Astazi, mai mult ca niciodata...

Astazi, mai mult ca niciodata,la trecerea intre ani, mi-as fi dorit sa fii aici cu mine si sa-mi spui, din nou, La multi ani! Esti unul dintre cei mai puternici barbati pe care l-am cunoscut. Lupta ce ai purtat-o cu viata, vointa de care ai dat dovada atunci cand oricine ar fi renuntat, capacitatea de a-ti pastra acea bunatate iesita din comun, pana in ultima clipa, ma fac pe mine, astazi, sa fiu mandra ca  ai facut parte din viata mea, iar acum si pentru totdeauna vei fi, necontenit, o parte din sufletul meu.La Multi Ani, Sufletul meu! Sper ca si acolo, unde te afli, esti iubit si pretuit, caci aici, cu siguranta, vei ramane una dintre cele mai iubite persoane de pe pamant!

 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

Vei ramane in sufletul meu ...

Cel mai trist este să simţi că te doare sufletul cu gândul la amintirile pe care le ai cu o persoană care, atunci când a dispărut, a luat cu sine o parte din inima ta.

Citeste mai mult: http://www.joellemagazine.ro/echilibru-personal/7-ani-fara-tata-mi-e-dor-de-imbraisarea-ta-mai-mult-ca-niciodat/

Cel mai trist este să simţi că te doare sufletul cu gândul la amintirile pe care le ai cu o persoană care, atunci când a dispărut, a luat cu sine o parte din inima ta.

Citeste mai mult: http://www.joellemagazine.ro/echilibru-personal/7-ani-fara-tata-mi-e-dor-de-imbraisarea-ta-mai-mult-ca-niciodat/

Cel mai trist este sa simti ca te doare sufletul cu gandul la amintirile pe care le ai cu jumatatea ta care,atunci cand a disparut ,a luat cu sine o parte din inima ta.
Retraiesc fiecare moment prin faptul ca amintirea ta e inca vie in sufletul meu, iar vocea ta rasuna, la orice pas, in mintea si casa mea.
Vei ramane in sufletul meu si tot ceea ce am facut impreuna ne va lega mereu...Sufletul meu drag.

 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella. 

Cel mai trist este să simţi că te doare sufletul cu gândul la amintirile pe care le ai cu o persoană care, atunci când a dispărut, a luat cu sine o parte din inima ta.

Citeste mai mult: http://www.joellemagazine.ro/echilibru-personal/7-ani-fara-tata-mi-e-dor-de-imbraisarea-ta-mai-mult-ca-niciodat/

Cinci luni fara tine...

Cinci luni fără tine, fara sufletul meu... cinci  luni cumplite, luni în care m-am rugat sa ma trezesc din cosmarul asta nenorocit, cinci  luni de drumuri  intre casa si cimitir, cinci luni de dor infinit! N-am sa te uit niciodata, sufletul meu drag !

 

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.

gabriella.

In gandul meu, caut un echilibru...

De multe ori sunt atat de  naiva, am incredere in cuvantul netrebnicilor, ma ard de multe ori,  si totusi dau si-a doua ,si-a treia sansa nepricopsitilor de acest gen, fara sa ma gandesc la consecinte.Dar asta este,mereu am fost asa,nu m-am schimbat de loc.Zilele astea cat nu am luat legatura cu tine suflete, m-am gandit ca suntem in decembrie si se sfarseste anul.Un sfarsit de an fara tine asa cum mi-ai spus anul trecut.Undeva in gandul meu, caut un echilibru, incerc un fel de auto-vindecare a sufletului. Dar crezi ca o sa mai pot?Nu a mai ramas mult din acest an,probabil, nici din mine. De cele mai multe ori, ascund intr-un zambet doar lacrimi. Si merg inainte,constienta ca pierd bucatele mici din mine.-fragment din https://gabriela-ilinca-mesajedelasotulmeu.blogspot.com/

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

Când ești nemulțumită ...

"Mama spunea:
Când ești nemulțumită sau ți se pare că ai probleme… când vii acasă, pune mâna dreaptă la spate și încearcă să te descurci doar cu mâna stângă: să dai foc la aragaz, să te speli, să iei ce-ți trebuie din frigider… Zece minute, nu mai mult… Și, după zece minute, ia-ți mâna dreaptă de la spate și uită-te la ea cu ochii, cu ochii tăi de carne. Și ai să vezi minunea! Ai să vezi ce înseamnă să ai două mâni. Sau două picioare. […]
Și întreabă-te după asta: cât de importante erau problemele pe care credeai că le aveai acum zece minute? ”
Oana Pellea

 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

Nu stiu sa fiu eu fara tine...

Nu stiu sa traiesc fara tine. Nu stiu sa fiu eu fara tine. Inca ma trezesc dimineata crezand ca vei fi acolo, inca te visez in fiecare noapte ca suntem impreuna.Incerc sa imi amintesc in fiecare zi cum era viata mea cu tine, respir din inertie si incerc sa gasesc ceva pentru a putea merge mai departe, dar adevarul e ca fara tine nu stiu si nu am stiut niciodata sa traiesc.Ai omis sa ma inveti acest lucru...
Nu am crezut niciodata  ca ar putea exista o viata fara tine, pentru ca erai  o parte din mine... erai eu.-fragment din https://gabriela-ilinca-mesajedelasotulmeu.blogspot.com/

 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

Simt o durere care nu stiam ca exista…

Nu stiu cum sa invat sa traiesc acum, cand toate planurile de viitor erau legate de el, tot trecutul meu e numai el, mii si mii de amintiri, iar prezentul e ingrozitor. Sunt foarte singura, ma trezesc dimineata si nu stiu pentru ce. Incerc sa fiu puternica dar nu pot pentru ca mereu e intrebarea: unde s-a dus tot? Simt o durere care nu stiam ca exista… 

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

Cei mai fericiți oameni ...

"N-o să te întreb dacă ți-ai pregătit de sărbătoare casa, hainele, cadourile. Tot ce ai nevoie e să-ți fie pregătit sufletul. Primenit de griji, curat de frici și îndoieli, luminat de iubire. Cei mai fericiți oameni nu sunt aproape niciodată cei îți pare că au totul. Ci sunt cei care știu să se bucure de orice au, chiar dacă totul lor e mai mereu puțin."

 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

Am vazut o lume noua...

"Am vazut o lume noua care se apropia cu pasi mari. Mai stiintifica, mai eficienta, desigur. Mai multe remedii pentru boli vechi. Splendid. Si totusi, o lume dura si cruda. Am vazut o fetita, cu ochii inchisi, strangand la pieptul ei lumea aceea veche, mai amabila decat cea noua, care, in inima sa, stia ca nu o sa dureze pentru totdeauna, si ea o tinea in brate si o implora sa nu o abandoneze. Iata ce am vazut. Am vazut si am simtit cum mi se rupe inima. Si nu am sa o uit niciodata."
Kazuo Ishiguro, Never Let Me Go
sursa: Sitting on the dock of the bay²

 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

Sufletul meu ...

Sufletul meu se reduce la nostalgie și anxietate. Două stări cărora le corespund două abisuri: trecutul și viitorul. Între ele, aer— cât să pot respira, spațiu— cât să încap.
Emil Cioran

 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

Cad, mă ridic și îmi continu călătoria...

"Cineva îmi spune adesea: ești o femeie puternică, doar că eu mă uit la el și un zâmbet ușor îmi atinge ochii. Sunt puternică? Nu sunt puternică, îmi dau putere, mă apuc de un colț de curaj și îmi îmbrac instinctul, mă uit atentă la orizontul meu și sunt plină de speranță. Plâng lacrimi de furie, dar apoi zâmbesc înapoi la viață. Îmi urmez cele mai bizare vise, deși vor rămâne puține. Iau esența fiecărui moment pentru că învățătura lor va da un sentiment de adevăr experienței mele. Cad, mă ridic și îmi continu călătoria lingându-mi rănile. Mă agit adesea rătăcind fără rost pe străzile acestei lumi care îmi aparțin puțin, îmbrățișez suflete care cu propria lor iubire mă înjunghie, dar am învățat să iubesc și să mulțumesc pentru fiecare moment trăit. Pentru că fiecare dintre ele m-au făcut ceea ce sunt: încăpățânarea unui suflet închis în corpul unei femei, din care scot întotdeauna puterea de a mă ridica și de a lupta. Viața este o luptă și eu vreau să o trăiesc luptând."
Oltița Pană

 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

Zilele trec, albe și confuze...

Zilele trec, albe și confuze... Mă doare terbil acest decembrie, mă dor visele, gândurile... Și mi-e frig. Strâng din inimă și mă hotărăsc să înfrunt iarna, frigul, prezentul. Sub pașii mei grăbiți, omătul scârțâie și-mi apasă, cumva, pe suflet. Privesc spre cer. Pomii stau dezbrăcați de podoaba frunzelor, înveliți în haina albă a iernii, așteptând o nouă primăvară. M-aș dezbrăca și eu de așteptări, și-aș sta, așa, cu sufletul gol, la răscruce de viață...
În piept, îmi mai bat doar colinde. Lacrimile mi-au înghețat și mi-au făcut brazdă pe inimă. Mă mistui de iarnă. Undeva între vise și gânduri, caut un echilibru, încerc un fel de auto-vindecare a sufletului. Dar, am adunat atâta iarnă în mine... Uneori, când nu ninge, aș putea inventa ninsoarea din suspine... Nu mă pot opune iernii, nici inimii. E atâta tăcere în mine, și de jur împrejur... Aud voci interioare, ce mă dezmeticesc din uitare, și-mi răsună amintirile, ca un ecou, la capătul minții. Mușc din tăceri și-mi umezesc buzele cu ele. Le trăiesc. Fac parte din mine, mă hrănesc. Înfloresc ca florile de gheață, și se răspândesc, prin inima mea. Dar nu dor, vindecă...
Încă mai încerc să dau un nume acestui decembrie. Decembrie de gheață. E prea rece, dar îmi văd în el sufletul, ca într-o oglindă. Nu a mai rămas mult din acest an. Probabil, nici din mine. De cele mai multe ori, ascund într-un zâmbet lacrimi, eșecuri. Și merg înainte, pierzând bucățele mici din mine, dar mă preschimb. Cine am să fiu, încă nu știu. Dar știu că am să închid trecutul în oglinzi, și-am să reclădesc în suflet-mi brăzdat, un fel de albastru, doar al meu. Și ce dacă mi-e iarnă, mi-e frig și mi-e chin! Am să închid și-acest prezent într-o oglindă, și-am să plec, spre tine, puțin...
____________
Dana Roșca,
13 Regrete.

 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

Nu urăsc...

 Nu urăsc. Nu-mi otrăvesc sufletul urând pe cineva. Prefer indiferența. Este mai curată, mai comodă, mai eficace. Și aleg zâmbetul. Este mai elegant, mai izbitor, mai înțelept. Prefer să mă îndepărtez, să nu mă plâng, să tac, să-mi învăț lecția. Și să nu uit. – ,,Pentru că sunt femeie puternică, îmi spun: plâng mâine, azi am treabă.” (Margaret Mitchell)

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

Nici o zi nu se mai întoarce vreodată...

Nici o zi nu se mai întoarce vreodată, iar cândva o zi va fi chiar ultima. Nu cerși de la ceilalți pentru că nu au ce să-ți dea. Amintește-ți că fiecare oferă doar ceea ce are.
Obține tu pentru tine prima dată, încarcă-ți sufletul cu cât mai multe lucruri frumoase, cu prețuire și iubire, iar apoi dăruiește necondiționat din preaplinul tău. Ceea ce avem în prezent este o reflectare a ceea ce am dăruit în trecut.
- Elena Paraschivescu

 

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.

gabriella.

Uităm...

”Uităm să ne deschidem oamenilor și să îi privim cu atenție. Uităm ce ne face să zâmbim, visăm realizări greșite. Uităm detaliile ce fac și respirația să tresare. Uităm bucuria lucrurilor simple, uităm să simțim ce, de fapt, ne împlinește.Drumul pe care mergi să aibă înainte inima ta! Reconfigurează-ți traseul dacă nu simți atingerea ei! Nu-ți anihila ce simți mai frumos, ca să nu ți se deschidă la picioare un drum pe nume Nicăieri."
Ionescu Luiza

 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella. 

Când iubești un om...

"Când iubești un om, îl sprijini, îi asculți dorințele, îi hrănești speranțele și încerci să-l ajuți cum poți.
Când iubești un om, iubit sau prieten, nu-l judeci, nu-l tragi la socoteală, încerci să-l înțelegi și să-l corectezi. Nu vei încerca să-l schimbi sau să-l faci de râs în fața prietenilor. Nu vei pune pe masă griji sau secrete ascunse sub apropo-uri deplasate.
Când iubești un om, devii incert și firav, pentru că te simți legat și orice s-ar întâmpla, te simți responsabil, te simți puternic și realizezi că fericirea trebuie protejată și întreținută.

Nu mi-am dorit niciodată să trăiesc un basm; mama întotdeauna a avut multe prietene, așa că am crescut printre tot felul de povestiri. Trăiri frumoase, trăiri neplăcute, povești de dragoste trăite în taină sau afișate oriunde și oricum.
Nu există cuplul perfect; există cuplul potrivit. Să ne înțelegem din priviri, să uităm supărarea peste noapte, să ne retragem într-o lume a noastră, să ne bucurăm de clipele împreună, să fim doi opuși care au decis să se unească pentru a face ceva frumos.
Domnișoarelor, îndrăgostiți-vă de cei care vă respectă cu adevărat și nu vă trageți sufletul la răspundere: iubim fără motiv, din dragoste facem nebunii. Dragostea este ca un război: justifică mijloacele. Bărbatul potrivit trebuie să vă respecte, să vă înțeleagă, să aibă timp pentru a vă asculta, să aibă timp pentru o plimbare, să vă surprindă cu un trandafir într-o zi normală, să vă sărute fruntea, să vă fie iubit, prieten și frate.
Dragostea nu înseamnă perfect, înseamnă fericire.
Când iubești, te pierzi în ochii persoanei iubite."
-Maria Cristiana Tudose-
Jurnal de iarnă http://eusuntfemeie.blogspot.it/…/…/jurnal-de-dimineata.html

 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

Când nu va mai fi 'mâine'...

Pentru că ştiu şi eu şi ştii şi tu că într-o zi, 'mâine' nu va mai exista.
Nu ştiu ce aş regreta mai mult, că nu o să mai văd răsăritul şi apusul, că nu o să mai văd frunzele cum cad, că nu o să mai aud vocile celor dragi sau că nu o să îmi pot ferici sufletul privind pur şi simplu la cer. De fapt, ce vorbesc, nu o să am regrete, pentru că în momentul acela, nici regrete nu mai apuci să ai. Se duce totul şi se opreşte totul.
După cum am spus, am învăţat lecţia preţuirii într-un fel în care nu mi l-aş fi dorit, dar sunt sigură că acesta a fost cel mai bun mod de a învăţa lecţia asta. Poate din cauza mea, pentru că trăiam nu neapărat în rutină, ci având impresia că tot ce am mi se cuvine şi face parte din normalitate. Aşa că a trebuit să învăţ că nu e normal şi nu mi se cuvine să am nimic din ce am, nici simţurile, nici sănătatea, nici oameni dragi în viaţă, nici loc de muncă. Nimic. Toate sunt doar har nespus. Dar sub nicio formă meritul meu.
Zâmbesc acum tristă, pentru că am învăţat lecţia, dar cu preţul pierderii celui mai drag dintre toţi oamenii.
Vă spun astăzi să nu mai staţi pe gânduri şi să vă arătaţi iubirea. Spuneţi mulţumesc când vi se face bine, zâmbiţi cu drag celor iubiţi, zâmbiţi chiar şi oamenilor străini. Oricui îi prinde bine un zâmbet şi cine ştie viaţa cui o înseninaţi prin asta. De asemenea, petreceţi timp cu cei dragi. Faceţi-vă timp să îi ascultaţi, nu întrebaţi doar de formalitate ce fac şi cum sunt, ci faceţi asta în aşa fel încât chiar să se simtă iubiţi. Purtaţi-vă familiile în rugăciune. Personal, am încetat să mă rog să fie feriţi de rău, pentru că răul e pestre tot. Mă rog în schimb pentru înţelepciune, să nu se lase doborâţi, să aibă ochii (inimii) deschişi, pentru a deosebi clar binele şi răul raportat la viaţa lor. Iertaţi ce e de iertat, iubiţi ce vreţi să iubiţi şi ce aduce bucurie şi pace inimii voastre, pentru că în una din zilele astea, ziua de mâine nu va mai veni. Şi cel mai mare regret nu e a acelui ce se duce, ci a acelui ce rămâne în urmă, ştiind că se putea face mult mai mult.
Nu vă irosiţi iubirea şi comoara din voi. Poate mâine nu va mai fi. Iubirea. Comoara. Voi. Ei.
sursa- http://fragmente-din-viata.blogspot.com/

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

E prea liniste...

Am incercat de atatea ori sa-mi pun ordine in viata, in ganduri, in sentimente, fara rost insa. Am ajuns sa-mi dau seama ca nu am realizat nimic, ma uit in urma si nu vad nimic, e gol….si doare.

Viata este un mister imprevizibil, sti doar ca astepti sa vezi ce se mai intampla si nu poti face nimic in privinta asta, te simti atat de neputincios in fata ei.

E greu, atat de greu, simt ca totul se naruie, ca nimic nu mai conteaza,  nimic nu ma bucura, trec zilele pe langa mine, fara sa observ, fara sa imi pese....

E prea liniste... Ma ucide acum linistea asta, in jurul meu se invart doar amintiri.

Sa dus bucuria acum, sa dus ca si cum nu m-ar fi cunoscut.

Ma doare, da, ma doare linistea, si-n mine a ramas doar un gol imens. 

 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.

gabriella.

Oamenii plâng...

"Oamenii plâng. Din prea multă durere, din prea multă dragoste, din prea multă bucurie, plâng din cauză că nu sunt înțeleși.
Plâng în intimitatea camerei lor, plâng pe umărul persoanei iubite sau a celui mai bun prieten, plâng în văzul tuturor.
Oamenii nu plâng pentru că sunt slabi, ci pentru că simt. Face bine sufletului să plângă, să se descarce, să scoată durerea afară. Cel mai mult plângem atunci când suntem răniți, când ne doare. Sunt lacrimi amare și mari. Dar o dată scoase afară te simți mai bine. Ai sufletul puțin mai ușor.
Eu plâng. Plâng de bucurie, de tristețe, de neputință. Și mi-e bine. Mă simt bine după ce plâng. Și nu, în nici un caz nu sunt o persoană slabă! Am sentimente. Simt. Sunt OM!..."

 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

Judecând oamenii...

"Judecând oamenii după nevoile pe care ar putea să ni le satisfacă, cu siguranță aș putea să-i încadrez în trei categorii: oamenii care nu au nimic de oferit și prin urmare nu cer nimic, oamenii care nu vor să ofere nimic dar cer totul, oamenii care sunt dispuși să ofere la schimb și oamenii care ar da orice pentru un zâmbet.
În prima categorie i-aș încadra pe cei care trec prin fața băcăniei, se opresc să privească vitrina apoi trec mai departe. Se gândesc că dacă ar dori să cumpere, inevitabil ar trebui să cheltuie și asta în îngrozește cel mai mult. Preferă să-și ucidă visele și dorințele decât să investească ceva în ele.
În a doua categorie intră vânătorii de oferte. Chiar dacă îți trec pragul cu entuziasm, niciodată nu vor deveni clienți fideli. De îndată ce vor găsi o ofertă mai bună, te vor uita. De câte ori un astfel de om profita de una dintre oferte, simțeam gustul amar al regretului. Aș fi avut o satisfacție mult mai mare dacă un client fidel ar fi beneficiat de ofertă dar, pe moment m-am entuziasmat la gândul de a-mi face un nou client fidel. Mi-e destul de clar acum că vânătorii de oferte lasă un gust amar, dar, cine ar putea să-i deosebească de la început?
A treia categorie este cea mai dragă mie. Nu aș putea spune că nu am nevoie de nimic de la nimeni, altfel ce aș mai căuta în mijlocul unei comunități? Ar trebui să mă mut undeva în pustietatea unei păduri, departe de toți și toate. Dar am nevoie de oameni. Ce rost ar mai avea o băcănie fără clienți? Astfel de oameni șterg întotdeauna gustul amar lăsat de vânătorii de oferte.
A patra categorie este extrem de rară, sunt acei oameni pe care ai putea să-i așezi pe unul dintre degetele mâinii drepte. Te caută și când au nevoie doar de un zâmbet, trec numai să te salute, nu neapărat pentru că ar avea ceva de cumpărat. Pe scurt, e o relație specială și relațiile speciale sunt atât de rar întâlnite."

Intre cer si pamant - Naivul

 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

"Ştiu că nu voi trăi pentru totdeauna dar cât timp mai sunt aici, vreau să trăiesc frumos…”

"Într-o zi, o tânără m-a întrebat:
“Ce părere ai despre faptul că eşti bătrână?”
Am fost foarte surprinsă de întrebare, din moment ce nu am crezut niciodată că sunt bătrână.
Când fata mi-a văzut reacţia, imediat i-a părut rău, dar i-am explicat că a fost o întrebare interesantă.
Şi apoi m-am gândit, m-am gândit că să îmbătrânești este un dar.
Uneori sunt surprinsă de persoana pe care o văd în oglindă.
Dar nu mi-am mai facut griji pentru ea de mult timp. N-aş schimba nimic din ceea ce am pentru câteva riduri mai puțin şi un abdomen plat.
Nu mă mai învinovăţesc pentru că nu-mi place să-mi fac patul, sau pentru că nu mănânc nişte “lucruri”. în sfârşit simt că e dreptul meu să fiu neglijentă, extravagantă şi să-mi petrec orele gândindu-mă la flori.
Am văzut câţiva prieteni dragi care au părăsit această lume înainte de a se bucura de libertatea care vine odată cu îmbătrânirea.
Cui îi pasă dacă aleg să citesc sau să mă joc pe calculator până la 4 dimineaţa şi apoi să dorm până la cine ştie cât?
Cui îi pasă dacă dansez singură ascultând muzica lui ’50?
Ce-ar fi dacă mai târziu aş vrea să plâng pentru o dragoste pierdută?
Şi dacă merg pe plajă într-un costum de baie și îmi plimb corpul durduliu şi mă scufund între valuri lăsându-mă legănată de ele, în ciuda celor care încă mai poartă bikini… vor fi şi ei bătrâni dacă vor avea noroc.
Este adevărat că, de-a lungul anilor, inima mea a suferit pentru pierderea unor persoane dragi, dar este suferinţa care ne dă putere şi ne face să ne întărim spiritul.
O inimă care nu s-a frânt, este stearpă şi nu va şti niciodată despre fericirea de a fi imperfectă.
Sunt mândră că am trăit suficient pentru a mi se face părul sur şi pentru a păstra zâmbetul tinereţii mele, de pe când încă nu erau urme atât de adânci pe faţa mea.
Ei bine, pentru a răspunde la întrebare cu sinceritate, pot spune: Îmi place să fiu bătrână, pentru că vârsta mă face mai înţeleaptă, mai liberă!
Ştiu că nu voi trăi pentru totdeauna, dar cât timp sunt aici, vreau să trăiesc conform legilor mele, celor ale inimii mele. Nu vreau să mă plâng de ceea ce nu a fost sau să-mi fac griji despre ce va fi. În timpul care-mi rămâne, voi iubi pur şi simplu viaţa aşa cum am făcut-o până astăzi, restul îl las lui Dumnezeu.”
-sursa- http://randuripentrutine.eu/

 Iti transmit din suflet Lumina si Lumina .
gabriella.

Sunt oameni ...

Sunt oameni care pot trăi 90 de ani fără să priceapă ceva din viață. O târăsc după ei ca pe o haină prea mare, cu mânecile prea lungi, atât de lungi că se-mpiedică în ele, zi după zi. Sunt oameni cărora coșmarurile destinului nu le declanșează nicio spaimă și nici vreo tulburare a sinelui zidit în/din rău. În ultima vreme, pare că tipologiile absurdului se înmulțesc incontrolabil. Lovesc metastazic tot ce nu apucă să se salveze din calea lor. Lumea începe să semene, din ce în ce mai mult, cu un labirint subteran săpat de cârtițe, o rețea de galerii care duc, toate, la un culcuș central. Tipologii de neimaginat cândva pentru realiști se plimbă astăzi prin viețile noastre ca la o prezentare de modă. Bizareria existențială a vremurilor vine însă din muțenia celorlalți. A spectatorilor care tac a acceptare. Uneori aplaudă. Exact când nu trebuie. Alteori, întorc ostentativ capul în altă parte, ca în autobuz, când văd pe unul furând din buzunarul celui de lângă ei, dar nu-i zic ce i se- ntâmplă. Revolta interioară nu mai e de folos nimănui. Nici măcar artei. S-au înmulțit gândacii de bucătărie, viermii inelați, șobolanii și căpușele. Sunt peste tot. S-au lăbărțat peste lume, s-au încâlcit în părul ei, i se plimbă-n voie pe tot trupul obosit și măcinat de neputințe. Ridicatul din umeri este singura atitudine cvasicomună a contemporanilor. Și lamentația. Bocetul național. Bocetul individual. Lovitul la temelia ființei celorlalți e competiție zilnică. Ceea ce nu le e dat să priceapă gândacilor de bucătărie, viermilor inelați, șobolanilor și căpușelor este că trăiesc puțin. Că le rămân galeriile goale și pământul deasupra. La urma urmelor, a văzut cineva o cârtiță fericită? Sau un vierme inelat? Nici măcar vreo căpușă nu cred c-a apucat să se bucure prea mult pe lume. Fiindcă n-a avut cum.
Adriana Bogatu

 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

A plouat în mine...

Ieri a plouat. Nu vă grăbiţi să trageţi concluzii. A plouat în mine. Şi mă bucur. Când se întâmplă asta nu am cum să deschid umbrela. Trebuie doar să las să plouă. Să spele. Aşa că, după ce ploaia a trecut mi-am dat seama cum se naşte curcubeul în oameni. E bine. Nu daţi buzna însă. La capătul lui nu e un sac cu bani păzit de spiriduşi. E un sac cu strădanii, lupte, împliniri, căderi, gânduri. Cu eşecuri. Veţi zâmbi. Eu nu. Eşecurile sunt bune. Eşecurile îţi trag vreo două palme şi un şut în fund de nu te vezi şi atunci ori înţelegi că trebuie să faci ceva cu viaţa ta, ori o laşi baltă începând să te victimizezi şi să te plângi. Am făcut-o şi eu de câteva ori. Jalnic. Patetic. Totuşi, omenesc! Mai cad şi oamenii câteodată în bot. Le mulţumesc tuturor celor care au intrat şi au ieşti în ultima vreme din viaţa mea. Mi-au întărit şi mai mult convingerea că viaţa este ceva pe cont propriu şi niciodată nu te poţi baza pe nimeni. Până şi umbra mi-am uitat-o de la o vreme. Şi ea pe mine. Câteodată este, câteodată nu. Am decis să păstrez strict doar ceea ce este constant. Sunt sătulă de sinusoidale până la refuz. Să le ia naiba. Dacă viaţa o ia iară pe sinusoidală, o îndrept de nu se vede. Nu mai aştept să o facă de la sine. La urma urmei, traiectoria propriei vieţi îmi stă la îndemână. Nu am să mă mai las trasă în jos de bolovanii din sufletul meu. Am decis să îi elimin. Încet, încet. Uneori şi mie mi se face milă de mine. Nu mă mai rup. Au avut grijă alţii. Mă tratez cu grijă să nu fac septicemie şi să ajung în rahat sufletesc. Nu pot să trăiesc la infinit făcându-mi iluzii cu întâmplări, întrebări şi oameni. Întâmplările se pare că sunt întâmplătoare uneori. Întrebările nu au toate răspuns, iar oamenii... Oamenii sunt şi nu sunt. Prieteniile la fel. Mă bucur însă că mi s-a dat ocazia să văd cât de puternică pot fi singură cuc în momente în care până şi munţii se erodează! În rest? Poveşti. Poveşti care se scriu, se şterg şi lasă loc altora. Şi când te gândeşti că nici măcar bălţi nu au fost după ploaie. Nici noroi. Numai puţină sare. Asta, doar atât cât să învăţăm că uitarea nu mereu face parte din fire! La naiba! Ar trebui să mai plouă o dată! O dată şi bine!

Ramona Sandrina Ilie

 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

Când timpul...

Eu sunt o frunză.
Parcă tu nu ştii ce este aceea o frunză? Tu cunoşti frunzele copacilor şi prin aceasta le şi stăpâneşti. Însuşi timpul cunoaşte frunzele copacilor şi le stăpâneşte. Când timpul, dinafara frunzelor, se face toamnă, ucide frunzele. Când timpul se face primăvară, le reînvie. Dar timpul el însuşi ar trebui să fie o frunză ca să elucideze frunzele.
-Nichita Stănescu

 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

Fiecare suntem ceea ce alegem să fim...

Fiecare suntem ceea ce alegem să fim. O sumă a propriilor decizii! De aceea, ar trebui să alegem întotdeauna ceea ce simțim să fim, simțirea fiind măsura inimii, busola cea mai corectă! În fiecare dintre noi se dă o luptă între minte și suflet, între conștiință și inimă, dar până și cei mai raționali oameni își folosesc inima în anumite situații sau pentru a învinge și a-și învinge proprii demoni. Toți îi avem. Într-un procent mai mare sau mai mic. Fiți ce doriți să fiți, dar fiți mereu centrul umanității, bunătății și frumuseții. Fiți INIMA și bateți frumos! Inima și iubirea ne vindecă până și de noi înșine! Ramona Sandrina Ilie

 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.