Dezamăgirile pe care le-am avut...

Aripile pe care le am azi au crescut din fărâme de tristeţe, de complexe, de nedreptate asupra mea, din durere şi de dor de tine. Mi-am strâns toate fărâmele astea apăsătoare, din ele mi-au crescut aripi ce mi-au dat elanul potrivit. Mi-a trebuit ceva timp să înţeleg că era nevoie să mă târăsc puţin…poate puţin cam mult….ca să învăț cum să-mi iau visurile în serios.
Dezamăgirile pe care le-am avut au fost punctele de unde mi-am luat forţa de a merge mai departe, în locuri mult mai frumoase şi mai sincere. Lumina de pe chipul meu, acum, vine de la grămada de cioburi peste care am călcat şi m-am tot înţepat. Peste cioburi cresc cele mai colorate aripi.
Un nou început trebuie să îţi dea curajul să nu mai repeţi greşelile din trecut, să nu mai fii un om atât de naiv şi să te lupţi cu monştrii ce vor să îţi calce pe cap.
Am plecat din trecut cu sufletul plin de nostalgie. Mi l-am alinat înghiţind otrava ce mi s-a dat spre servire, mi-am parfumat caracterul cu farmecul tăriei şi-am căutat în adâncurile fiinţei mele ce-i mai de preţ în mine. Am deschis uşi ce, înainte, îmi păreau închise şi am îndrăznit spre o perspectivă fără iluzii prost simţite.
Dar, nu uit să uit! Uitarea e ultimul meu gând. Nu trădez, uitând, uit să uit trădarea.
Sting lumina să pierd rădăcinile, să aprind emoţii noi, să fiu stârnită de alte ambiţii. Uit cuvintele ce aş fi vrut să le rostesc, refuz să mai văd chipurile ce au fost, cândva, în mine, îmi ascund dorul şi o iau înainte cu sânge aprig. Imi vând vechile iluzii unei poezii uitată pe o foaie şi voi înfăţişa un chip şi un caracter de neclintit. O să-mi permit a-mi aduce aminte de trecut atunci cand voi stăpâni puterea şi orizontul îmi va părea nelimitat.
Azi, nu mai am timp să fiu un muritor trist, azi am atitudinea soarelui.
Ionescu Luiza

 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.