In viata sunt doua feluri de persoane...cele bune si cele rele care le place sa raneasca si sa jigneasca...cred ca doare cel mai mult sa fim raniti din partea celor la care tinem,dar in general nu conteaza cine raneste...oricum pe noi ne doare chiar daca mai putin sau mai mult...tot doare. Oricat am dori ,lucrurile nu pot fi programate...daca ceva trebuie sa se intample atunci va avea loc cu siguranta. Totul depinde de viata pe care ti-o alegi...nu trebuie sa stai pe ganduri mult atunci cand vrei sa te hotaresti pentru viitor...altfel se vor intampla mult mai multe si regretele vor fi mai mari.
Am vazut multe articole despre tara noastra...sigur viata este grea dar nu suport sa se vorbeasca urat despre romani si Romania...nu suntem noi vinovati pentru ce se intampla in viata noastra de zi cu zi...altii sunt vinovati, situatia nu-i roz deloc pentru cei mai multi dintre noi, pensionari, bugetari, someri si pe langa ei imi permit sa includ si angajatii din sistemul privat. De 22 de ani pana acum nu s-a facut aproape nimic productiv… toti banii destinati pentru tara si pentru dezvoltare au fost furati de catre clientela politica… n-au construit nimic altceva decat vile, case de vacanta, si alte gunoaie de institutii care-i favorizeaza numai pe ei... defavorizandu-i pe oamenii “de jos”. In plus, tot ce mai era productiv au vandut, au demolat, au ruinat…productia este foarte mica, deci in “cos” se depun foarte putini bani… in schimb se consuma, si din “acest cos” trebuie platiti oamenii care au nevoie de un strict necesar...mancare,facturi,intretinere etc. Singura problema care au avut-o conducatorii pana acum a fost si inca este ca fiecare urmarea sa fure cat mai mult, in acelasi timp avand mare grija sa nu fure ceilalti mai mult...dar asta nu ne da dreptul sa spunem numai lucruri rele despre Romania. Hello trezirea!... asta este tara noastra si o iubim! Noi suntem romani... tara noastra se cheama Romania! Odata ce insulti Romania te insulti si pe tine, pentru ca si tu faci parte din aceasta tara... ai drept la vot si toate parghiile in mana. Cand scrie cineva si lucruri frumoase despre Romania?. Pot sa spun libera ca sunt norocoasa ca sunt romanca....nu m-as muta din Romania pentru nimic in lume...aici am copilarit, aici am toti prietenii, e o tara crestina....si o tara frumoasa. Daca tie nu-ti convine ceva, drumul e liber...poti sa parasesti granita cand vrei...oricum invitatia a fost facuta oficial...de stim noi cine.
Urasc oamenii care nu sunt oameni...urasc prostia si minciuna care dupa mine sunt lucrurile cele mai josnice. Cu minciuna nu ajungi nicaieri,din contra iti face si mai rau. Traim intr-o lume care din pacate toti cu mic cu mare mintim...micile minciuni poate nu vor face rau nimanui,esential in viata este sa sti cand sa spui stop si in primul rand sa fi sincer cu tine...minciunile nu numai ca ranesc dar si injosesc fiinta umana. Dupa mine minciuna este mai ucigatoare decat crima...pentru ca ea nu este decat o izvorire de rautate din fiecare...cred ca omul in general are cea mai grea lupta cu adevarul !
In viata trebuie sa inveti sa mergi mai departe...cu trecerea timpului, trebuie sa realizam ca viata nu mai ne tine pe palme si trebuie sa ne asumam fiecare actiune cat si consecintele ei... nu uita niciodata ca pielea se increteste... parul incarunteste, iar zilele se aduna in ani. Dar ce e mai important se conserva... forta si determinarea ta nu au varsta... spiritul tau e cel care indeparteaza panzele de paianjen. Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare...dincolo de orice reusita e o alta incercare. Cat timp traiesti... simte-te viu. Daca ti-e dor de ce faceai, fa-o din nou. Nu te pierde printre fotografii ingalbenite de timp …mergi mai departe atunci cand toti se asteapta sa renunti... nu lasa sa se toceasca taria pe care o ai in tine...fa in asa fel ca in loc de mila, sa impui respect. Cand nu mai poti sa alergi, ia-o la trap...cand nu poti nici asta, ia-o la pas...cand nu poti sa mergi, ia bastonul... insa nu te opri niciodata.(sursa fraze intelepte ale Maicii Teresa.)
Sunt atatea lucruri in viata mea pe care mi-as dori sa le schimb...dar nu pot pentru ca deja au trecut,dar exista si un lucru bun...trecutul nu-l mai putem schimba pentru ca trecutul ne-a schimbat pe noi....unii am devenit mai buni,mai intelegatori ,mai ingaduitori ,mai realisti,mai intelepti . Trecutul este o parte din tine, care iti apartine cu toate lucrurile bune sau rele care ti s-au intamplat...nu poti sa negi timpul care s-a scurs...oricat ai vrea. Eu personal nu m-am considerat o invinsa a destinului,nici macar a vietii...pentru ca inca traiesc. Cand ne indreptam spre viitor, ne indreptam cu tot cu trecut...trecutul suntem noi..prezentul, la fel...dar viitorul e necunoscut... inca. Pentru a putea trai in prezent va trebui sa te ierti, sa te consideri invins sau castigator al vietii...asta doar tu si cu tine vei sti.
In fiecare secunda,minut,ora,zi...descopar lucruri noi,interesante si frumoase despre viata...pentru ca ea este ca un copac ...intai radacinile...cand ne nastem trunchiul si apoi fiecare zi,fiecare traire,fiecare zambet,fiecare dezamagire sunt ramurile...si eu sunt,adica vreau sa fiu in varful lui ...sa ma catar pe fiecare ramura a copacului meu si sa fiu in varf... tot mai sus. Intotdeauna am ales sa fiu invingatoare... nu putem plange tot timpul din cauza unor suferinte sau a unor dureri...ele oricum nu vor trece daca noi ne consumam prea mult sau ne gandim in fiecare clipa. Poti trai frumos si linistit fara averi materiale, dar daca ai langa tine oameni care stiu sa te respecte,sa te aprecieze si sa te iubeasca asa cum esti, ele sunt cele mai mari bogatii ...nimic nu este imposibil...totul este sa crezi si sa speri in ziua de maine...trebuie sa fii optimist si sa ai incredere in tine si in ceea ce faci.
Trebuie sa spun macar 3 dorinte care le-am avut si nu s-au adeverit.
1. Sa cant ...de fapt sa devin cantareata...asa mi-a placut mie la o anumita varsta ...asta nu inseamna ca nu am voce,pentru ca v-am mai spus ,am facut in paralel cu scoala primara si scoala de muzica sectia pian pana in clasa a 9-a. Cantareata nu am devenit...iar in legatura cu pianul cant si acum...cand sunt vesela sau chiar trista....de fapt el este prietenul meu care nu m-a tradat niciodata.
2. Sa fiu medic...in clasa a-11-a am inceput sa ma pregatesc pentru medicina...meditatii si tot tacamul...apoi nu am mai dorit si m-am indreptat catre Stiinte Economice...ca economist,si bine am facut...pentru ca pentru mine este meseria care imi place cel mai tare...este migaloasa,cere multa rabdare,atentie,rapoarte,diverse statistici ,multe ore de munca,trebuie sa citesti si sa te informezi tot timpul, etc.
3. Sa fiu ofiter de SRI...intr-un fel aproape ca acest vis al meu putea fi indeplinit,luasem examenul si testul psihologic...dar atunci a intervenit ceva in viata mea si... a trecut la capitole neindeplinite...poate de acest subiect am sa povestesc vreodata.
Gata buna mea prietena virtuala Denisa...mi-am facut datoria fata de tine...imi cer scuze trebuia sa ma tin de promisiune de ieri...dar m-a luat valul si am abordat alt subiect.
Inchei cu Trebuie Sa Traiesc.
gabriella.
Sunt oameni care nu stiu sa se multumeasca cu lucrurile din viata lor ,fie ca au parte de fericire si nu stiu sa o aprecieze...fie ca sunt inconstienti si atunci isi bat joc de aceasta fericire aruncand-o pur si simplu la gunoi. In viata nu-ti dai seama de valoarea unui lucru decat atunci cand l-ai pierdut...sunt insa persoane care invata din greseli si nu le mai repeta..ei au invatat sa pretuiasca ce au recastigat...totodata sunt persoane care uita repede cat au suferit cand au pierdut si repeta constant aceleasi greseli. Acestia din urma sunt de neinteles si nu sunt singurii vinovati,pentru ca cei care le permit sa greseasca mereu si iarta ,sunt la fel de vinovati. Important este sa te simti bine cu tine ,cu deciziile tale ,indiferent daca ai iertat sau nu...dar nu trebuie ignorat faptul ca in viata toate se platesc...inclusiv faptele bune...oare este atat de greu sa faci o fapta buna ...sau este mult mai usor sa ranesti oamenii? Fiecare fapta are si rasplata... din pacate, noi nu putem face intotdeauna dreptate... atunci cand facem o fapta buna, sentimentul frumos este in inima noastra si nimeni nu ni-l poate lua de acolo. Daca avem puterea sa fim diferiti de toti cei care ne fac rau, atunci trebuie sa fim mandri de asta...pentru ca viata intotdeauna are grija de noi.
Cate odata nici cuvintele nu sunt de ajuns sa ne aratam iubirea si respectul pentru fiinta care ne-a dat viata...mama...cea care traieste pentru totdeauna in inima noastra,in acel loc special pe care nu il ocupa nimeni. Mama este cea care ne-a indrumat pasii in lume si ne-a indrumat cu forta si bunatatea ei. Astazi a fost o zi zambetelor ...o zi in care nu a existat nici priviri incruntate...o zi in care fiecare suflet se elibereaza de incarcatura negativa si de toate suferintele...o zi in care fiecare suflet renaste. Asa as vrea eu ca ziua femeii sa fie in fiecare zi...o zi in care sa ne apreciem pe noi asa cum suntem...sa apreciem ceea ce ne-a oferit viata si sa incercam sa multiplicam resursele primite...sa apreciem viata si sa o iubim. Noi femeile suntem un univers de trairi...suntem in stare sa plangem o noapte intreaga iar dimineata sa pornim cu zambetul pe buze...suntem sensibile pentru ca ne emotioneaza tot ce este frumos...suntem dependente de dragoste , de vorbe frumoase si mangaieri. Suntem ingaduitoare ,iertatoare fata de cei ce ne pricinuiesc suferinta,pentru ca ne atasam de aceia pe care ii consideram deosebiti,pentru ca privim...vorbim si ascultam cu sufletul ,pe care-l asternem in palme si-l oferim chiar si acelora care nu stiu ce sa faca cu el...meritam sa fim inconjurate de oameni care ne respecta,care sa stie sa raspunda simtamintelor noastre,iar atunci cand se stiu nedemni de ele,sa aiba curajul de a se retrage fara a ne rani.Asadar,dragele mele,fie ca acesta zi de 8 Martie sa va aduca lumea la picioare...zambetul pe buze si toata fericirea de pe pamant...pentru ca sunteti cele care gasesc in fiecare zi timp pentru orice problema ...pentru ca sunteti mai puternice si mai hotarate cand este vorba de cei dragi...pentru ca stiti sa spuneti o vorba buna atunci cand trebuie...si pentru ca sunteti speciale.
Astazi fiind singura cu gandurile mele mi-am adus aminte de actrita Luminita Stoianovici. ..asa ca am sa va spun o poveste adevarata. Era intr-o noapte de 19 noiembrie 2008 iar eu eram internata in spitalul Fundeni pentru radioterapie,eram in salon cu prietena mea Paulina din Bacau...ne prinsese ora 24 si noi doua tot ne povesteam una alteia ...pe zi dupa ce facusem acele raze, am mers impreuna in oras pentru a-si cumpara Paulina o peruca...ea avea cancer la creier. Recunosc ca de acest fel de cancer nu am auzit niciodata pana atunci. Cu Paulina nu ma plictiseam niciodata...era o femeie optimista si mereu vesela,ea era de alta religie si totusi mergea cu mine la biserica din curtea spitalului. La un moment dat am auzit galagie pe hol,asistentele erau agitate ca aveau de primit o urgenta...la noi in salon toate locurile erau ocupate,dar fiind vineri seara doua fete au plecat acasa uramand sa revina luni dimineata...asa ca ne-am pomenit cu urgenta la noi in salon. In seara aceea nu am inchis ochii pentru ca aceasta femeie avea dureri si efectiv nimeni nu o baga in seama...pe parcurs am vorbit cu ea si ne-a spus ca este actrita. Afara era un frig groaznic,iar nesimtitele de asistente ne lasa usa deschisa la salon pentru a auzi ele mai bine ce se intampla cu bolnava.Trebuie sa specific ca atunci cand erai supus unei radioterapii nu aveai voie sa racesti sau sa capeti vreun virus pentru ca tot chinul care il indurai era egal cu zero.Ma uitam cu groaza la aceasta femeie care fusese operata cu sase luni in urma...si tot moralul meu era la pamant pentru ca si eu urma sa ma operez peste cateva luni. Spre dimineata m-am apropiat de patul ei si am intrebat-o cum se mai simte si daca are nevoie de ceva...ea m-a privit in ochi mi-a spus ca sunt o persoana deosebita si cocheta,apoi mi-a cerut un pahar cu apa...cu chiu cu vai am adormit ,spre sase dimineata m-am trezit cu doamna Luminita care ma ruga sa-i dau o tigare...eu am fost foarte mirata, nu ca mi-a cerut acea tigare ci ca mai avea puterea sa fumeze in starea ei. Am insotit-o sa fumeze...si stiti ce mi-a spus! Peste doua zile am sa mor...si sunt singura. Aceste cuvinte nu am sa le uit toata viata, pentru ca aceasta femeie a murit exact peste doua zile pe 21 noiembrie 2008...a fost mutata in salonul de vizavi,ne despartea doar un perete...iar eu cand dormeam ,dincolo de zidul salonului murea un om putin dupa miezul noptii. Groaznic...si in acelasi timp dureros. Am sa adaug cate ceva din cariera actritei Luminita Stoianovici...date care le-am gasit pe net. Actriţa de teatru şi film Luminiţa Stoianovici a murit la vârsta de 49 de ani pe 21 noiembrie 2008...pe lângă numeroasele roluri din piesele de teatru, actriţa a jucat şi rolul lui Nuţi din serialul televizat Voinţă de femeie. De-a lungul carierei a jucat alături de Marin Moraru, Gheorghe Dinică, Draga Olteanu Matei, Maia Morgenstern şi Mircea Rusu.
Luminiţa Stoianovici a interpretat pe scenele Teatrului de Stat Reşiţa şi ale Teatrului Naţional din Timişoara o mulţime de roluri principale, printre care: Miţa Baston, (D-ale Carnavalului de I. L. Caragiale), Nataşa (Trei surori de A. P. Cehov), Magda (Moara de pulbere de D. R. Popescu), Anna Christie (Anna Christie de Eugene O'Neill), Irina (Matca de Marin Sorescu).
Intotdeauna am considerat ca in viata cat de greu ti-ar fi, trebuie sa mergi mai departe...trebuie sa gandesti ca viata merge inainte iar noi suntem obligati sa tinem pasul cu ea. Chiar daca exista momente cand ai ajuns la pamant...trebuie sa te ridici...esti pus in fata faptului implinit...lupti,cazi,te scuturi,te ridici si mergi mai departe. Este imposibil sa spui Nu atunci cand esti daramat,pentru ca oricat te-ar ajuta altii,daca tu nu iti doresti, nu ai sa reusesti...dar daca vrei cu adevarat te poti ajuta singur pentru ca fiecare om trebuie sa fie puternic. Nu trebuie sa asculti nicidata de acei oameni negativisti sau pesimisti...fiindca ei iti rapesc cele mai frumoase dorinte si sperante care le porti in suflet...eu cred ca trebuie sa fi mereu surd cand cineva iti spune ca nu-ti poti realiza visele...asa ca va doresc sa fi-ti puternici si sa visati...
Din nefericire toata viata avem de invatat din esecuri si .din victorii...dar ce este mai important trebuie sa avem puterea de a merge mai departe indiferent ce se intampla in jurul nostru .Ar trebui sa invatam pentru totdeauna ca oamenii care te resping daca nu le faci mereu pe plac,ei te uita daca nu mai au nevoie de tine.In viata cred ca oamenii trebuie alesi pentru ca altfel ne trezim cu deziluzii...ei uita foarte usor binele care il faci,dar isi amintesc perfect de greselile tale...unii vad numai rau in jurul lor si cred ca toata lumea este vorbita sa le faca rau...ii compatimesc sincer pentru ca nu se mai bucura de nimic...asta este...intalnim fel de fel de oameni...oameni pe care-i iubim...oameni pe care-i uram si oameni pe care nu vrem sa-i mai vedem niciodata.
Fiecare experienta in plus te face sa te simti mai puternic...ea te ajuta sa iti dai seama cine suntem...si mai ales sa ne dam seama cine sunt oamenii de langa noi. Este foarte adevarat...dar oare cati dintre noi vrem sa vedem partea buna a lucrurilor din fiecare esec !. Ar trebui sa ne gandim ca dupa ce trece uraganul din viata noastra,ceea ce trebuie sa facem este sa vedem lucrurile fata in fata si sa luam totul de la capat...dar de data acesta ceea ce vom realiza din nou o vom face fara imperfectiunile sau greselile dinainte...pentru ca nimic nu este intamplator in viata...iar cand Dumnezeu te inceraca...inseamna ca esti mai puternic si un mare pas inainte care il poti face este sa nu pierzi timpul vaicarindu-te pentru ceea ce ti sa intamplat.
Uneori nu iti ajunge o viata intrega sa cunosti un om...cred ca nu-l cunosti cu adevarat pana nu ajungi sa treci prin situatii extreme si dificile...m-am saturat sa fiu dezamagita la orice pas...dar asta e...chiar nu stiu daca o sa mai intalnesc oameni care sa ma dezamageasca ca pana acum...stiu eu...poate acest aspect face parte din rolul omului. Astazi mi-am dat seama ca multe persoane din jurul meu sunt false...dar nu ma mir!. Astfel de persoane se gasesc pe toate drumurile...merita sa mai visez la acele persoane fara masca si ipocrizie ?. Chiar nu stiu. Dar noi suntem de vina si spun asta pentru ca suntem superficiali cand e vorba sa ne cunoastem...zi de zi intalnesti astfel de om si iti dai seama ca este un necunoscut...si ca nici pe sfertul sfertului nu-l cunosti. De ce purtam atatea masti zilnice ? Stiti cum e ? Important pentru un om este sa aiba o calatorie prin viata,frumoasa si decenta...si dincolo de ea sa fie cu mintea deschisa si cu sufletul minunat. Si totusi sunt norocoasa...important este ca timpul mi-a filtrat prietenii,pot sa-i numar pe degete pe cei care imi sunt alaturi incat pot sa pun capul pe umarul lor atunci cand vreau sa plang sau sa rad de fericire...iar pentru cei care au ramas pe drum si care au uitat ca mi-au fost prieteni,sa nu fie surprinsi ca am uitat si eu la randul meu ca le-am fost prietena. Dar iata ca am mai invatat ceva...ca circuitul vietii se desfasoara fara sa intrebe pe nimeni si astfel doar prieteniile adevarate rezista timpului.
In fiecare dimineata cand ma trezesc ii multumesc lui Dumnezeu ca vad lumina zilei...ma trezesc fericita ca am o casa si un pat in care pot sa dorm si spun asta gandindu-ma la acei oameni care nu mai au nimic...ma plimb fericita cu masina si imi dau seama ca am propiile mele picioare si maini sanatoase si intregi...imi arunc ochii pe strada si realizez ca am acel cadou de a putea privii tot ce ma inconjoara...dar lumea este trista grabita si zgribulita. Oare de ce?...ei nu vad ce vad si eu ! Ei nu realizeaza ca fiecare zi este o binecuvintare pentru ca o avem? Acum realizez ca privesc totul din alt unghi ...realizez ca persoanele care sunt azi in viata mea,erau si ieri...ca lucrurile pe care le aveam ieri...le am si azi. Ieri priveam viata poate dintr-un patratel negru...azi privesc dintr-unul colorat...poate va intrebati ce sa intamplat !...si imi vine in minte intrebarea: un om bolnav de cancer cat ar da pentru o noua zi de viata...cred ca mult! Oare trebuie sa vina peste noi o boala ca sa stim sa pretuim viata...trebuie neaparat sa trecem prin suferinta pentru a realiza ca si o zi inseamna ceva...si cat de scumpe sunt momentele in care cu lacrimi in ochi esti in stare sa rostesti un sincer...multumesc Doamne.
