Dacă aș putea mi-aș desface sufletul felii și l-aș împărți celor
pe care-i iubesc…Le-aș așeza fericită bucățelele în palme știind că
le-am făcut cel mai frumos cadou .Cum altfel să le mulțumești oamenilor
dragi ?Cum altfel decât să le dai tot ce ai tu mai bun…?
Iubirea este un sentiment care nu se va demoda niciodata...ea te face
sa nu regreti ca existi si reprezinta acel ceva care te face sa treci
mai usor prin viata. Dragostea exista si este adevarata...este un fapt
real de viata...pentru ca fara iubire nu avem aer,nu putem respira.
Iubesti,traiesti fiecare zi pentru a oferi tot ce ai mai bun...astepti
zambetul acela care-ti da viata de fiecare data cand il privesti.
Da...exista iubire pentru ca daca oferi...vei primi,daca iubire
astepti...iubire daruiesti, dar probabil ca uneori visam la iubirea
aceea cantata de poeti si nu vedem iubirea de langa noi si din noi.
„ Facem toţi ceea ce credem că-i mai bine. Ascundem într-o gaură din zid
tot ceea ce nu-i în regulă, lucrurile pe care nu mai vrem să le vedem
şi de care nu mai vrem să ştim. Şi nu sperăm altceva decât să
supravieţuim zilei când cad zidurile."
Azi, drumurile noastre sunt diferite. Tu ești acolo, eusunt aici.
Însă, dacă vreodată drumurile noastre se vor intersecta să știi că am
să mă apropii, am să-ți întâlnesc privirea, și-am să-ți mulțumesc.
Am să îți mulțumesc pentru zâmbetele care cândva mi-au luminat fața și pentru lacrimile care mi-au mângaiat obrajii.
Am să-ți mulțumesc că mi-ai fost cel mai bun profesor. M-ai invățat că ultima greșeala e cel mai bun profesor.
Îți voi mulțumi că m-ai invățat să nu mă
mai tem. Mi-ai arătat că nu trebuie să-mi fie frică să pierd pe cineva
care nu se simte fericit să ma aibă.
Datorită ție nu mai cred în iluzii. Am invățat că faptele mereu demonstrează de ce vorbele nu inseamnă nimic.
Îți voi mulțumi că m-ai mințit și că m-ai trădat. Cum aș fi știut altfel cum arată un laș? și-o amăgire?!?
Am să-ți spun, cu zâmbetul pe buze, cât
de recunoscătoare îți sunt pentru duritatea cu care mi-ai vorbit, pentru
răceala cu care m-ai privit, pentru indiferența cu care m-ai tratat și
pentru durerea în care m-ai lăsat.
Îți voi spune, cu lacrimi în ochi, că
într-un moment am vrut să renunț și că am crezut că mă voi pierde. Dar
am supraviețuit. Am mers înainte. Și merg înainte. Și sunt fericită și
împacată cu mine, cea de azi.
Îți multumesc că ai existat în viața mea. Fără tine nu aș fi știut cât sunt de puternică.
Ai fost un rău necesar…
Să te regret? Nu. Cândva ai fost tot ce aveam nevoie… -sursa- https://thedevilwasonceanangel.wordpress.com/2015/03/25/sa-te-regret-nu-candva-ai-fost-tot-ce-aveam-nevoie/-
"Cândva, cineva mi-a spus aşa; „Tu, eşti mai mult a lui Dumnezeu decât a
oamenilor, să reţii asta! „Am zâmbit şi am mers mai departe…în
naivitatea mea, ce ştiam eu despre asta. Astăzi, ştiu doar că oamenii
rănesc, întorc spatele şi abandonează…pe când EL, nu o face niciodată.
De aceea, omule. Aminteşte-ţi că cineva e cu tine la tot pasul. Cineva
pe care nu l-ai văzut niciodată, dar cu siguranţă, l-ai simţit măcar
odată, îmbrăţişându-ţi sufletu!"
Nu poți bate la nesfârșit în poarta unui
suflet pe care stă mare un afiș cu “ÎNCHIS”… mai ales dacă ușa aceea
ți-a fost trântită în nas cu indiferență…Fă stânga-mprejur și mergi cu
Dumnezeu, iar cu fiecare pas făcut repetă-ți în gând:“Dincolo de acea
ușă nu e nimic bun pentru mine…ceea ce-i trebuie sufletului meu este
chiar aici, dincoace de ea…
"Tăcerea nu-i decât un paravan în spatele căruia poți ascunde
perfect tot ce te doare, iar dacă-ți mai și lipești de buze un zâmbet
fals și gol, cu siguranță nimeni nu-și va da seama de furtuna aprigă din
sufletul tău…Poate că ai spune ce te
doare, dar nu ai cui… sau poate că ai cui ,dar acelui om nu-i pasă de
ceea ce simți tu… sau dacă-i pasă câtuși de puțin ,nu are timp pentru
tine…și tot așa…Inevitabil ajungi să-ți înghiți cuvintele, să-ți ascunzi
trăirile, și să porți adânc în tine acea povară inimaginabil de grea…Și
atunci se lasă tăcerea peste tot și toate, căci obosești să mai speri
și renunți să mai aștepți …Doamne, dar asta nu-i deloc tăcere …e
zgomotul asurzitor al lacrimilor fierbinți ce se nasc în tine și e
strigăt disperat…e strigătul mut de ajutor al sufletului tău …"
Știți ce am învățat pe propria-mi piele ? Că cele mai
dureroase răni sunt făcute chiar de către oamenii pe care nu i-ai fi
crezut în stare, iar cele mai perfide lovituri sunt date chiar de mâna
lor și asta pentru că ei îți cunosc cel mai bine
unicul loc vulnerabil : sufletul tău.Durerea pricinuită te va lăsa fără
aer…fără suflu…aproape fără viață…dar nu ai decât să-ți revii și
indiferent cât de greu ți-ar veni,iartă-i, uită și mergi mai
departe…În viața asta toate vin și toate trec…iar roata aceea e mult mai
rotundă decât își poate închipui acum acel om care a lovit fără milă
într-un biet suflet nevinovat …
In viata de multe ori nu este
usor sa spunem tot ceea ce adunam in suflet,sunt clipe cand uneori am
spune atat de multe si de fapt nu mai putem rosti un cuvant. Stiu ca
sunt zile in care sufletul nostru este plin de sperante,de
puterea de a invinge orice obstacol,insa sunt si zile in care avem
impresia ca nu mai avem putere sa ne ridicam de la pamant, nu mai simtim ca avem acea forta interioara. Asta este...trebuie
sa acceptam viata asa cum este ea,cu bune si cu rele,cu reusite si esecuri ,cu
oameni cu suflet pur sau ipocriti....suntem oameni , gresim si suferim
.
Uneori există momente în care viața îți dă semne clare că e
timpul să mergi mai departe , dar este important să ai sufletul mereu
deschis pentru a le putea vedea …
Fă un pas …încă
unul…și apoi ia-ți zborul…e păcat să nu găsești curajul de a te
desprinde din locul în care nu-ți vei afla niciodată liniștea și
fericirea sufletului tău …
Credem că cel mai rău lucru care ni se poate întâmpla este să ajungem singuri.
Nu. Nu este așa.
Cel mai rău lucru care ni se poate întâmpla este să ajungem înconjurați de oameni care ne fac să ne simțim singuri.
"De mici ni se spune că fericirea te așteaptă după colț și că o
poți găsi acolo doar dacă ești cuminte și ascultător…Dar anii trec ,trec
ani mulți până să-ți dai seama că oricât ai asculta, oricât ai fi de
cuminte, pământul rămâne perfect rotund
și lipsit de colțurile acelea în care ar trebui să se afle fericirea
ta. Așa că nu ai încotro și trebuie să ți-o fabrici singur…De fapt
acesta-i secretul pe care niciun om nu ți-l va dezvălui, și anume că
fericirea nu se așteaptă de la alții, nu se învață de la nimeni și nu se
găsește pe toate drumurile…ea se află tot timpul în tine și nu în
buzunarele celor din jurul tău…"
Au trecut opt luni de cand Mama mea nu mai este langa mine.Odata ce mi-am pierdut Mama ,am invatat ce inseamna durere, este sfisietor, si da, se pare ca nu se
amelioreaza cu timpul.Ba dimpotriva, socul si paralizia sufleteasca
persista; degeaba imping logica inainte, caci sufletul nu vrea decat sa
sufere.Multi apropiati imi spun ca Mama s-a dus intr-un loc mai bun, si acest fapt imi da
confort in anumite clipe; stiind ca Mama e bine la pieptul lui Dumnezeu,
si ca ingerii au calazuit-o cand a trebuit sa paraseasca lumea asta.Nu pot sa accept oricat as incerca chiar dupa atatea luni,cu toate ca stiu ca mama e bine acolo unde este, stiu si am mai zis-o ca sunt
constienta ca este cel mai bun lucru care i se putea intampla, ea nu
mai putea sa indure suferinta, a luptat si a strans cu dintii de firul
de ata de care atarna, pana in ultimul moment, cand s-a rupt.Stiu ca e
acolo, si eu cand plang ,cand sunt foarte trista ,cand imi este foarte dor de
ea, o visez ca ma tine in brate si imi spune ca
are grija de mine si ca este cu mine mereu, imi spune sa nu plang si sa
merg inainte.M-am rugat atat de mult sa primesc un semn de Sus, de la ea si acesta a venit intr-o noapte cand s-a apropiat de mine si m-a sarutat pe obraz,apoi a plecat zambindu-mi...iar atunci am simtit o mare alinare.Nu plang ca esti la Domnul, plang ca dorul de tine ma sfarseste, plang ca-mi este dor de glasul tau, de rasul tau Mama. MA SFASIE DORUL DE TINE. O, Doamne, ce n-as da sa te mai strang in brate. Dumnezeu sa te aibe in paza lui,suflet drag,iar drumul tau sa fie lin si luminos. Te iubesc Mama!
"S-ar putea să ai nevoie de multă putere pentru a privi chiar și pentru
scurt timp cum îți este terfelită dragostea sau cum lacrimile îți sunt
batjocorite. Adună ceea ce crezi că merită adunat din acel rest dureros
de iubire și vezi-ți de drum…e inutil să zăbovești lângă un om care
găsește plăcere în a te jigni și a-ți călca în picioare sufletul …
suflet care oricum abia mai respiră…"
Astazi am sa incep ziua cu ...cuvantul fericire...un cuvant pretios
pentru noi toti,pentru ca oamenii buni au intotdeauna parte de
fericire.Nu acelasi lucru pot spune despre acei oameni care au un
suflet urat si am sa le gasesc o scuza puerila,sunt asa pentru ca
fericirea altora ii determina sa fie rai si urati. Eu cred ca fericirea
este multumirea sufleteasca a fiecaruia dintre noi,implinirea si
satisfactia ca ai trecut peste obstacolele vietii,fericirea vine din
lucruri marunte si vreau sa cred ca fiecare zi din viata face parte
din fericire...si anume cea de a trai. Stiu doar atat ...cu fericirea ne
nastem toti,dar pe masura ce trec anii ,scara fericirii nu mai are toate
treptele.Incep sa lipseasca una cate una in timp ce trec anii.Doar
de noi depinde cum refacem treptele,pentru ca puterea de a fi fericit
exista in noi...trebuie doar sa alegi sa fi fericit,sa te bucuri de
ceea ce ai...de ceea ce esti.
"Daca as putea sta de vorba cu copilul care am fost, l-as ruga sa ma
ierte. Pentru toate momentele in care l-am uitat, nu i-am fost aproape
si nu l-am iubit. Pentru fiecare respingere si pas inversunat spre
maturizare, pentru ca mi-am dorit sa cresc prea repede si sa devin
serioasa. Pentru ca, in dorinta de a fi importanta, a ma face auzita,
vazuta, apreciata si iubita, am uitat sa ma joc, de prea multe ori.
Pentru ca m-am judecat, criticat si pedepsit.
Daca mi-as fi scris o scrisoare
cand eram copil, m-as fi rugat sa nu uit... sa rad, sa iubesc, sa ma
bucur de tot ce este, sa-mi deschid inima si sa aleg cu ea intotdeauna.
M-as fi rugat sa nu ma uit. M-as fi rugat sa fac totul ca si cand ar fi
un joc, sa-mi pastrez curiozitatea descoperirii, sa privesc lumea cu
generozitate. Daca mi-as fi scris o scrisoare cand aveam 6 ani, probabil
asa ar arata: "Draga mea, cand vei creste si vei pasi in viata, tot
mai departe si tot mai ambitioasa, te rog sa-ti amintesti de mine. Tu
vei reusi tot ce-ti propui, intotdeauna! Esti frumoasa, inteligenta si
puternica. Nu-ti face griji pentru tot ce nu vei avea, bucura-te pentru
tot ce ai, in fiecare moment. Fii generoasa, iubeste! Aminteste-ti
mereu sa ma iei cu tine, oriunde mergi... Aminteste-ti, in fiecare
moment de deznadejde, ca nu esti singura. Dragostea mea te insoteste
pretutindeni, indiferent ce alegeri vei face in viata. Aminteste-ti ca
meriti sa fii iubita, ca nu e nimic in neregula cu tine si nu a fost
niciodata, ca ai in tine tot ce ai nevoie pentru a fi fericita.
Aminteste-ti ca Dumnezeu este prietenul tau si-ti vorbeste mereu.
