Versuri de Magda Isanos...

Stau in fata tastaturii si nu am in minte nimic...parca sunt satula de tot ce este in jurul meu,de toate stirile idioate care circula pe TV,de toate informatiile din ziare si cancanurile despre asa zisele vedete,de politica...intr-un cuvant  am un gol imens in suflet.Nu stiu despre ce sa scriu...poate despre nimic!.Chiar asa, cum  sa scriu despre nimic? Mai bine public o pozie scrisa de Magda Isanos.

Murim... ca mâine 
E-asa de trist să cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voiosi, în vreme ce vom putrezi.

 Atâta soare, Doamne,-atâta soare
o să mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri si de ploi,
cu par din care siruie racoare...

 Si iarba asta o să mai rasara,
iar luna tot asa o să se plece,
mirata, peste apa care trece-
noi singuri n-o să fim a doua oara.

Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
când viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate

si celalalt - si-mi pare nenteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim.
 
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.