Ma gandesc prea mult la ceilalti.Dar oare ei se gandesc vreo clipa,in treacat,la mine?Las pe toti sa-mi fure fiecare simt,traire,sentiment si parca uneori imi place asta.In esenta,ce rol are omul in ceea ce numim viata?Sa puna suflet,sa ofere sentimente si sa ii faca pe ceilalti fericiti.Sant uneori privita ca o fraiera,o fraiera pentru ca pun suflet in tot ce fac,o fraiera pentru ca ma atasez de persoane prea repede,o fraiera pentru ca am incredere in persoane fara ca macar sa le cunosc...Am sentimentul ca traiesc intr-o lume in care oamenii au uitat sa-si foloseasca sufletul.
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu