Pentru mine fiecare bucata de viata este traita in acordurile pianului...de fapt este o pianina cumparata de parintii mei in clasa intaia...care mi-a fost cea mai mare prietena si in copilarie...dar si acum. Imi aduc aminte ca veneam de la scoala,mancam apoi fugeam pentru trei ,patru ore la scoala de muzica unde studiam pianul si teoria muzicii...apoi veneam acasa sa imi fac lectiile pentru scoala. Chiar nu ma pot plange...asa a fost viata mea scolara pana la liceu. Inca de atunci pot spune ca pianul a fost prima mea dragoste...si ramane singura modalitate eficienta de a ma linistii si a-mi face viata mai frumoasa. Si astazi cand ma asez la pian...ochii imi zambesc de fiecare data cand interpretez ceva...ma face sa ma simt plina de energie. Fiecare clipa traita...fiecare moment...reprezinta o amintire ...un gand care toate fac parte din viata mea.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.
Frumos <3
RăspundețiȘtergereImi place enorm articolul tau , adevarat , o amintire intr-un cufar frumos.
RăspundețiȘtergereImi plac povestile:). Si pe fata mea am incurajat-o sa mearga la pian, la scoala populara de arta. Mi se pare mai de valoare o scoala de arta decat liceul. Aici chiar inveti ceva ce poti folosi toata viata. Astept sa ne mai povestesti cate ceva ce iti face bine cand iti amintesti. Multa putere si sanatate iti doresc!
RăspundețiȘtergereRafael Secret...cat de frumos ai spus"o amintire intr-un cufar frumos".
RăspundețiȘtergereRobertN ...buna alegere,nici nu stii cat de minunat este atunci cand oriunde vezi un pian si bineinteles sa stii sa-l folosesti...este ca o victorie a ta...plus ca la scoala populara de arta poti invata mai multe.
RăspundețiȘtergereFlyerboy...multumesc.
RăspundețiȘtergere