Imi place sa cred...

In viata se pare ca nu primesti mereu ceea ce meriti...unul ofera mereu mai mult, altul nu ofera nimic in schimb...cunosc astfel de oameni, absurzi, rupti de realitate si indepartati de esential.  Intotdeauna m-au intrigat reactiile oamenilor vis a vis de ceea ce vreau sa fac. Sunt o persoana deschisa si imi place sa impartasesc celor din jurul meu ceea ce simt si ceea ce imi propun sa realizez...Sentimentul de dezamagire pe care l-am avut de fiecare data a fost parca echivalentul  ca tot timpul ma loveam de raspunsuri de genul:"Da de ce? Ai grija ca risti prea mult!" Prea putini au fost cei care m-au incurajat  De ce oamenii sunt atat de invidiosi pe fiecare gura de aer pe care o trag in piept? Traiesc intr-o tara democratica si nu vreau sa fiu judecata pentru ceea ce fac si ce sunt atata timp cat nu afecteaza pe nimeni in jurul meu. Sunt fericita ca ma trezesc in fiecare dimineata,ca Dumnezeu ma ajutat sa traiesc  si nu ma lasa atunci cand simt ca nu mai pot. Adevarul e ca nimeni nu se bucura de fericirea ta ...dar vreau sa cred ca poate lipsa de reactie a unora fata de ceea ce reprezentam, nu vine din faptul ca pentru acestia nu existam, ci poate pentru ca undeva, candva, din cauza unor suferinte, a unor dureri indurate de-alungul vietii, s-a produs o fisura... o ruptura. Imi place sa cred ca exista oameni carora le pasa, care pot face ca totul sa fie mai usor...insist sa cred ca iubirea, prietenia, increderea,bunul simt nu au disparut, ca suntem capabili de a oferi si a primi toate acestea.

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.