Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 23 iulie 2022

Trei ani de cand ai mers la ceruri...

 

Astazi sau implinit trei ani de cand sotul meu a  trecut dincolo si am acelasi  dor chinuitor dupa el. Imi este tare dor de  ingerul meu ...
O data cu pierderea lui, am invatat ce inseamna durerea...este groaznic si  se pare ca nu se amelioreaza cu timpul.Acest soc si acea paralizie sufleteasca se pare ca persista din ce in ce mai mult.Nu pot sa accept, oricat as incerca. Nu pot... ma doare sufletul ca  el  nu mai este langa mine.Nu am sa pot uita niciodata ziua de 28 iulie 2019 cand sotul meu a plecat spre lumina, dar nu inainte de a-mi auzi pentru ultima oara vocea,am simtit ca mor,am simtit ca ma topesc de durere,a fost cumplit,nu se poate explica in cuvinte durerea pe care o simteam si o simt inca.Adevarul adevarat ne dovedeste ca unele lectii de viata sunt foarte puternice pentru a ne invata ceva,dar din pacate sunt la fel de dureroase in aceeasi masura.Depinde de noi ceea ce invatam.Din ziua aceea sa tulburat si sa schimbat totul in viata mea ,sa schimbat atitudinea mea fata de viata, fata de orice pe lumea asta.
A fost si inca mai este un moment teribil de greu pentru mine , a ramas un gol in suflet care nu am sa-l acoper niciodata .
Uneori imi este tare dor de el ,dar din pacate nu este aici pentru al strange in brate si ai spune ca totul va fi bine .Voi trai cu aceasi durere si neputinta, si voi fi mereu in fata unui mormant, ascultand timpul si tacerea de dincolo de moarte!Oare de ce ne lasa Dumnezeu cu dorul acesta in suflet...nu mai pot sa scriu nimic,decat sa va spun...aveti grija de voi si pretuiti-va jumatatea.Sa ma ierti  George daca nu am facut mai mult pentru tine, atata timp cat erai langa mine!Dragostea ta imi lipseste atat de mult ,sufar si plang in noapte.Te-am cautat in jur, oriunde ,dar nu esti si stiu ca nimic nu te poate egala.Mi-e dor de tine, George! Mi-e tare dor!De ce oare Dumnezeu ne ia tot ce avem mai scump si mai drag de pe lumea aceasta...chiar nu stiu! De ce acum,de ce el? Nu era momentul acum...dar cine sunt eu sa hotarasc cand, unde si cum sa plecam? Daca am sti momentul, am sti sa pretuim mai mult oamenii de langa noi.Cu toata intelepciunea  pe care mi-au adus-o intamplarile zguduitoare din viata mea in ultimii ani,  tot nu pot intelege cum e cu putinta sa accepti ca barbatul, in bratele caruia ai dormit, care te-ai luptat sa-i salvezi viata,  cum sa accepti ca… a murit!Cum sa accepti si sa nu inebunesti?!Toata lumea mea a pierit intr-o secunda. Nu intelegeam nimic si nici acum nu inteleg. Am reusit insa sa invat sa sufar si sa accept moartea ca pe un alt fel de traire. Ea, moartea, imi da azi speranta regasirii cu omul vietii mele in vesnicie. Imi e greu, foarte greu, dar acum pot. Pot sa suport, pot sa inteleg, pot sa sper chiar daca acest lucru pare bizar pentru unii.
Nu am trecut peste. Nu cred ca voi trece vreodata peste.

In inima mea exista o camera incuiata locuita doar de el. Am inchis-o de cand a plecat ,am inchis-o astfel incat nimeni altcineva sa nu poata intra .Acolo ii  pastrez amintirea , protejand-o de restul lumii si impreuna cu ea pastrez si o parte din mine. Cea mai buna parte ,cea pe care nu o arat niciodata nimanui .In inima mea exista o camera incuiată ,o camera pe care as dori sa o redeschid , sa-mi gasesc acea parte din mine si redeschizandu-se din nou catre iubire , dar pentru mine iubirea are culoarea ochilor lui albastri, caldura imbratiserii lui ,pentru mine ,iubirea poarta numele lui...Ma gandesc uneori daca as fi putut opri timpul in loc, sa ma opresc sa privesc in  trecut ,in prezent si sa realizez ca cel mai important lucru pe care il pot face in lumea asta "fara timp " , este sa pretuiesc mai mult timpul.Sa pretuim oamenii care sunt langa noi .Sa pretuim momentele care ne fac fericiti ,sa pretuim tot ce avem , sa pretuim viata.Caci atunci cand pierdem un suflet drag intelegi ce scumpe au fost clipele petrecute impreuna...

Stiu ca il simt in fiecare clipa... Nu e o nebunie. Este  aici cu mine. Aproape, aproape, aproape...nu pot separa ceea ce se leaga in inima pentru ca nu poti ucide un sentiment. Mor doar cei uitati. Nu m-a parasit.Tocmai a luat-o putin inainte, cu un pas.Si vom fi din nou impreuna. Cand ne vom intalni, numai Dumnezeu stie. Intre timp, voi fi aici,intre cer si pamant. Aproape, foarte aproape, pana in ultima zi a calatoriei mele.Azi cand stiu ca nu mai pot plange, nu mai pot striga de durere, sunt ratacita printre amintiri si cuvinte.Lacrimile nu isi mai au rostul, timpul nu se mai intoarce din pacate.  Vorbele sunt prea sarace.Ma napustesc multe amintiri,multe clipe,multa compasiune si bunavointa asa cum m-ai invatat tu,dar ce folos?
Acum esti un inger iar cerul avea prea multa nevoie de tine.
Mereu voi fi incompleta, si sufletul meu este pustiu, oricat incerc sa ma completez cu ceea ce imi oferă viata.Intre cer si pamant este locul meu, acolo imi scriu povestea, acolo astept si acolo voi ramane, ca sa pot exista. Tu esti totul pentru mine, tu esti echilibrul meu!Azi ma doare sufletul mai mult ca niciodata , si asta pentru ca nu esti , nu esti aici cu mine ,mi-e atat de dor de tine si nu am cum sa inteleg de ce ai plecat , indiferent de boala ,  de orice , nu ma intereseaza , nu vreau sa inteleg , nu vreau sa admit ca asa e mersul vietii , nu vreau sa cred ca viata asta e atata chin , atata Iad , atata ura , nu vreau ! Nu vreau sa inteleg pentru ca tu erai sotul meu de o viata , nu vreau sa inteleg de ce pleaca oamenii buni si cei rai raman pe pamant!Imi este imposibil sa inteleg.Drum lin ,in sus catre Cer dragul meu!Dumnezeu sa te odihneasca in pace si liniste si sa te aibe in paza lui,suflet bun!

 

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.

gabriella.

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu