Nu inteleg nimic,dar stiu ca nu e nimic de inteles, ma doare
totul si totusi durerea vine din suflet, ma simt goala de energie. Chiar dacă mintea spune că totul e în regulă, sufletul meu este pierdut ,mai bine zis confuz fara sa inteleaga de ce este nedreapta viata cu mine.Cand iti pierzi jumatatea ta,esti exact ca un copil la inceputul vietii.
Trebuie să înveţi să mergi, să vorbeşti, să mănânci, să trăieşti
singur, să treci prin viaţă sau viaţa prin tine fără să te mai ţină
cineva de mână, să înveţi să îţi înfrunţi temerile cele mai puternice
fără să auzi că -o să fie bine-.Urasc aceste cuvinte-o sa fie bine-.
Ma simt singura acum... pe cont propriu, nu am ce să fac decât să cad şi
să ma şterg de praf, să ma ridici iar şi să strâng din dinţi, să m -adun de pe jos aşa, sfârşita cum sunt, şi să o iau iar de la capăt.
Ai fost visul meu frumos, puterea mea, gandurile mele, curajul meu
de a merge mai departe... orice durere mi-ar fi adus viata, treceam peste,
spunandu-mi ca nimic nu se compara cu durerea de a te pierde.... acum
ma gasesc aici ,tremurand ca te-am pierdut.
As vrea sa pot opri timpul in loc,dar nu se poate.
Uneori imi este atat de teama ca simt cum mi se opreste inima si
gandurile.... simt ca nu respir , ca nu traiesc, ma paralizeaza teama
asta ca esti in cer. De ce continui sa-mi lipsesti atat de mult, atat de dureros...
Imi simt sufletul ca pe o rana vie, am trupul amortit... de cateva
zile alerg pe strazile sufletului, prin ploaia de sentimente
contradictorii, regrete, dureri, doruri, sunt in cautarea unui motiv,
ceva care sa ma ajute sa rezist, ceva care sa-mi aminteasca ca dupa
ploaie rasare intotdeauna soarele, ceva care sa ma faca sa cred ca maine
va fi mai bine.Dar nu pot,amintirea ta ramane vie in viata mea.
Azi ma dor gandurile despre tine ... printre gânduri îmi curgi
încet în suflet ,esti aici in inima mea... te regasesc de fiecare data
mai aproape de gandurile mele, de sufletul meu!Asa vei ramane...
Nu stiu cum sa invat sa traiesc acum, cand toate planurile mele de viitor
erau legate de el, tot trecutul meu era numai el, mii si mii de amintiri,
iar prezentul este ingrozitor. Sunt foarte singura, ma trezesc dimineata la ora 5 si
nu stiu pentru ce. Incerc sa fiu puternica dar nu pot pentru ca mereu am in minte
intrebarea: de ce? Simt o durere care nu stiam ca este atat de insuportabila...
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire. gabriella.
Astazi ma simt mai trista ca oricand,
m-am trezit asa cu starea asta inexplicabila ce-mi sufoca gandurile, imi
ucide zambetul si-mi usuca lacrimile... se strang toate parca in acel
insuportabil haos al vietii mele... as vrea sa plang insa pana si
lacrimile m-au abandonat... sunt constienta ca am
pierdut ceva ce nu mai pot recupera.
Prea multa liniste, enervant de multa … prea multa tristete, insuportabil de multa.
Privesc in jurul meu, si vad cum mi se scurge viata... cum totul trece pe langa mine fara sa ma atinga.
Intre patru pereti tristi dainuieste o liniste dementiala...prea multa liniste.
Vad doar chipul tau, ce a lasat in urma lui o inima pustie... Imi
amintesc atatea lucruri ,atatea ganduri apasatoare ce ma framanta si imi aduce aminte de tine.
Sunt incapabila sa-mi continui viata, fac aceleasi lucruri zi de zi ,desi vreau sa merg mai departe.
Tot ce mi-a ramas au fost visuri spulberate, fotografia ta de pe noptierea incat ma inec in propriile lacrimi.
Viata este un mister imprevizibil, sti doar ca astepti sa vezi ce se mai
intampla si nu poti face nimic in privinta asta, te simti atat de
neputincios in fata ei.
Urasc starea in care sunt, sa stau in fata monitorului, sa nu schitez nimic si sa plang pana cand simt ca inima-mi
iese din piept.
Multe dintre lucrurile pe care le fac, nu le mai gasesc rostul si totusi continui.
E greu, atat de greu, simt ca totul se naruie, ca nimic nu mai
conteaza, nimic nu ma bucura, trec zilele pe langa mine, fara sa
observ, fara sa imi pese....
In ultima vreme in viata mea dainuie o liniste dementiala.
E prea liniste... Ma ucide acum linistea asta, in jurul meu se
invart doar amintiri, sa dus bucuria
acum, sa dus ca si cum nu m-ar fi cunoscut.
Ma doare, da, ma doare linistea ,si-n mine a ramas doar un gol imens,
pana si lacrimile ratacite in seara asta pe obrajii mei sunt linistite.
A venit seara iar eu ma plimb in voie prin sufletul meu, e atata spatiu acum, si parca e prea gol,prea pustiu fara tine...
Vine o vreme când se termină tot. Pleci într-o unică clipă, fără
telefon, fără mașină, fără dulapul tău plin de haine, fără bijuterii,
fără casă, fără o scrisoare de rămas bun
și fără contul ăsta al tău de facebook. Pleci fără imagini, fără
cuvinte, fără planuri, fără gânduri, fără like-uri, pleci fără nimic.
Pleci singur și probabil fără să știi că ai plecat sau că ai fost… sau
cine ai fost. Mai devreme sau mai târziu toți primim un block de la
viață. De amintirile tale grozave te poți
bucura doar în viața asta. Construiește ceva și rămâi în amintirile
altora. Lasă un semn că ai fost. Permite să rămână din tine un colțișor
de poveste. Bucură-te tare de oameni și de clipă, zâmbește ochilor care
nu știu să zâmbească și ține cu bucurie de mână pe cineva chiar străin
ție dar care de o mână care să îl țină o clipă are nevoie… pentru că
adesea strânsoarea caldă a mâinii cuiva venită pe neașteptate e unicul
detaliu ce nu se poate uita pentru o viață întreagă. Pentru că adesea
doar clipa din strânsoarea caldă a mâinii cuiva, venită pe neașteptate,
salvează și se transformă în veșnicie.” Aurelia Osmanaj
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire. gabriella.
Mulțumesc că nu m-ați așteptat și nu mi-ați oferit a doua șansă. Vă mulțumesc că m-ați părăsit, că nu m-ați considerat demnă de a vă
fi alături. Pentru că m-ați făcut să simt că niciodată nu voi conta în
viața voastră. Fără voi nu mi-aș fi găsit vocea interioară, curajul și forța de a mă
opune strigătelor voastre, nu aș fi ales să mă ascult doar pe mine. Vă mulțumesc pentru că atât de ușor m-ați lăsat să plec. M-ați învățat să lupt pentru mine. Mulțumesc că ați fost nerăbdători și nu ați încercat să mă cunoașteți. Mulțumesc că m-ați respins și m-ați îndreptat spre un loc mai frumos,
cu oameni mai buni. Mulțumesc că mi-ați dat un motiv să plec de lângă
voi fără cale de întoarcere. Mulțumesc că nu mi-ați dus dorul când am lipsit și nu ați încercat să
mă întoarceți. Mulțumesc că mi-ați arătat direct că nu contez pentru
voi. M-ați făcut să înțeleg că sunteți meschini și că niciodată nu am
avut nimic în comun. Mulţumesc pentru minciunile voastre care mi-au deschis ochii. Mulţumesc pentru că aţi plecat, iar lucruri noi au venit în loc. Mulţumesc că m-aţi învăţat să las trecutul în urmă. Mulţumesc că mi-aţi creat iluzia că sunt imposibil de iubit și că aţi
ales pe altcineva în locul meu. Mulţumesc că m-aţi făcut să cred că nu
însemn nimic, că nu pot primi dragoste. Sunt demnă de a fi acceptată cu
toate neajunsurile pe care le am. Dar cel mai mult vă mulţumesc pentru că mi-aţi arătat că eu nu vă
merit. Mulţumesc că m-aţi lăsat atunci când aveam nevoie de voi.
Mulţumesc că nu mi-aţi deschis atunci când am bătut la uşă. M-aţi învăţat să supravieţuiesc, să mă bazez doar pe mine, să îmi
caut fericirea de una singură. M-aţi provocat să înţeleg că nu sunt
precum mă vedeţi voi. M-aţi învăţat că sunt cum mă văd eu. Mulţumesc că aţi dipărut din viaţa mea. Acum înţeleg că prin pierderea voastră m-am regăsit. Mulţumesc că m-aţi lăsat atunci când nu mă iubeam pe mine. Atunci când nu ştiam să zâmbesc.Acum zâmbesc, aţi crezut că plecarea voastră va fi o
tragedie, dar e unul dintre cele mai bune lucruri pe care le-aţi făcut
pentru mine. -https://psihologiadeazi.ro
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire. gabriella.
