Norocul fiecărui muritor trăiește într-o lume...

Norocul fiecărui muritor trăiește într-o lume, - „unde va fi aceea’’, - a Noroacelor. Când se naște omul, acolo i se naște și Norocul lui; cât trăiește omul, îi trăiește și Norocul, până la moarte, când se sting amândoi. Se întovărășesc câteodată; atunci însă Norocul este nevăzut.
„Norocul e ca un înger; el umblă peste tot cu omul, dacă nu știe cum să-l poarte: să nu facă vreo greșeală, să nu fure, să nu blesteme pe altul, să nu hulească, căci Norocul fuge de omul care strigă și blastămă, care ocărește pe altul, căci omul acela se chiamă că-i cu Dușmanul, - cu Necuratul’’.

În „voia cea bună’’ arătându-se felul cum omul își înțelege nenorocirea sau soarta sa, vom înțelege de ce pe alocuri se spune că Norocul se ține de cel bețiv, că acela bea și dă și altuia: îl cheamă, îl cinstește și e tot cu voie bună, cu chef, cu veselie. Și Norocului, zice că atunci îi place, când e bucurie și veselie în casă, când oamenii vorbesc, sfătuiesc și nu stau posomorâți.
Text: Tudor PAMFILE, Mitologia poporului român

 

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.

gabriella.