Cand
pierzi pe cineva fara de care nu-ti puteai imagina viata, inima ti
se rupe iremediabil şi niciodata nu vei trece peste aceasta tragedie. Nu
vei
putea uita niciodata,oricat ai vrea pentru ca oamenii pe care îi pierzi,
raman, de fapt, cu tine. Toata lumea spune ca dragostea doare, dar nu
cred... singuratatea doare. Sa pierzi pe cineva doare ingrozitor de rau .
Cand pierzi o fiinta draga ti se rupe inima in doua si te lasa fara
suflare, pentru ca nu esti niciodata pregatit sa spui adio. Niciodata.
Cu toate astea, moartea este o parte foarte reala si naturala a
vietii.Si totusi oricat de indiferent si cat de bine te pregatesti
pentru ea, tot te ia prin surprindere. Cand
mi-am pierdut mama am pierdut tot...sperante, vise ,prezent,
viitor ,ratiunea de a mai trai iar viata parca se oprise in loc...Prin
ce am trecut atunci cand din salonul spitalului mi-am dus mama
la morga,prin ce am trecut a doua zi cand a trebuit sa merg si sa-i aleg
sicriul si crucea, nu se poate descrie in cuvinte.Au
urmat zile si nopti de zbucium de disperare,de asteptare sa se intample
ceva...de cautari a raspunsului la intrebarea "de ce?"...de cautarea a
unui ..."ceva"de care sa ma agat si sa merg mai departe....am plans, am
urlat de durere si am privit din nou inainte.Se pare ca toti trebuie sa
facem asa pentru ca asta-i sensul vietii.
"Descoperi bunatatea unui om, doar privindu-l in ochi. Ii dai o picatura, el iti ofera oceanul.
Ador oamenii modesti, simpli, timizi si linistiti. Ma refer la acei
oameni care au intotdeauna un multumesc in buzunar, la acei oameni care
emana frumusete printr-o privire,la acei oameni care se multumesc cu
putin si nu trag cu ochiul la curtea vecinului.. Cat ii indragesc! Pentru ca nu vor tot, vor cat se poate. Nu vor sa para perfecti. Sunt doar extraordinari si isi ingrijesc viata,asa cum pot ei mai bine....Fiti minunati !" -sursa- Gabriela Piatra-
"Nu mai încerc să conving pe nimeni de nimic. În trecut mă revoltam din
cauza diverselor etichete care se lipeau de mine ca magneții de frigider
și-mi dădeau senzația că-mi
îngreunează viața. Mă revoltam și sufeream că percepțiile asupra mea
sunt distorsionate sau de-a dreptul greșite. Aș fi vrut să-i conving
mereu pe oameni că eu sunt așa cum EU ȘTIU că sunt. Pierdere inutilă de
timp și energie. A fost momentul în care am înțeles că nu pot mulțumi pe
toată lumea și că oamenii au nevoie să demoleze la fel cum vor să
construiască." -sursa-fragment din cartea Exerciții de echilibru, de Tudor Chirilă → http://bit.ly/V8mTSw
Sunt oameni care îţi adună fiecare oră într-o tolbă a timpului
lăsându-te să speri la o zi în care vei fi fericit. Îţi răpesc gândurile
şi le înşiră în vise pierdute, îţi pândesc zâmbetele senine şi le
transformă în lacrimi, îţi tulbură sufletul lin...Îi simţi sub chipul
blând şi, totuşi, le dai cu încredere o parte din tine, cu tot ce ai mai
bun.
"De la o anumită vârstă ceea ce este în interiorul unui om se citește pe
chipul său. Expresia ochilor, dispunerea ridurilor, felul în care își
ține buzele ș.a.m.d, sunt toți indicatori ai felului de a fi al unei
persoane. Dacă te uiți cu atenție, sau dacă știi la ce anume să te
uiți, vei vedea "culoarea" sufletului omului din fața ta. Nu te vei lăsa
captivat și indus în eroare de zâmbete false, de atitudini aparent
binevoitoare și mieroase, dar care ascund răutate. Nu vei mai crede nici
atunci când cineva iți va spune "sunt foarte bine" însa ochii săi spun
altceva..." -sursa- Ursula Yvonne Sandner -
"Îmi plac oamenii care nu au gânduri ascunse când îți stau alături.
Care îşi aleg prietenii după suflet, nu în funcție de interese proprii.
Care nu se uită la ce casă, maşină ori ce haină ai pus pe tine, azi.
Îmi plac oamenii care nu critică şi nu judecă oamenii în funcție de
fizic. Care nu-i interesează cât de slab ori gras, eşti, iar singura lor
pretenție, e să fii un om bun. Îmi plac oamenii care pleacă din locuri şi suflete nedorite. Care nu se mulțumesc cu frimituri, dar care mulțumesc pentru tot ce au.
Îmi plac oamenii ambițioşi, dar care nu-şi cladesc niciodată fericirea
pe nefericirea altuia. Şi aleg întotdeauna să evolueze încet, dar
frumos. Îmi plac oamenii care iubesc animalele. Îmi plac
oamenii naivi, dar cu o inimă de aur. Care se bucură pentru fericirea
unui străin, şi oferă întotdeauna învățăminte alese. Îmi plac oamenii cu un bun simț peste limită şi care îşi cunosc întotdeauna locul.
Îmi plac oamenii diferiți. Cu cicatrici în suflet ori pe chip. Îi
consider frumoşi şi demni. Demni că pot merge prin această lume plină de
"perfecți" Îmi plac oamenii care au încredere în ei. Oameni
inteligenți, dar care nu se cred niciodată superiori altora. De fapt,
oamenii inteligenți nu fac asta. Îmi plac oamenii buni. Cu o inimă bună şi un caracter frumos. Care emană bunătate prin fiecare cuvânt rostit.
De fapt, îmi plac oamenii cu frică de Dumnezeu, şi care se roagă când
se trezesc. Care mulțumesc, iartă şi ajută. Necondiționat.
Nu-mi plac oamenii curioşi şi judecătorii supremi...care se cred
întotdeauna mai buni, mai frumoşi, doar pentru că au avut alte
posibilități primite de la viață. Nu-mi plac oamenii lăudăroşi şi mândrii pe reuşitele copiate...Nu-mi plac oamenii care nu cer iertare cand greşesc( consider ca, greşeala recunoscuta, e pe jumătate iertată)
Nu-mi plac oamenii care nu ajută bătrânii, care îşi judecă părinții.
Care îşi critică prietenii pe la spate, dar tot în acelaşi cerc îi vezi(
ce spuneam mai sus, interese) Nu-mi plac oamenii care mint şi nu
ştiu sa tina un secret. Nu contraza că astăzi numai esti in relatii bune
cu omul care ti-a incredințat parți din viața lui, a avut încredere,
cândva în tine. Iar omenia se vede cand nu-i mai eşti prieten.
Nu-mi plac oamenii care împraştie rautate gratis...( iar dacă prostia o
accept, răutatea, niciodată) doar pentru ca ei sunt săraci sufleteşte! Dar cel mai mult, nu-mi plac oamenii care nu sunt OAMENI." -sursa- Autor-Iuliana Surdoiu-
"Viața este o înșiruire de drumuri, unele ușoare, altele dificile, unele
șerpuite, altele drepte, unele luminoase, altele întunecate. Unele sunt
alese de noi, pe altele suntem împinși de alții sau de destin. Am
pornit de multe ori pe cărări despre care știam unde vor duce, eram
pregătit să merg în aceea direcție. De data asta însă nu. M-am trezit pe
un drum pe care nu mi l-am dorit niciodată, un drum pe care nu se mai
află nimeni, un drum care duce undeva dar nu am habar unde sau cât e de
lung. Îmi vine uneori să grăbesc pasul până la următoarea răspântie apoi să schimb direcția." -sursa-Naivul-
Important pentru un om este sa aiba o calatorie prin viata,frumoasa si
decenta...si dincolo de ea sa fie cu mintea deschisa si cu sufletul
minunat. Si totusi sunt norocoasa...important este ca timpul mi-a
filtrat prietenii,pot sa-i numar pe degete pe cei care imi sunt alaturi
incat pot sa pun capul pe umarul lor atunci cand vreau sa plang sau sa
rad de fericire...iar pentru cei care au ramas pe drum si care au uitat
ca mi-au fost prieteni,sa nu fie surprinsi ca am uitat si eu la randul
meu ca le-am fost prietena. Dar iata ca am mai invatat ceva...ca
circuitul vietii se desfasoara fara sa intrebe pe nimeni si astfel doar
prieteniile adevarate rezista timpului.
Am invatat ca oamenii fug adesea de singuratate de teama, dar ca de cele mai multe ori sfarsesc tot in bratele ei reci.
Am invatat ca bratele oamenilor iti tin de cald o perioada, dupa care
trebuie sa iti folosesti propriile brate pentru a te imbratisa si a te
incalzi. Am invatat ca singuratatea nu e asa de crunta atunci cand
simti tu nevoia sa stai in preajma ei. Sa-ti strigi durerile si sa te
vindeci de ele. Dar atunci cand nu o vrei, e insuportabila. Am
invatat ca oamenii au nevoie de alti oameni pentru a zambi, pentru a
simti ca traiesc, pentru a iubi, dar mi-am dat seama si ca trebuie sa
aiba o tona de incredere in ei insisi. Au existat momente in viata mea cand m-am simtit
cumplit de singura. Cand aveam senzatia ca toata lumea mi-e impotriva
si ca nu mai am nici un prieten, nici un suflet aproape. Dar au fost si
momente cand in singuratatea camerei mele, am pus cap la cap ganduri,
sentimente, trairi si am scos-o la capat. Singura. Si atunci m-am simtit
puternica. Am fost mandra de mine desi eram cel mai vulnerabil om de pe
pamant.
Cate odata nici cuvintele nu sunt de ajuns sa ne aratam iubirea si
respectul pentru fiinta care ne-a dat viata...mama...cea care traieste
pentru totdeauna in inima noastra,in acel loc special pe care nu il
ocupa nimeni. Mama este cea care ne-a indrumat pasii in lume si ne-a
indrumat cu forta si bunatatea ei.
Astazi este o zi a zambetelor
...o zi in care nu exista nici priviri incruntate...o zi in care
fiecare suflet se elibereaza de incarcatura negativa si de toate suferintele...o
zi in care fiecare suflet renaste. Asa as vrea eu ca ziua femeii sa
fie in fiecare zi...o zi in care sa ne apreciem pe noi asa cum
suntem...sa apreciem ceea ce ne-a oferit viata si sa incercam sa
multiplicam resursele primite...sa apreciem viata si sa o iubim. Noi
femeile suntem un univers de trairi...suntem in stare sa plangem o
noapte intreaga iar dimineata sa pornim cu zambetul pe buze...suntem
sensibile pentru ca ne emotioneaza tot ce este frumos...suntem
dependente de dragoste , de vorbe frumoase si mangaieri. Suntem
ingaduitoare ,iertatoare fata de cei ce ne pricinuiesc suferinta,pentru
ca ne atasam de aceia pe care ii consideram deosebiti,pentru ca
privim...vorbim si ascultam cu sufletul ,pe care-l asternem in palme
si-l oferim chiar si acelora care nu stiu ce sa faca cu el...meritam sa
fim inconjurate de oameni care ne respecta,care sa stie sa raspunda
simtamintelor noastre,iar atunci cand se stiu nedemni de ele,sa aiba
curajul de a se retrage fara a ne rani.Asadar,dragele mele,fie ca acesta
zi de 8 Martie sa va aduca lumea la picioare...zambetul pe buze si
toata fericirea de pe pamant...pentru ca sunteti cele care gasesc in
fiecare zi timp pentru orice problema ...pentru ca sunteti mai puternice
si mai hotarate cand este vorba de cei dragi...pentru ca stiti sa
spuneti o vorba buna atunci cand trebuie...si pentru ca sunteti
speciale.
"Modul în care analizezi o situaţie este foarte important, pentru că
modul în care analizezi o problemă te poate duce la eşec încă dinainte
de-a începe. Când eşti descurajat sau trist, încearcă să-ţi schimbi
atitudinea negativă cu una pozitivă, şi-ai să vezi cum ţi se schimbă şi
viaţa. Ţine minte, atitudinea ta faţă de o situaţie te poate ajuta să o
schimbi - tu eşti cel care creează atmosfera pentru victorie sau
înfrângere..."Franco Harris
Aminteşte-ţi să spui “Te iubesc” partenerului şi persoanelor pe care le îndrăgeşti, dar mai ales să o spui din inimă. O sărutare şi o îmbrăţişare vor alina durerea atunci când sunt sincere. Aminteşte-ţi să-i ţii pe cei dragi de mână şi să preţuieşti acel moment
pentru că într-o zi acea persoană nu va mai fi lângă tine. Fă-ţi timp să iubeşti, fă-ţi timp să vorbeşti, fă-ţi timp să împărtăşeşti gândurile preţioase pe care le ai."Octavian Paler
În fiecare zi întâlneşti oameni, dar nu
îi judeca, nu fi superficial! Dacă nu ai răbdare să arunci o privire în
sufletului fiecărui om pe care îl întâlneşti şi dacă vrei să ajungi să
îl cunoşti cu adevărat, atunci nu încerca să analizezi felul în care
tace când e supărat, felul în care vorbeşte sau plânge... Priveşte-l
râzând! Un om care râde din tot sufletul nu este altceva decât un om
bun.
"Adevărul costă scump. E un lux şi unii nu şi-l permit. Aşa că e mai
uşor să mintă. Vor adevărul, dar nu le place sunetul lui. Uneori e un
clinchet ce te înfioară sau te răcoreşte. O minciună mai are nevoie de
încă două, cel puţin, ca să o acopere pe prima şi tot aşa. Un lanț greu
ce înfășoară inimi mici și reci. Pot să spun ce vrei să auzi, dar pot să
spun şi ceea ce simt, cred. "
E posibil să nu învăţăm niciodată să lăsăm totul în urmă. Ne impunem să
facem asta, dar într-un moment de slăbiciune dăm fuga înapoi. Poate că
teama de necunoscut, nesiguranţa ne împinge să facem cale întoarsă pe
drumurile deja ştiute. Şi poate că uneori e bine să o facem. Să ne
întoarcem acolo unde am lăsat părţi din noi. Uneori pentru a le recupera,
alteori pentru a găsi răspunsuri la întrebări care ne consumă
emoţional, pentru a accepta fapte şi pentru a ierta greşeli. Pentru a ne
împăca propriul suflet....
Adeseori permitem oamenilor din jurul nostru sa ne spuna ca nu suntem
buni, sa ne induca idea ca am fi mai prejos decat valoarea noastra
reala. Nu ii mai lasati sa va controleze viata! Cel mai important esti
tu! Astfel sa il poti ajuta si pe cel de langa tine!Nu putem trăi fericiți întotdeauna, dar putem să fim fericiți că trăim!Fiecare om are în el "întuneric și lumină", contează doar partea cu care alege să trăiască.
Fericirea nu este o stare permanenta, insa iti poti face ziua un pic mai
frumoasa daca iti gasesti un moment pentru a te bucura de lucrurile
care intradevar conteaza.
Fa-ti timp pentru frumos!Fa-ti timp pentru tine!
Fa in asa fel incat la sfarsitul zilei sa poti simti ca ai facut
intradevar ceva! Zambeste! Daruieste! Bucura-te! Fa ce-ti place!
Tu esti cel mai important!
"Orice s-ar întâmpla, să nu uitaţi niciodată că fiinţele umane sunt
fraţii şi surorile voastre şi încercaţi să le ajutaţi şi să le arătaţi
iubirea voastră fără a aştepta nimic în schimb. Pentru că, în realitate,
sunteţi deja recompensaţi: această dilatare interioară, această căldură
ce vă copleşeşte atunci când iubiţi. Aceasta este o mare recompensă, nu
există o alta mai mare în viaţă. Inima voastră este atunci ca un râu,
ca un izvor de apă vie. Oamenii aşteaptă mereu să fie recompensaţi
pentru binele făcut. Dar acela care a înţeles secretul iubirii nu
aşteaptă, nici nu se gândeşte să primească ceva în schimb, fiindcă el
gustă deja o fericire ce depăşeşte imaginaţia. Cum nu îi lipseşte nimic,
el nu aşteaptă nimic; el se cufundă în bucurie, radiază, câştigând
astfel încrederea multor prieteni. Unde veţi găsi o mai mare recompensă
decât aceasta?"
Pornim în fiecare zi la drum cu așteptări, cu gânduri bune, cu speranțe,
dar câteodată mai pierdem din ele pe drum. Dar niciodată nu trebuie să
disperi și să vezi mereu partea goală a paharului, cum se spune, pentru
că așa nu vei putea umple niciodată paharul. E bine să ne obișnuim cu
ideea că viața e făcută și din bune și din rele și dacă vom depăși
relele, mai greu sau mai ușor, cele bune ne vor face să le uităm și să
ne bucurăm de viață.
"Am învăţat să-mi fac aripi din cuvinte, acolo unde fericirea îşi face
cuib. Suspinul unui izvor îmi aranjează ca pe nişte cărţi gândurile
despre lume. Încă mai trag de crengile înverzite ale tinereţii mele şi
le aduc tot mai mult în mijlocul sufletului ca să devină pădure
răcoroasă pentru zilele dogorite ale vieţii. Inima e doar una şi viaţa o
dă de-a dura. În noi mai mor anotimpuri. Astăzi, dărâm hambarele omului
celui care am fost demult și măresc inima și mintea pentru a face loc,
pentru tine, pentru el, pentru ea, pentru mine…"Hrisostom Filipescu-