Un drum care nu duce nicaieri ...

Cum o fi mai buna viata ? Cu prieteni langa tine care sa te ajute cand ai nevoie...ce intrebare si pe mine!!!
La viata mea am avut prieteni foarte buni pe care i-am considerat ca pe niste ingeri pazitori...i-am pretuit si respectat pe fiecare in parte,dar cand a fost mai greu,m-au lasat si imi place sa cred ca din lasitate. Acum lupt singura pentru ca asa este mai bine,merg singura pe drumul vietii si refuz toate prieteniile...nu mai vreau sa cred in oameni. Eu sunt singura care ma pot ajuta pe mine spunand tot timpul de la mine catre mine...rezista,stiu ca poti...am incredere in tine...crezi ca nimeni nu te pretuieste? Ei ,bine,eu te pretuiesc!..cred in tine...lupta ca poti!  Ma intreb cu ce am gresit de i-am crezut prieteni,cand defapt sunt niste oameni care te lovesc pe la spate si incearca sa se dea bine pe langa tine atunci cand au nevoie. Cel mai rau imi pare ca din cauza unor ticalosi eu mi-am pierdut increderea in oameni... si asta ma omoara! 
E ciudat drumul prin viata... parca toti aleargam ca la un maraton , gandurile ne zboara tot timpul, barfele la fel si toti suntem grabiti si acaparati de materialism ...un drum care nu duce nicaieri .

   
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.