Golul din sufletul unui om si mai ales singuratatea cred ca sunt niste chinuri imense...greu de suportat. Uneori stau si ma intreb cum de mai supravietuieste acest suflet la cate incercari in viata este supus! Despre mine pot sa spun si de fapt nu este numai afirmatia mea...cred ca sunt o optimista bolnava ca am reusit sa supravietuiesc...in lumea asta a noastra am indurat tot, dar n-am reusit sa-mi golesc sufletul pana acum...cred cu tarie ca mai am inca resurse si dupa o zi in care alunec de pe varful muntelelui intr-o prapastie,am curajul ca a doua zi sa o iau de la capat si de a nu renunta...dar stiti de ce reusesc? Pentru ca intotdeauna simt ca traiesc cand fac curatenie in casa sufletului meu si atunci dispar in sacul aspiratorului toate durerile, toate indoielile, toate lipsurile...iar in locul lor intra soarele, bucuria vietii si...dorinta de a trai.
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu