Vorbele sunt in vant...

Nu am inteles niciodata de ce unii oameni sunt atat de superficiali si lipsiti de suflet...cred ca au ajuns la acel stadiu incat nici de ei nu le mai pasa. Nu vreau sa fiu in locul lor pentru ca imi imaginez cat de plin de frustari este sufletul lor. Oare sa fie asta lumea in care traim? ... o lume in care indiferenta primeaza iar ce este frumos in oameni  nu mai are timp sa fie vazut.  Spuneam cu cateva postari in urma,despre seful de personal de la Directia Judeteana de Statistica...ei iata ca astazi prin demersurile facute pe cai legale la institutiile statului roman...caci alta cale nu am avut...culmea ca mi-au dat dreptate. A trebuit sa pierd din timpul meu  trei saptamani si sa le explic in legatura cu contractul de munca al sotului meu de ai plati concediul medical si ai elibera o adeverinta de salariat pentru a o viza la casa de sanatate. Ce atata filozofie sau greutate chiar ca nu inteleg!.Dar asta este viata...te lovesti de toti prostii. Mi-au trebuit trei saptamani pana am inteles de la o salariata de la Inspectia Teritoriala a Muncii ca prin vorbe nu rezolvi nimic. Asa ca oameni buni...luptati  pentru drepturile voastre si pune-ti totul pe hartie...atatea drepturi cat inca le mai avem...caci vorbele sunt in vant. Daca tu nu esti hotarat sa lupti pentru tine si pentru ceea ce ti se cuvine,altii nu o vor face pentru ca nu-i intereseaza.


  

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.