In viata asta pe care o ducem cu totii am ajuns sa ne luptam pentru a supravietui...sa fim cei mai buni si sa reusim in viata...sa fim fericiti si sa iubim neconditionat pretuind si respectand pe cei de langa noi. Luptam in fiecare clipa sa fim noi si sa ne pastram echilibrul pentru a putea fi fericiti.. .am ajuns sa luptam pentru orice. Ne facem mereu planuri care uneori sunt date peste cap, ne incredem in acele persoane ca apoi sa fim dezamagiti si in final iubim ca sa fim raniti. Nu ar trebui sa ne plangem de toate aceste aspecte pentru ca ele fac parte din viata noastra si stim cu totii ca de-a lungul vietii te confrunti cu tot felul de momente...de bucurie,de tristete, si de dezamagire . Asa ca in cateva cuvinte va spun ca viata merita traita...cu bune cu rele...cu zambete cu lacrimi...cu iubire cu dezamagire pentru ca asa cum este viata,ea mereu ne ajuta sa mergem mai departe. Inchei cu Trebuie sa Traiesc. gabriella.
Frumoasă postarea, ai dreptate în ceea ce spui.
RăspundețiȘtergereMiiutaChan...multumesc frumos!
RăspundețiȘtergereGeorge Cosbuc - Lupta vietii
RăspundețiȘtergereCopiii nu-nteleg ce vor:
A plânge-i cumintia lor.
Dar lucrul cel mai las în lume
E un barbat tânguitor.
Nimic nu-i mai de râs ca plânsul
În ochii unui luptator.
O lupta-i viata; deci te lupta
Cu dragoste de ea, cu dor.
Pe seama cui? Esti un nemernic
Când n-ai un tel hotarâtor.
Tu ai pe-ai tai! De n-ai pe nimeni,
Te lupti pe seama tuturor.
E tragedie naltatoare
Când, biruiti, ostenii mor,
Dar sunt eroi de epopee
Când bratul li-e biruitor.
Comediant e cel ce plânge,
Si-i un neom, ca-i dezertor.
Oricare-ar fi sfârsitul luptei,
Sa stai luptând, caci esti dator.
Traiesc acei ce vreau sa lupte;
Iar cei fricosi se plâng si mor.
De-i vezi murind, sa-i lasi sa moara,
Caci moartea e menirea lor.
Bibliotecaru...multumesc frumos pentru versuri...este o poezie pe care o ador!
RăspundețiȘtergere