Aminteste-ti ca esti perfecta asa cum esti si ai venit aici, nu pentru
titluri, admiratie sau averi, ci pentru a darui din tine tuturor
oamenilor pe care-i intalnesti. Ca nu conteaza ce ai si ce faci, ci
conteaza cine esti in fiecare moment si cate vieti atingi in calatoria
ta. Iar daca ma vei uita, daca te vei indeparta de mine si te vei
lasa prinsa de "importanta" ta ca om mare si de seriozitatea lumii in
care intri, iti promit ca te voi ierta intotdeauna si te voi astepta,
indiferent de "greselile" si alegerile pe care le vei face.Draga mea, aminteste-ti ca totul e un
joc, ca ai venit aici copil si, daca vrei, poti continua sa ramai
astfel, pana pleci. Poti alege sa pastrezi bucuria de a fi, poti alege
sa fii fericita. Poti fi cine ai venit sa fii, parte din Creatie, din
Dumnezeu. Te iubesc! Fara conditii! Intotdeauna!"- Sursa: Maria Matei-
"Câteodată viața e tare grea , teribil de grea…Dar cine știe, poate
că așa trebuie să fie uneori .Dacă n-ar exista acea suferință de moment ,
noi cu siguranță nu am învăța nimic și nici nu am aprecia cum se cuvine
tot ce primim zi de zi de la ea …Nu plânge de durere, ci fă-o de fericire , tocmai ai aflat un lucru
important și anume că oamenii frumoși nu se ascund după măști, oamenii
adevărați iubesc la vedere, fără ascunzișuri și fără vreun paravan de
minciuni…"
Ce usor este sa arunci cu noroi in oameni...oameni care nu ti-au facut
nimic si tu tot te impiedici de ei.Cred ca cei care fac acest lucru au o
minte bolnava si sincer,imi este mila de ei.Stiu ca binele pe care il
faci unei persoane se uita repede,mai ales cand sufletul celui in cauza
este hranit cu cate o picatura de venin din cand in cand.Draga mea
Domnisoara,as vrea sa-ti pastrezi parerile tale si sa nu mai influentezi
pe cei care te lasa cu buna stiinta.Pentru mine nu contezi
absolut de loc,esti o necunoscuta neimportanta in viata mea,care vad
ca-mi urmareste postarile.Din mesajele primite pe telefon am recunoscut
stilul si vocabularul tau care arata ca mai ai multe in invatat. Te rog
sa te potolesti, daca ai putina decenta , sa incetezi cu toate aceste
manarii.Scumpo am prieteni,dar de calitate,prieteni cat degetele de la
ambele maini,nu prieteni ca voi care umbla prin cafenele. Prietenii mei
sunt putini ,dar sunt cu adevarat prieteni. A...daca nepotul meu nu ia
vazut in viata asta ,este problema lui.Dar nu inteleg de ce te bagi tu.
OK,m-ai blocat pe facebook,cu toate ca repet nu ma intereseaza ce
postezi pe pagina ta,dar inca o data iti repet ca esti o persoasa care
una face si alta vorbeste. Ai postat un articol cu dedicatie ptr cineva
apropiat mie si aseara ai sters totul. Dar iti aduc eu aminte de acea
postare,poate ai amnezie.Iti repet: nu ma intereseaza persoana ta .Nu
esti tu in masura sa ma judeci. Eu stiu cum sunt si stiu ce fac in
aceasta viata...stiu pentru ce m-am pregatit si cred ca cei care ma
cunosc imi cunosc capacitatile. Nu sunt in stare nici sa va urasc...simt
doar o profunda mila.Chiar nu stiu cine este mai agresiv in limbaj...tu
ai scris aceasta postare.
"Nu poți rămâne puternic tot timpul, nu te poți preface la nesfârșit că
nu te atinge nimic, că ești invincibil și de nedoborât... Vor fi momente
în care te vei simți copleșit de răutatea sau indiferența altora, de dor
sau de singurătate...iar atunci nu vei avea încotro și va trebui să te
retragi într-un colț și să lași lacrimile să curgă, să plângi până ce
durerea se va alina , apoi să te ridici zâmbind și să îți continui
drumul, caci tristețea nu ramane niciodată în sufletele
frumoase..."
" Viata e atat de scurta si totul se schimba ravasitor de
repede , de la o zi la alta . Persoane ce-au contat, ajung sa nu mai
conteze si oamenii care sustineau sus si tare ca ne iubesc , ajung sa
ne raneasca sau, si mai rau, sa ne dezamageasca fara vreo urma de
regret ! "