Nu am inteles niciodata de ce unii oameni sunt atat de superficiali si lipsiti de suflet...cred ca au ajuns la acel stadiu incat nici de ei nu le mai pasa. Nu vreau sa fiu in locul lor pentru ca imi imaginez cat de plin de frustari este sufletul lor. Oare sa fie asta lumea in care traim? ... o lume in care indiferenta primeaza iar ce este frumos in oameni nu mai are timp sa fie vazut. Spuneam cu cateva postari in urma,despre seful de personal de la Directia Judeteana de Statistica...ei iata ca astazi prin demersurile facute pe cai legale la institutiile statului roman...caci alta cale nu am avut...culmea ca mi-au dat dreptate. A trebuit sa pierd din timpul meu trei saptamani si sa le explic in legatura cu contractul de munca al sotului meu de ai plati concediul medical si ai elibera o adeverinta de salariat pentru a o viza la casa de sanatate. Ce atata filozofie sau greutate chiar ca nu inteleg!.Dar asta este viata...te lovesti de toti prostii. Mi-au trebuit trei saptamani pana am inteles de la o salariata de la Inspectia Teritoriala a Muncii ca prin vorbe nu rezolvi nimic. Asa ca oameni buni...luptati pentru drepturile voastre si pune-ti totul pe hartie...atatea drepturi cat inca le mai avem...caci vorbele sunt in vant. Daca tu nu esti hotarat sa lupti pentru tine si pentru ceea ce ti se cuvine,altii nu o vor face pentru ca nu-i intereseaza.
Candva spuneam ca oamenii sunt buni,dar se pare ca in ultimul timp am parte de oameni fara suflet...oameni superficiali si goi pe dinauntru. Parca am obosit chiar ma simt epuizata de atatea drumuri...nu mai suport prostia unora care nu stiu sa-si faca treaba si se cred ...zic ei destepti. In ziua de astazi este greu sa schimbi ceva,mai ales mentalitatea omului si ce este mai rau ne place sa traim asa, sa nu facem ceva util pentru ziua de astazi si ne culcam cu gandul ca si maine va fi o zi. Dar daca poti sa faci ceva azi...de ce sa faci maine!.Mereu am fost de parere ca toate lucrurile trebuiesc facute la timpul lor...dar din pacate sunt oameni care lasa sa treaca zilele pe langa ei si efectiv nu stiu ce au facut. Cred ca fiecare zi in care nu poti sa-ti demonstrezi ca ai facut ceva ,este o zi pierduta ,o zi in care efectiv ai fost orb,o zi in care nu ai vazut si nu ai auzit nimic...este o mica parte din viata ta pe care tu ai decis sa fie urata. Este o zi in care tu ca om pur si simplu nu existi!.
Cred ca nu exista in lumea asta cineva care sa nu-i fie frica de ceva. Chiar nu cred !...exista frica de inaltime,de intuneric, frica de boala sau ...frica de Dumnezeu si lista poate continua. La toti exista acest sentiment fie ca recunoastem sau nu, dar cea mai inspaimantatoare este frica de durere si mai ales de cea sufleteasca care din pacate se vindeca cam greu. Am ajuns sa traim intr-o lume in care suntem nevoiti ca in fiecare zi sa purtam cate o masca...pentru ca in spatele ei poti sa-ti ascunzi lacrimile,suferinta,durerea sau neputinta...acea neputinta de a schimba ceea ce te doare si ceea ce este rau. Si totusi continuam sa luptam cu speranta ca acolo sus cineva ne iubeste si ne intinde o mana ...ne place sa credem...dar in acelasi timp ne este teama doar ca nu cumva uneori sa fie prea ocupat sau pur si simplu sa uite noi.
Vine o vreme
Când trebuie să tragem sub noi
O linie neagră
Şi să facem socoteala.
Câteva momente când era să fim fericiţi,
Câteva momente când era să fim frumoşi,
Câteva momente când era să fim geniali.
Ne-am întâlnit de câteva ori
Cu nişte munţi, cu nişte copaci, cu nişte ape
(Pe unde-or mai fi? Mai trăiesc?)
Toate acestea fac un viitor luminos-
Pe care l-am trăit.
O femeie pe care am iubit-o
Şi cu aceeaşi femeie care nu ne-a iubit
Fac zero.
Un sfert de an de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere
A căror înţelepciune am eliminat-o treptat.
Şi, în sfârşit, o soartă
Şi cu încă o soartă (de unde-o mai fi ieşit?)
Fac două (Scriem una şi ţinem una,
Poate, cine ştie, există şi viaţă de apoi).
Este adevarat ca nu realizam ceea ce am avut in viata noastra decat
atunci cand il pierdem. Este adevarat insa si faptul ca nu realizam ceea
ce ne lipsea decat in momentul in care vine in viata noastra.
Picatura
1: "Este dureros sa iubesti pe cineva si sa nu ti se raspunda prin
iubire. Dar ceea ce este si mai dureros este sa iubesti pe cineva si sa
nu gasesti niciodata curajul sa-i marturisesti acelei persoane ceea ce
simti".
Picatura 2: "Un lucru trist in viata este cand intalnesti pe cineva care
inseamna enorm, totul pentru tine doar ca sa afli la final ca nu a fost
niciodata destinat sa fie. Un lucru trist este cand trebuie sa il lasi
sa plece".
Picatura 3: "Cel mai bun prieten iti este acela alaturi de care poti sta
intr-un leagan, pe o veranda, fara sa vorbiti nimic, iar cand plecati
de acolo sa va simtiti ca si cum ati fi avut cea mai buna conversatie
din viata voastra".
Picatura
4: "Este adevarat ca nu realizam ceea ce am avut decat in momentul in
care pierdem acel ceva. La fel de adevarat este insa si faptul ca nu
realizam ceea ce ne lipsea decat in momentul in care soseste in viata
noastra".
Picatura 5: "Iti ia doar un minut sa te indragostesti
de cineva, o ora ca sa iti placa cineva si o zi ca sa iubesti pe
cineva. Iti ia o viata intreaga sa uiti pe cineva".
Picatura 6: "Nu
cauta infatisari frumoase, te pot insela. Nu umbla dupa bogatie, chiar
si aceasta poate disparea. Cauta o persoana care te poate face sa
zambesti pentru ca un singur zambet este suficient pentru ca o zi
intunecata sa devina luminoasa".
Picatura 7: "Viseaza ceea ce
vrei sa visezi, mergi acolo unde vrei sa mergi, fii ceea ce vrei sa fii.
Fiindca ai doar o singura viata si o singura sansa de a face toate
lucrurile pe care vrei sa le faci".
Picatura 8: "Pune-te intotdeauna in locul celeilalte persoane. Daca simti ca te doare, probabil ca o doare si pe ea".
Picatura
9: "Un cuvant aruncat la intamplare poate sa aprinda focul. Un cuvant
nemilos poate sa darame o viata. Un cuvant potrivit poate sa niveleze
stresul. Dar un cuvant tandru poate sa vindece si sa binecuvanteze".
Picatura
10: "Cei mai fericiti oameni nu dispun in mod necesar de tot ce este
mai bun. Ei doar fac ceea ce este mai bun din tot ce vine in drumul
lor".
Picatura 11: "Iubirea incepe cu un zambet, creste cu un
sarut, se termina cu o lacrima. Cand ai fost nascut, plangeai si toti
din jurul tau zambeau. Traieste-ti viata astfel incat in ultimele clipe
sa fii tu cel care zambeste, iar cei din jurul tau cei care plang".
In ultimul timp parca am parte de lucruri mai putin placute si spun asta ca astazi m-am intalnit cu cineva care desi nu-mi statea mintea la ea,auzeam franturi de discutie care erau numai minciuni si aberatii. Spun asta pentru ca eu cunosteam destul de bine persoana respectiva,plus ca eu eram in tema cu adevarul adevarat. Chiar nu inteleg astfel de oameni...intotdeauna am urat minciuna si falsitatea,ma enerveaza la culme cand stiu ca sunt mintita pe fata incat am avut un moment de repulsie,dar bunul simt m-a facut sa-mi vad de treaba si sa ascult mai departe. Stiu ca falsitatea exista peste tot...stiu ca putini oameni pun valoare pe cinste si sinceritate...si mai stiu ca aceste repere care ar trebui sa calauzeasca comportamentul fiecarui om, incat atunci cand pune capul pe perna sa aibe un somn linistit. Daca stau si gandesc la rece stiu ca uneori corectitudinea unui om aduce numai necazuri si suparari!. Sigur,este imposibil sa nu dam peste astfel de oameni...parca s-au inmultit din ce in ce mai mult,dar partea esentiala este ca nu oricine merita respectul nostru...si totusi aceste momente merita traite pentru ca uneori invatam din greselile altora.
Viata...viata asta care este si frumoasa dar si grea.Nu as fi crezut ca pot sa rostesc aceste cuvinte,dar acum o fac pentru ca am realizat ca vin momente in viata noastra care pur si simplu te iau pe nepregatite si este atat de dureros cand esti nevoit sa schimbi cursul vietii tale care curgea prea lin!. Dar sper si cred ca omul are resurse infinite pentru a avea curajul de a merge mai departe. Intotdeauna de fiecare data cand am dat de un necaz,am privit cu incapatanare mereu inainte,indiferent cat de mare ar fi durerea...nu-mi place sa privesc inapoi!. Toate acestea mi-au dat dat tarie, m-au invatat sa fiu mai puternica si incet incet poate ca imi va fi mai usor sa trec peste greutatile din viata. Desi am trecut printr-o experienta grea, si poate am suferit mult,sufletul meu niciodata nu mi-a impietrit ...am ales sa fiu un om ...si visez ca in lumea asta sa nu mai fie suferinta. Vreau sa cred ca viata te invata sa fii puternic... ea nu te intreaba, nu iti rspunde, nu asteapta, iti da doar posibilitatea sa i te supui si s-o accepti.