Astazi se implinesc patru luni de cand Mama mea nu mai este langa mine.O
data cu pierderea ei, am invatat ce inseamna durere...este
groaznic...si se pare ca nu se amelioreaza cu timpul.Acest soc si acea
paralizie sufleteasca se pare ca persista din ce in ce mai mult.Stiu ca
Mama mea s-a dus intr-un loc mai bun la pieptul lui Dumnezeu si este
inconjurata de ingeri,dar eu ii simt lipsa tot timpul.Nu imi vine sa
cred ca Mama mea nu mai este.... cat mi-as dori acum sa ii sarut
mainile, sa ii multumesc cum se cuvine pentru tot.
Regrete,regrete...regrete!Nu pot sa accept, oricat as incerca. Nu pot...
ma doare sufletul ca Mamica mea nu mai este langa mine.Nu am sa pot
uita niciodata ziua de 19 mai 2016 cand Mama mea a plecat spre lumina,
dar nu inainte de a-mi auzi pentru ultima oara vocea.Cand doctorul ne-a
spus ca a intrat in coma, i-am pus mana pe piept si am vazut cum
lacrimeaza,apoi deodata aparatele s-au oprit si mama mea nu a mai
respirat,am simtit
ca mor,am simtit ca ma topesc de durere,a fost cumplit,nu se poate
explica in cuvinte durerea pe care o simteam si o simt inca .Am inteles ca niciodata nu poti sti cat de puternic esti daca nu esti
pus in fata unor situatii care trebuie sa le depasesti,iar in aceste
clipe nu ai decat o alternativa decat sa te lupti si sa invingi.
Adevarul adevarat ne dovedeste ca unele lectii de viata sunt foarte
puternice pentru a ne invata ceva...dar din pacate sunt la fel de
dureroase in aceeasi masura...depinde de noi ceea ce invatam.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu