In fiecare dimineata cand ma trezesc ii multumesc lui Dumnezeu ca vad lumina zilei...ma trezesc fericita ca am o casa si un pat in care pot sa dorm si spun asta gandindu-ma la acei oameni care nu mai au nimic...ma plimb fericita cu masina si imi dau seama ca am propiile mele picioare si maini sanatoase si intregi...imi arunc ochii pe strada si realizez ca am acel cadou de a putea privii tot ce ma inconjoara...dar lumea este trista grabita si zgribulita. Oare de ce?...ei nu vad ce vad si eu ! Ei nu realizeaza ca fiecare zi este o binecuvintare pentru ca o avem? Acum realizez ca privesc totul din alt unghi ...realizez ca persoanele care sunt azi in viata mea,erau si ieri...ca lucrurile pe care le aveam ieri...le am si azi. Ieri priveam viata poate dintr-un patratel negru...azi privesc dintr-unul colorat...poate va intrebati ce sa intamplat !...si imi vine in minte intrebarea: un om bolnav de cancer cat ar da pentru o noua zi de viata...cred ca mult! Oare trebuie sa vina peste noi o boala ca sa stim sa pretuim viata...trebuie neaparat sa trecem prin suferinta pentru a realiza ca si o zi inseamna ceva...si cat de scumpe sunt momentele in care cu lacrimi in ochi esti in stare sa rostesti un sincer...multumesc Doamne.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.
gabriella.
..mulţumeşte-i cât simţi de des şi mulţumirea îţi va fi de-naltă seamă.
RăspundețiȘtergeredmd....asta am incercat sa spun...daca as putea ,as face-o in fiecare clipa.
RăspundețiȘtergerePoate ca unii nu au o viata asa de perfecta si chiar daca au motive de multumire lucrurile rele acopera aceste motive.:d
RăspundețiȘtergereDenisa...normal ar trebui sa avem o viata perfecta...si acesta perfectiune depinde de noi.
RăspundețiȘtergereGabriella,
RăspundețiȘtergereeşti una dintre persoanele cu adevărat fericite,şi sigur ai motive întemeiate să-i mulţumeşti lui Dumnezeu...dar...şi aici te rog să nu o iei ca ceva tendenţios,eu rămân la ideea mea că totul ne este scris de acolo de sus..şi indiferent cât am lupta,cât de pozitiv am gândi,dacă timpul ne ajunge la ceasul scris nimic nu ne mai poate ajuta.ca exemplu am să-ţi spun că am avut şi eu doi colegi mai acum ceva ani răpuşi de cancer.o femeie şi un bărbat sigur din diverse familii..erau oamenii pe care îi admirai şi-i respectai prin tot ce realizaseră..casă,maşină,situaţie financiară stabilă,de o credinţă în Dumnezeu maximă..ajutau pe oricine era în necaz,respectuoşi fără emfaza celor ce au reuşit în viaţă..veseli,sufletul petrecerilor..oricât erai de supărat nu puteai să nu vibrezi la optimismul lor..aparent de o sănătate de nezdruncinat..dar într-un an când se pregăteau să petreacă revelionul,cu o lună înainte de finele anului,femeia a vrut să-şi facă un control medical sumar că ceva la stomac, o jena..menţionez că era o persoană extrem de cumpătată şi atentă cu sănătatea ei.mergând la doctor i se spune că are o simplă hernie,nu mai reţin cum şi că o incizie superficială o va rezolva astfel încât să fie freche de revelion..ea însă a dorit să consulte şi alti medici la Bucureşti..acolo însă s-a descoperit un adevăr crunt..pe nesimţite,pe negândite,era deja invadată de un neoplasm la care medicii nu au mai putut face nimic..ea s-a întors acasă,şi a luptat cu toată fiinţa ei,cu credinţă cu tot...degeaba,trei luni mai târziu a fost înmormântată..celălalt coleg ,un an mai târziu a descoperit că avea o pată pe plămâni,care s-a dovedit a fi de fapt un cancer nemilos..cu toţi banii ce-i avea şi dispunea nu glumă,cu toţi medicii renumiţi de la spitalul militar din capitală,după operaţii multiple,fix la un an,s-a dus..soţia lui i-a fost alături clipă de clipă ceas de ceas...la ea nu s-a mai gândit..după moartea lui însă a făcut şi ea un neplasm de col şi la doi ani după moartea lui l-a urmat şi acesta..şi toţi aveau vârste în jurul a 52 de ani..m-au zdruncinat aceste întâmplări,şi mi-am zis că dacă dumnezeu te iubeşte indiferent că eşti bogat sau sărac,te ţine sănătos,dacă nu,motivul că nu ai bani sau cine să te ajute nu stă în picioare..
de aceea eu te apreciez şi respect ptr.recunoştinţa ta ptr.viaţă şi ptr.cei care te-au salvat,dar sigur acolo a fost mâna lui Dumnezeu,de te-a îndrumat unde trebuia să-ţi continui viaţa..fii fericită roagă-te ptr.tine ptr.toată bucuria ce o trăieşti dar nu te întreba de ce alţii nu au reuşit sau nu reuşesc să depăşească astfel de momente..ptr.că sigur dacă putem trebuie să ajutăm aceşti oameni dar ştii cum se zice o vorbă din popor,mama îţi dă viaţă dar noroc doar cel de sus..
sper că nu te-am supărat cu disertaţia asta a mea lungă,dar simţeam nevoia să-mi spun părerea şi să amintesc de aceşti oameni duşi dincolo de stele atât de prematur şi pe care i-am admirat f.mult şi m-a durut soarta lor tristă,deşi meritau o viaţă liniştită.
îţi doresc tot binele şi frumosul din lume şi multă multă sănătate !:)
cu mare drag
ryana
Ei bine si eu ii multumesc la fel ,pentru ca merita macar atata :x!
RăspundețiȘtergereMa bucur mult pt. tine ca esti bine si ca ne dai lectii de viata! Multumesc mult!>:D<
RăspundețiȘtergereO primăvară fericită îți doresc!
RăspundețiȘtergereRyanna...am citit cu atentie si trebuie sa fiu sincera ca m-a miscat povestea celor doua persoane...poate ca ai dreptate fiecare venim cu o misiune pe lumea asta...depinde cat dureaza viata!
RăspundețiȘtergere©Ramonaa ‹з...pentru mine este ca un refelex sa multumesc ptr ca traiesc.Nu sunt un om care ma duc des la biserica...dar atata pot sa multumesc si eu.
RăspundețiȘtergereC.L.M...multumesc mult.
RăspundețiȘtergeredmd...multumesc frumos.
RăspundețiȘtergereBuna.
RăspundețiȘtergereAm postat aceasta pagina pe Facebook, pe APO-ABC.
In numele bonavilor de cancer, iti multumim pt incurajari.
O zi minunata sa ai!