De doua zile ma uit la scandalul in legatura cu medicamentele bolnavilor de cancer si observ ca statul in frunte cu guvernantii nu fac nimic...din contra intra pe TV si raspund in bataie de joc. Eu am fost una din bolnavii de cancer care au avut noroc sa traiasca...nu traiesc datorita statului roman...traiesc datorita omului si doctorului Gabriel Banceanu,asistentei Gloria Serban...si bineinteles mie care am avut bani sa ma descurc cu analize,tomograf,RMN,endoscopii si altele care alti bolnavi nu si le puteau permite si bineinteles nu puteau sa faca radioterapia. A fost cel mai cumplit moment din viata mea cand am aflat ca am cancer,ceva mai cumplit nu am trait...pe moment am refuzat sa cred...tratamentul a fost dur...aveam momente cand simteam ca nu mai pot,ca o sa cedez,au fost femei care au murit langa mine...atunci iti trec prin cap fel de fel de idei...dar lucrurile care mi-au dat energie au fost familia mea si prietenii. Am luat-o ca orice boala...mi-am zis ca eu sunt mai tare ca moartea...mi-am zis ca trebuie sa traiesc si sa lupt pentru viata mea. In acea perioada erau oameni care efectiv urlau de durere...si acea durere a lor ma sfasia si pe mine sufleteste.. .si parcă nu era de ajuns condamnarea ce ne-a fost data, mai avem de suportat si dispretul cu care eram tratati de sistemul sanitar...si de actuala guvernare.Sunt indignata de ce au mai pus la cale acesti oameni...de fapt nu cred ca merita cuvantul"oameni"...mai degraba dusmanii poporului roman ...cu siguranta nu cancerul omoara pe cei afectati de aceasta boala...sigur mor oameni in stadii mari...ci guvernantii portocalii care sunt adevaratul cancer al societatii romanesti...este sfasietor si cutremurator au taiat salariile...au micsorat pensiile...au desfintat spitalele au saracit oamenii cu un scop...ei doresc sa iesim din sistem cu totii pe cale naturala.Toti acesti domni din ministere impreuna cu cei de la guvernare trebuie trasi la raspundere...trebuie sa se adopte o legea a responsabilitatii cat mai repede. Daca nu sunt competenti si nu stiu cum sa gestioneze banii publici sa plece si sa lase locul celor capabili... sunt atatia oameni profesionisti in tara asta, dar nu sunt lasati sa isi faca treaba... sau sunt dati la o parte. Dar gata cu atata tristete ...astazi m-a vizitat nasul meu care este un medic exceptional la SRI si care in fiecare luna de februarie imi aduce primii ghiocei din curtea dumnealui si pe care ii postez cu mare placere pe blogul meu.
Poate ca a-ti observat cum inchei eu postarile cu acel cuvant "Trebuie sa Traiesc",care pentru mine are o mare greutate si intensitate...acest cuvant pot sa spun ca imi guverneaza viata,pentru ca trebuie sa fac ce trebuie...cum trebuie si cand trebuie. Daca pana acum ma consumam pentru nimicuri pe acei oameni care m-au ranit...de acum trebuie sa ignor acele persoane si sa fiu linistita. Eu intotdeauna am mers pe principiul ca am o singura viata care merita traita la maxim,pentru ca viata este a mea si merita sa ma gandesc si la mine. Daca pana acum trebuia sa fac alegeri in functie de altii...acum trebuie sa traiesc asa cum vreau eu pentru ca mi-am dat seama ca timpul este pretios...nu merita irosit pe activitati inutile si cu oameni care nu ma merita.
Adevarul este ca uitam sa ne bucuram, sa multumim si sa fim fericiti, pentru ca suntem tot timpul nemultumiti de ceea ce avem...cautam ceva care credem ca ne-ar face fericiti...dar cand gasim sau primim acel lucru ne dam seama ca nu ne simtim cu nimic mai bine decat ieri cand nu il aveam... si iarasi o luam de la capat. Am ajuns sa uitam sa ne bucuram de lucrurile marunte pe care viata ni le ofera...uitam sa fim veseli,sa privim viata din perspectiva corecta...uitam sa daruim pentru ca alergam tot timpul sa adunam cat mai mult...uitam pe cei care au insemnat mult in viata noastra...uitam sa intindem mana unui suferind...uitam sa zambim si sa fim fericiti...uitam sa iertam...si infinal... uitam sa traim.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.
In ultima vreme scriu cam mult despre oameni...poate inainte eram prea preocupata si nu observam micile rautati ca sa le zic asa...dezamagirile cred ca vin din asteptarile noastre mult prea mari si dupa ce se intampla acest lucru urmeaza trezirea la realitate.Fiecare deziluzie care apare este deja o lectie invatata...da...as vrea sa cred ca toti oamenii sunt buni...ca au o bunatate in ei,chiar daca pare ca uneori o tin ascunsa. Mereu spunem ca viata este un risc...dar in general cu totii asteptam multe de la cei de langa noi,dar oare cati stiu sa ofere o stare de bine si de optimism...va spun eu...putine persoane. In general intalnim oameni care isi urmaresc propiile interese...este trist si adevarat,dar noi trebuie sa-i cautam pe aceia a caror valoare consta in adevar,respect,prietenie si sinceritate.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
