciuna. Nu stiu daca se va intampla acest lucru !. Imi este dor de ziua in care priveam oamenii in ochi si le spuneam ce simt si ce gandesc...imi este dor de acei oameni frumosi care ma faceau sa vad adevaratul sens al vietii. Vreau sa ma uit in ochii oricui,fara sa-mi fie teama ca ma poate judeca pentru ceva...vreau sa nu mai aud cuvinte urate si sa nu ne mai judecam intre noi. Vreau sa ne trezim o data la realitate pentru ca suntem oameni si sunt sigura ca putem face acest lucru,dar ce pacat ca gasim  aceasta realitate doar cand suntem in singuratate...noi cu noi,in acele clipe de care ne este frica pentru ca nu ne mai putem minti.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

In ultimul timp ...

In ultimul timp am intalnit oameni cu caractere care lasa de dorit...mereu am sperat ca oamenii buni sa-i schimbe pe cei rai,desi de multe ori se intampla invers. Cineva imi spunea ca are nevoie de oameni,de sustinere ca sa mearga mai departe si imi reprosa ca ea nu poate fi ca mine...ca ea nu poate lupta singura...si uneori are momente cand renunta. Sigur...am si eu momente cand zic...gata,am obosit...dar orice stare as avea,imi duc luptele cu aceeasi sete de izbanda...pentru ca am inteles de mult,de foarte mult timp, ca razboiul cu tine este batalia pe care o ducem fiecare...zic razboi...pentru ca inseamna alegerea de a lupta pentru tine...cu tine...pentru viata ta...sau pentru cei dragi.
-Va recomand cu placere blogul unui vechi prieten Lenesul-http://chiulangiu.blogspot.ro/-

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Lenesul...

Pe Alex il cunosc din 2010 din blogger,este un tanar ambitios si extrem de saritor. Imi aduc aminte ca la inceput ,cand mi-am facut eu blogul, a fost primul care a comentat.A avut mai multe bloguri pe care le am si acum in lista , dar se pare ca Alex acum si-a deschis un alt blog si anume- Lenesul.http://chiulangiu.blogspot.ro/.Imi era dor de articolele lui pentru ca avea intotdeauna un aer de veselie ...chiar si cand comenta ceva pe blog, o facea intr-un anumit fel incat iti era imposibil sa nu zambesti.Cand mi-am deschis eu blogul, era dupa acea perioada de refacere a bolii ,iar Alex avea intotdeauna cuvinte de incurajare pentru mine.Imi amintesc...chiar si acum imi vine sa rad,era ziua lui Alex...acum este student la facultatea de Sport,iar eu de ziua lui i-am pus niste imagini cu echipa lui preferata care este Rapid. Habar nu aveam despre echipele de fotbal ...eu am crezut ca-i fac o bucurie incat i-am pus o poza cu Rapidul cand a luat bataie.Alex fiind baiat bun nu sa suparat si chiar a inteles nestiinta mea in materie de fotbal.Inspectand blogul prietenului meu am sa va dau cateva detalii despre el.

"In buletin scrie Lenesul

Dau de baut prin vara

Bucuresti este locul pe care il numesc “acasa”

Imi pierd vremea cu facultatea

Pentru anunturi matrimoniale:  ...

Motto: ”Mi-ar fi lene sa nu fiu lenes.”

Altceva?: Somn placut"

Imi place sa cred ca prieteniile virtuale pe care le-am incropit vor rezista in timp. Chiar daca vor ramane doar in stadiul virtual,  pentru mine este important sa stiu ca undeva, cineva, se gandeste la mine, sufera sau se bucura impreuna cu mine.Si desigur viceversa.Daca gasiti prieteni virtuali si sunt chiar prieteni in adevaratul sens al cuvantului, atunci merita sa iti "irosesti" timpul cu ei .Eu consider ca prietenia virtuala este mult mai profunda decat cea reala in unele cazuri. Virtual suntem mai deschisi si mai sinceri, impartasind experientele, parerile si dorinele noastre ascunse.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.