Astazi ar fi fost ziua ta. Dacă ai ști cât de mult îmi lipsești! Îmi lipsesc ochii tăi, simțul
umorului, susținerea ta! Ești unicul meu! Te iubesc mai mult decât viața. Nu pot sa spun decat atat- am
iubit, iubesc și voi rămâne fidelă unui singur bărbat – soțului meu George. Îl văd deseori în vise și trăiesc cu amintirile
despre el…Mi-e dor să te simt aproape. Să-mi iei sufletul în palmă și să-mi analizezi căderile și alegerile proaste. Mi-e dor să-ți spun la mulți ani și să-ți simt jena de suflet cu un an mai mare: „Mersi,a mai trecut un an".Ce faci când e ziua cuiva care a murit? Aseară m-am gândit că azi o să celebrez cu gândul la tine.Că o să ascult muzica ta, că o să-mi amintesc toate momentele bune cu tine.Doar că nu găsesc nimic de sărbătoare în sufletul meu. E numai lipsă și durere. Da...astazi ar fi fost,ziua ta.
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire. gabriella.
As vrea sa fii langa mine . As vrea sa fii aici cand ma trezesc, as vrea sa fii aici cand ma
intorc acasa, as vrea sa fii aici cand adorm, as vrea sa fii aici cand
dorm.Toate zilele incep cu mi-e dor de tine si as vrea sa te vad...
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire. gabriella.
Astăzi mi-e dor să-l îmbrăţişez pentru că în braţele lui viaţa era cu adevărat frumoasă şi mă simţeam cu adevărat în siguranţă.
Citeste mai mult:
http://www.joellemagazine.ro/echilibru-personal/7-ani-fara-tata-mi-e-dor-de-imbraisarea-ta-mai-mult-ca-niciodat/
Astăzi mi-e dor să-l îmbrăţişez pentru că în braţele lui viaţa era cu adevărat frumoasă şi mă simţeam cu adevărat în siguranţă.
Citeste mai mult:
http://www.joellemagazine.ro/echilibru-personal/7-ani-fara-tata-mi-e-dor-de-imbraisarea-ta-mai-mult-ca-niciodat/
Astăzi mi-e dor să-l îmbrăţişez pentru că în braţele lui viaţa era cu adevărat frumoasă şi mă simţeam cu adevărat în siguranţă.
Citeste mai mult:
http://www.joellemagazine.ro/echilibru-personal/7-ani-fara-tata-mi-e-dor-de-imbraisarea-ta-mai-mult-ca-niciodat/
Sunt aici fără tine de aproape doua luni deja. Nu-mi place fără tine. Aș vrea să fii aici,uneori am impresia că ești. E subconștientul meu care te caută, te aduce aproape. Imi amintesc ca de acum un an Dumnezeu ne-a dat semne ca drumul tau aici se va incheia in curand,am simtit asta,dar m-am mintit singura. Si asa a fost...de atunci au mai trecut zece luni pana la acea zi groaznica 28 iulie orele17,06. In septembrie anul trecut tot de ziua ta, ne indreptam cu masina personala spre Craiova la spital in jurul orei14. Te-am vazut cum nu mai aveai aer si te chinuiai sa supravietuiesti.Am sunat la 112 si a venit o ambulanta,care ne-a transportat la un spital din Bals unde nu erau conditii pentru a salva un om Am avut ghinion ,pentru ca am fost blocati intre judete iar birocratia de la noi ,omoara oamenii din ce in ce mai mult.Patru ore am sunat ,cred ca de peste 50 de ori la 112 sa ne trimita o ambulata spre Craiova unde ne astepta d-na doctor profesor Ionita Elena,un om cu suflet mare care a venit de acasa ,la Urgente.Am ajuns la Spitalul de Urgenta Craiova in jurul orelor 20 unde doamna doctor ti-a salvat viata intr-un minut.Oare de ce unii medici pot sa aibe o doza de omenie in ei si altii nu? Apoi am mers la Pitesti in ultima ta saptamana ,unde am intalnit un medic pe care nu as vrea sa-l mai vad in viata mea.Un medic care se batea cu pumnul in piept pentru etica lui profesionala care era zero. Era de fapt o poleiala ,care sustinea ca pacientul trebuie sa-si cunoasca boala asa incat ti-a spus adevarul in fata, fara acordul meu..aproape ca te ingropase in acea zi. Stiam ca nu suporti acest adevar.Pana atunci sperai ca te vei face bine,dar din acel moment nu ai mai vrut sa lupti...nici macar pentru mine.Apoi a venit un al doilea incident tot cu acel doctor care intr-o criza de nervi ,a ridicat mana la mine iar tu erai neputincios ca nu puteai sa ma aperi si ai vazut cum i-am oprit mana ca sa nu ma loveasca.Si acel incident a fost prea mult pentru tine. Cu toata intelepciunea pe care mi-au adus-o intamplarile zguduitoare
din viata mea in ultimul an, tot nu pot intelege cum e cu putinta sa
accepti ca barbatul, in bratele caruia ai dormit, care te-ai luptat sa-i salvezi viata, cum sa accepti ca… a murit!Cum sa accepti si sa nu inebunesti?!Toatalumea mea a pierit intr-o secunda. Nu intelegeam nimic si nici acum nu inteleg. Am reusit insa sa invat sa sufar si sa accept moartea ca pe un alt fel
de traire. Ea, moartea, imi da azi speranta regasirii cu omul vietii
mele in vesnicie. Imi e greu, foarte greu, dar acum pot. Pot sa suport,
pot sa inteleg, pot sa sper chiar daca acest lucru pare bizar pentru
unii. Nu am trecut peste. Nu cred ca voi trece vreodată peste. M-am obisnuit
sa traiesc cu golul din mine, cu suferința. Voi trai cu ele pana in ziua
cand Dumnezeu decide sa ma ia de aici. Dar deocamdata suntem amandoi
aici...pentru ca tu esti cu mine...
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire. gabriella.
Toate zilele de acum, incep cu mi-e dor de tine si as vrea sa te vad. Stiu ca este imposibil,dar asa vreau sa cred. As vrea sa opresc timpul, sa salvez toate momentele frumoase,sa le am doar pentru mine.Stiu ca nu se poate.Toate amintirile noastre mi le spun in gand ca o soapta ...mi le reamintesc de parca sunt vii, dar rasuna... rasuna de durere.Fiecare clipa petrecuta alaturi de tine, este importanta.
Tot ce-ţi rămâne atunci când nu-ţi mai rămâne nimic, tot ceea ce
vrei atunci când nu mai vrei nimic,tot ce mai primesti atunci cand nu
mai primesti nimic sunt amintirile...amintirile frumoase si care in acelasi timp dor.
Cel mai mult insa ma chinuie amintirea ta, un amalgam de imagini
amestecate cu franturi de conversatie,etape care nu se mai repetă, momente care nu se mai întorc.
Amintirile rămân pentru totdeauna...ele nu se vor sterge din memoria mea niciodata ,ele raman acolo stocate intru-un coltitor.
Amintirile nu ţin de cald sau de foame...dar ţin de singurătate.
E prea liniste... Ma ucide acum linistea asta, in jurul meu se
invart doar amintiri, sa dus bucuria
acum, sa dus ca si cum nu m-ar fi cunoscut. Ma doare, da, ma doare
linistea si in mine a ramas doar un gol imens.
A venit seara iar eu ma plimb in voie prin sufletul meu, e atata spatiu acum, si parca e prea gol...
Privesc in jurul meu, si vad cum mi se scurge viata... cum totul trece pe langa mine fara sa ma atinga.
Vad doar chipul tau, ce a lasat in urma lui o inima pustie... Doar tu lipsesti. Si doar ecoul singuratic al inimii mele imi mai vorbeste.
Nimeni nu poate intelege cu adevarat ce se intampla in mintea si sufletul celui care a pierdut pe cineva drag… Oricat ai incerca, sa intelegi, e aproape imposibil,pana cand treci si tu printr-o experienta asemenatoare. Pierderile sunt diferite, la fel cum sunt oamenii si mai ales reactiile lor.Moartea este intotdeauna o surpriza. Nimeni nu se astepta. Nici macar
persoanele aflate in stadiu final de boala, nu ai de unde sa stii cand
si cum va fi. Poate mai ai o saptamana… poate o zi… Nimeni nu este
pregatit pentru acest moment.
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire. gabriella.
Ciudat cum nimic nu imi umbreste fericirea in dimineata aceasta. Mi se desfasoara iar prin minte toate momentele frumoase petrecute cu tine,momente care cuprind o viata de om. Un singur mesaj primit de la tine si toata supararea mea a disparut.Oare timpul poate sa ma faca sa uit ca ai urcat la cer asa devreme?Imi imaginez ca zambesti
gandindu-te la mine, imi imaginez ca nu este doar un vis, imi imaginez
ca de data asta este real ...
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire. gabriella.
Daca m-ar intreba cineva ce imi doresc cu adevarat, nu asa avea un raspuns clar.
Poate l-as dori pe el,pe sotul meu in fiecare zi, poate mi-as dori sa fiu mai
puternica...sau poate ca imi doresc sa stie ca imi este dor de el. Poate... imi doresc sa am incredere din nou in lucruri magice , dar mai ales in mine. Nici eu nu mai stiu ce vreau...
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire. gabriella.
