Exista atata indiferenta si ipocrizie si asta uneori doare. Ca sa aduci intelegere si bunatate in viata unui om este cel mai greu lucru posibil,cred ca ar trebui sa te nasti cu o inima buna ca sa poti fi capabil sa intelegi alta inima. Sincer...cred ca oamenii sunt pur si simplu egoisti,ei cred ca doar problemele lor sunt importante...doar grijile lor sunt stresante. Cel putin pentru mine parca totul pare deplasat! Oferi bunatate,sprijin cuiva,iar cand tu la randul tau ai nevoie...toti iti intorc spatele si nu se gandesc la lupta pe care o duci. Pana cand sa ma las pe mine pe ultimul loc? Adevarul spus uneori doare prea mult...mama mea mereu imi spune ca eu sunt mai mare si trebuie sa trec cu vederea unele lucruri mai putin placute,dar pana cand ! Nu sunt adepta vorbei ca atunci cand tii la cineva oferi totul,fara sa astepti nimic in schimb...nu...nu este vorba de egoism din partea mea. Cred ca sunt oameni prea sensibili care functioneaza doar daca au pe cineva care sa le ofere atentie si bunatate tot timpul. Si cu toate astea traiesc in acesta lume rea,plina de ura in care sunt nevoita sa zambesc in timp ce sufletul meu ascunde dezamagire si durere.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.
ştii,mai pe la începuturile mele în carieră,mă comportam sigur cf.educaţiei primite şi anume,deosebit de amabil şi deoasebit de atentă cu colegii..nu era coleg să nu apeleze la mine cu ceva să nu-l servesc.apoi am observat că ajunsesem la un moment dat să fiu luată de proastă..aveam o colegă care prin atitudinea ei era mereu în centrul atenţiei..şi mă întrebam , care este diferenţa între ea şi mine..am urmărit-o cu atenţie şi am învăţat şi eu de la ea o lecţie pe care nu am uitat-o nici până în ziua de azi..aceea de a spune NU cuiva care profită de tine la infinit..şi aşa m-am învăţat minte,am fost bună şi serviabilă în continuare,dar când am văzut că unii oameni depăşeau limita bunului simţ,am refuzat categoric să mai fac ceva pt.ei,indiferent de consecinţe..şi am luptat cu mine şi în a mă detaşa cu totul de acele persoane egoiste..într-un cuvânt am devenit şi eu egoistă în anumite momente de viaţă pt.că trebuie să ne protejăm singuri sufletul având în vedere la cât este de fragilă şi scurtă această viaţă..nu te consuma,va veni o vreme la senectute când singurătatea şi uitarea va fi mai dureroasă, dar asta-i legea vieţii şi nu o putem noi îndrepta…detaşează-te de tot ce face rău sufletului tău..nu da satisfacţie nimănui,nu se merită..oamenii în general sunt nerecunoscători..ai să ai surptiza să vezi cum au uitat şi de le aminteşti un bine pe care le-ai făcut..fi tare..fii veselă..hai că mâine mergem la vot:)
RăspundețiȘtergerete îmbrăţişez cu drag!