Am indraznit...

Niciodata nu am dat satisfactia ca cineva sa ma vada distrusa...au fost momente cand am fost foarte bolnava si nu m-am vaicarit,cu toate ca viata mea atarna  de un fir de ata, chiar subtirel de tot...atunci au fost momente in care sufletul meu plangea in hohote...dar  nu se vadea... eu am avut puterea sa zambesc si sa-i incurajez si pe altii. Am avut forta sau pot sa spun indrazneala sa merg inainte chiar daca au fost persoane care au dorit sa ma traga in jos...au fost momente cand am fost jignita  incat ar fi trebuit sa le urasc si sa-mi nu-mi mai doresc sa mai aud de ele niciodata. Am indraznit cu incapatanare sa traiesc atunci cand multi nu imi mai dadeau nici o sansa...au fost clipe cand am trait temeri de nedescris,uitand de boala mea incat alinam pe altii care se plangeau de dureri minore. Si toate astea le-am facut ca asa era normal si firesc...am avut rabdare si am asteptat punandu-mi toate sperantele in timpul vindecator...pentru ca stiti vorba aceea "timpul le vindeca pe toate"...chiar si pe mine.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.