Cand mi-am pierdut sotul am pierdut tot...sperante, vise ,prezent, viitor ,ratiunea de a mai trai iar viata parca se oprise in loc.Au urmat zile si nopti de zbucium de disperare,de asteptare sa se intample ceva...de cautari a raspunsului la intrebarea "de ce?"...de cautarea a unui ..."ceva"de care sa ma agat si sa merg mai departe. Intrebari multe si desarte de la care nu am primit nici un raspuns.Indiferent cat de usor calci pe drumul vietii, urmele pasilor tai raman! Greutatile sunt mai adanci, se afunda cu fiecare miscare si doar timpul poate sterge conturul lor...
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu