Octavian Paler...

Pentru majoritatea dintre noi viata noatra e alcatuita din asteptari...asteptam un tren, pe care uneori il pierdem, alteori noi il lasam sa plece si apoi asteptam altul...trenurile vin si pleaca iar noi ramanem asteptand pentru ca, pana la urma, aceste asteptari sunt, de fapt, sperantele noastre care ne dau puterea sa mergem mai departe iar peronul este insasi viata noastra ...  asa vad lucrurile. Am inceput acest post astfel, pentru ca am dat in bibloteca peste  cartile lui Octavian Paler...si am sa citez cateva propozitii din Viata pe un peron.  "Închipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi. Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să aşteptăm alt tren..."

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.