"Noi suntem ca un cântec, nu credeţi? Un cântec nu se poate cânta
niciodată de la sfârşit spre început. Trebuie să-l cânţi totdeauna
îndreptându-te spre sfârşit. Pe parcurs, în timp ce cânţi încă şi muzica
te îmbată, îţi dai seama că sfârşitul se apropie totuşi, oricât l-ai
amâna. Încerci să lungeşti puţin notele, dar asta nu dă cântecul înapoi,
nu reînvie ceea ce a murit din muzică între timp. Amâni doar sfîrşitul.
Te încăpăţânezi să nu recunoşti o evidenţă. Că orice cântec are un
sfârşit. Oricât ar fi de frumoasă o melodie, vine o clipă când ea e
acoperită de tăcere. Când tăcerea e mai puternică decât muzica."
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire. gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu