Adrian Paunescu se afla internat la Spitalul de Urgenta Floreasca, unde se zbatea intre viata si moarte inca din data de 26 octombrie 2010. Poetul fusese internat in stare grava in urma unei insuficiente cardiace, hepatice si renale.
Poetul Adrian Paunescu s-a nascut pe 20 iulie 1943, in localitatea Copaceni, judetul Balti, Basarabia, astazi Republica Moldova, si a murit in data de 5 noiembrie 2010. Poetul suferea de probleme cardiace, renale şi hepatice.
El si-a petrecut cea mai mare parte a copilariei la Barca, in judetul Dolj.
A fost unul din cei mai prolifici poeti romani contemporani si este cunoscut mai ales ca poet si ca organizator al Cenaclului Flacara.
Adrian Paunescu a scris in 31 octombrie, de pe patul de spital, poezia "De la un cardiac, cordial", un mesaj in care indeamna oamenii sa-si poarte de grija, sa-si pazeasca "si inima, si gandul", formula de final fiind "Da-mi, Doamne, viata inca niste ani / Si tarii mele minima dreptate!".
Redau integral poezia semnata Adrian Paunescu, in 31 octombrie 2010, Bucuresti, Spitalul de Urgenta "De la un cardiac, cordial":
"De-aicea, de pe patul de spital / Pe care ma gasesc de vreme lunga,
Consider ca e-un gest profund moral / Cuvantul meu la voi sa mai ajunga.
Ma monitorizeaza paznici minimi / Din maxima profesorului grija,
In jurul obositei mele inimi / Sa nu ma mai ajunga nicio schija.
Aud o ambulanta revenind / Cu cine stie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind / Cu care se trateaza cicatricea.
Purtati-va de grija, fratii mei / Paziti-va si inima, si gandul,
De nu doriti sa vina anii grei / Spitalul de Urgenta implorandu-l.
Eu va salut de-a dreptul cordial / De-a dreptul cardiac, precum se stie,
Recunoscand ca patul de spital / Nu-i o alarma, ci o garantie.
Va vad pe toti mai buni si mai umani / Eu insumi sunt mai omenos in toate,
Da-mi, Doamne, viata, inca niste ani / Si tarii mele minima dreptate!".
http://www.youtube.com/watch?v=j6we2UnWlQk&feature=player_embedded
Lacrimi pentru un mare suflet.Dumnezeu sa-l odihneasca ! Se duc valorile in tara asta.
Citeva din poeziile scrise de marele nostru poet Adrian Paunescu:
Adrian Păunescu | (n. 1943) |
Totuşi, iubirea (1980-1982) |
- Pacient la final de veac
- Căţel emigrant
- Adevăratul fiu
- Cine iese ultimul din ţară
- Mugur de nichel
- Antiprimavara
- Eu sunt eu
- Basarabia pe cruce
- Descântec de viaţă şi moarte
- O iubesc pe Albă-ca-Zăpada
- Ce frumoasă eşti
- Şir de cocori
- Dreptul la întrebare
- Hipnoză de toamnă
- Intraductibil
- Nobilul viciu
- Pluton
- A mea
- Cântec femeiesc
- Spune-mi ceva
- Din nou, Dacii liberi
- Iertările
- Repetabila povară
- Sara pe deal
- Oraţie de nuntă
- Îmi pasă
- Detalii
- Îndrăgostit de Bucureşti
- Şoferul şi nevastă-sa
- Cineva mă ascultă
- Călugăr
- Minciunile
- Analfabeţilor
- Probă olimpică
- Regresăm
- Motorul greşit
- Condamnaţi
- Sunt radical
- Prea târziu, la Paris
- Lume, lume
- E prea puţin
- Orfani
- Târziu
- Căruciorul cu rotile
- Bătrânul cerşetor
- Unde să pleci
- Viaţa, dublu mixt
- Ce simplu mi-ai fi, dacă nu te-aş iubi.
ODIHNESTE-TE IN PACE MAESTRE.
Azi Romania a pierdut un mare poet, om politic, si nu in ultimul rand un mare patriot. Din pacate pe langa faptul ca Romania este saracita si furata de catre politicieni se mai intampla si astfel de tragedii care la randul lor saracesc acesta tara."Purtati-va de grija fratii mei" este ultimul indemn al lui Adrian Paunescu pentru poporul acestei tari ca si cum si-ar lua la revedere. Am ramas mult mai saraci sufleteste, nu mai are cine sa ne invete sa fim cu adevarat romani. Ramanem in lupta asta oarba pentru supravietuire fara pastorul nostru Adrian Paunescu. Pacat Romanie, pacat.
Ramas bun poet al inimii; Ramas bun poet al natiei Romane!
Dumnezeu sa-ti mangaie sufletul; Caci in veci vei ramane in sufletele noastre!
Inchei cu inima trista ca am pierdut un mare poet,dar cu aceleasi cuvinte
Trebuie sa Traiesc.
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu