Au fost multe intrebari pe care eu m-i le-am pus in viata asta...m-am intrebat de unde vin...incotro merg si de ce sunt aici? Foarte multe...de ce-uri la care nu am nici un raspuns...inregistrez momente ale vietii rele si bune...dupa care treg invataminte cu o maturitate mai mare...apoi o iau de la capat...imi propun obiective si vreau vise inalte. Nu reusesc mereu si chiar nu este usor...cateodata drumul este blocat de diferite obstacole...sti este ca si cum ai urca un munte si ai in fata multe poteci...alegi o poteca...dar intilnesti un copac cazut si nu poti sa treci..apoi esti nevoit sa alegi o alta poteca. Eu am un vis...adica mai multe si asta este farmecul vietii mele...pe mine ma incanta oamenii buni...frumosi la suflet...oameni cu mare pret si incerc sa fiu acolo unde este nevoie de un zambet,un cuvint de incurajare...o imbratisare...este o parte a vietii mele sa fiu o companie placuta ,utila si demna. Prietenia celor din jur,a celor care le pasa de mine reprezinta ...o mina de aur la care nu voi renunta niciodata. Am invatat in viata mea sa nu astept nimic...pentru ca totul este greu...dar bunul simt si demnitatea pretuiesc mai mult decat tot aurul din lume.
In viata fiecaruia dintre noi exista si perioade dificile...daca te ridici si mergi mai departe depinde de tine...cel mai important lucru este sa-ti dai seama...pentru ca altfel nu te ridici. Imi este greu sa mai reamintesc ca acum cativa ani eram diagnosticata de cancer...primele saptamani nu pot sa va descriu cum a fost...dar incet incet cu ajutorul celor care ma iubesc...a celor care au contribuit la insanatosirea mea...acel val de pe ochi s-a ridicat...si am reinvatat sa traiesc...pentru ca puterea era in mine...puterea este in fiecare pentru ca totul depinde de noi. Este foarte greu...dar toata viata este o lupta si aceasta lupta mi-a fost destinata mie s-o castig. Eu nu am privit acesta boala ca pe un accident final...ci ca pe o continuate pentru ca asa am vrut eu...cred ca este o lectie pentru limitele care exista in mine...si cred ca in acel moment sa dezvoltat o imensa forta interioara care imi spunea ca trebuie sa merg mai departe.
Sufletul este locul unde isi pune amprenta bucuria...tristetea...fericirea...dragostea ...este acel loc in care simti ca esti acasa...locul in care cauti linistea...locul in care tu stai fata in fata cu tine,cu adevarul...aici nu poti sa trisezi pentru ca este acel ecran care spune adevarul...in care se deruleaza filmul vietii tale...ramai multa vreme nemiscat...apoi cu miscari incete te apleci sa aduni bucatele de suflet care s-au imprastiat in toate directiile...le reasezi in forma pe care numai tu o stii .Am devenit cea mai buna prietena a mea...am inceput sa ma iubesc...sunt cam egoista...am invatat sa spun si "nu" atunci cand e nevoie...am inteles ca nu trebuie sa fac mai mult decat simt...si pot...pentru ca timpul ramas il voi folosi pentru sufletul meu.
Oriunde voi fi...nu voi uita ca soarele este mereu acolo...chiar daca sunt nori...soarele este acolo sus si imi zambeste cu prietenie. Azi poate sa se nasca un rasarit...totul este sa visam pentru ca tot astazi poate sa se nasca mii de rasarituri. Imi imaginez ca ma ridic pe virful picioarelor si desenez cu degetul sufletului meu...stelele...cerul...visele mele...pentru ca zambetul contureaza magia vietii mele....zambind imi da o raza de soare pe care o daruiesc tuturor celor dragi.
Pentru mine viata este o... provocare de a darui tot ce am mai bun in sufletul meu...de a invata mereu din experientele traite...o provocare de a face alegeri. Dar oare stiu bine ce este viata...de ce traim?...de ce zambim...de ce iubim?...de ce suferim...de ce simtim? Eu cateodata nu gasesc raspuns la aceste intrebari...dar stiu ca viata este raspunsul pentru timpul trecut si o mare intrebare pentru viitor. Viata inseamna sa ai destula fericire chiar si destule incercari...care sa te faca mai puternic...destule suparari care sa te faca mai uman si destule sperante...care sa te faca fericit. Da...totul este viata...pentru ca traim dureri si bucurii...dar mai presus de ele traim viata.
Uite asa ne dam seama ca suntem niste nimicuri in fata vietii si a mortii...ascult mereu cu placere melodiile Mihaelei Runceanu ...ce moarte tragica ...si imi vine in minte ca uitam sa simtim...sa radem...sa iubim...uitam sa traim...crezand ca suntem vesnici in acesta lume. Din pacate traim intr-un iures si dam importanta mai mult lucrurilor materiale...doar uneori ne oprim o clipa si zambim pentru ca a rasarit soarele...cat poate fi de frumoasa viata...cat de frumosi pot fi oamenii...Viata este asa de scurta incat ma intorc la lucrurile simple,marunte,reale si atunci imi spun...traieste...respira...bucura-te...A fi optimist in ziua de azi nu inseamna a fi iresponsabil ci inseamna un strop de nebunie...de sensibilitate. Tot timpul ii condamn pe cei din jurul meu ca au uitat sa zambeasca...au uitat sa multumeasca...au uitat sa fie oameni si au devenit roboti.
Astazi m-am intilnit in parc cu o doamna doctor,cunostiinte mai vechi ...doamna venea de la spital unde facuse o perfuzie...un om minunat...de exceptie. Acesta doamna doctor mi-a spus ca si dumneaei este bolnava de cancer...dar intr-un stadiu avansat...era foarte detasata...nu imi venea sa cred. Ne-am plimbat cam o jumatate de ora si in acest timp am reusit sa inteleg ca nu Dumnezeu ma pedepsit cand m-am imbolnavit de cancer. Multumesc... domna doctor pentru lectia de viata pe care azi,fara sa vreti mi-ai dat-o...multumesc ca m-ati facut ca boala nu este un blestem...ci o pura intimplare sau neglijenta in cazul meu. Cum este si boala asta...loveste chiar si intr-un om care salveaza vieti. E greu….este cumplit……cunosc boala asta…..si in fata ei il ai doar pe Dumnezeu , fara fonduri, fara ajutoare…..ba nu ! …cu ajutorul rugaciunii tuturor...exista atata boala, atata suferinta, atata disperare……. eu am redistribuit mereu acei 2 % catre o fundatie …..e nevoie de ei peste tot , oriunde sunt bineveniti si niciodata suficienti. In tara asta totul te revolta si singurul ajutor il asteptam doar de la Dumnezeu si oamenii din jur…..Lupta cu cancerul ar trebui sa ne transforme in luptatori si invingatori...tot timpul am spus ca pesimismul ar trebui pus in cui...pentru ca mai am multe de facut incat daca as muri...mi-ar veni sa ma omor. Am trecut peste toate...asa sa-i fac in ciuda bolii...pentru ca viata merge inainte si nimic nu voi lasa sa ma ingenuncheze. Niciodata nu ma voi gandi sa renunt...nici macar in visele mele cele mai urite...nu trebuie sa sper ca va fi bine...trebuie sa fiu convinsa ca asa va fi...totul nu este decat o provocare si indiferent de cat de grau imi este...trebuie sa trec mai departe.
Astazi este ziua ta...draga mea prietena...o zi deosebita...o zi speciala. Stiu ca mereu zici ca nu esti langa mine...pentru ca distanta ne desparte...dar mereu vei avea aici intr-un coltisor de tara...pe mine...eu draga Petro iti ofer umarul meu drept sprijin. Da ,si mie imi este greu si as vrea din tot sufletul sa fiu astazi langa tine...macar in acesta zi importanta. Mi-aduc aminte cu placere in apropierea zilelor noastre de nastere...cand tu spui ca mai imbatrinim cu cate un an...iar eu asa cum ma sti iti dau replica ca eu nu imbatrinesc...si tu razi. Azi de ziua ta mi-as dori sa-ti ofer un trandafir...sa-ti vad ochii licarind de fericire...doresc sa fi sanatoasa mereu...si sa ai zile frumoase ca inima ta. Iti doresc din tot sufletul sa ai parte de tot ce este mai frumos si bun in viata...sa fi puternica...sa ai incredere in tine si sa nu permiti nimanui sa-ti distruga visele si sperantele. Pentru tine Petro...iti trimit un zambet si o imbratisare din toata inima. La Multi Ani.
Dupa cate a-ti observat... imi place sa scriu despre viata...dar uneori ma intreb si eu ce inseamna viata... Cred ca din punctul meu de vedere inseamna...a fi constient de fiecare clipa pe care o respiri...pe care o traiesti in prezent...pentru ca oricat de simpla si banala ar fi...trebuie sa vezi si sa simti frumusetea ei. Sigur ca imi pun mereu acesta intrebare...dar astazi parca imi rasuna in minte ...am fost la medic pentru analize si cu toate ca eram constienta ca totul o sa fie bine...totusi in mintea si inima mea era acel ceva care ma macina...oare o mai fi ceva...sigur medicul ma asigurat ca totul este Ok...si totusi imi era frica...sigur sunt o femeie puternica...dar nu stiu daca as mai putea lua totul de la capat...Bine aceste temeri ...au fost in acele momente cand eram la cabinet...sau poate nu stiu... si-au pus amprenta si fetele oamenilor bolnavi care asteptau pentru consultatii...si ca bucuria sa fie mare pentru mine am fost sunata de la Bucuresti ca si ultima analiza pe care am facut-o la ultimul control este buna.
Romania mea este chiar frumoasa...are acel ceva pe care nu ti-l poate oferi nimeni...pentru ca in Romania mea traiesc oameni simpli...minunati cu mult bun simt...dar si oameni bogati care uita de unde au plecat. Cred ca sunt dependenta de tara mea si nu cred ca as putea trai in alta parte...mai bine prefer sa traiesc aici...chiar daca cei de la putere nu ne dau sanse. Romanii mei sunt cei care muncesc cu placere...daca au unde... si nu se plang desi indura lipsuri din cauza unora care fura tara asta...poate intr-o zi o sa avem curajul sa spunem...v-am acceptat pe voi...v-am votat...v-am platit tot ce ne-ati cerut in schimbul ajutorului promis...am indurat criza facuta de voi. Am platit destul ca sa inteleg ca pe bucata voastra de Romanie exista legi si alte drepturi fata de mine...va urasc pentru minciuna...hotie...pentru ca nu avem locuri de munca...drumuri...dreptul la sanatate...nu avem dreptate...nu avem nimic. Plecati de pe bucata mea de Romanie...pentru ca prefer dreptate...nu hotie. Vreau sa fiu condusa de oameni care sa-mi dea Romania inapoi...vreau mai putini incapabili si nesimtiti in Parlament si Guvern...vreau sa fiu mandra ca traiesc in tara mea.
Este frumos sa iubesti...este frumos sa fi iubit...este frumos sa visezi...dar uneori inimii ii este frica sa fie ranita...visului ii este frica sa se trezeasca si sa vada ca nu mai are o sansa...si sufletului ii este frica de durere...de aceea nu invata niciodata sa traiasca. De multe ori suntem la dispozitia hazardului si reactioneaza asa cum ne dicteaza sufletul nu ratiunea...daca avem curajul sa trecem peste ratiune...atunci vom cunoaste iubirea. Niciodata nu trebuie sa spui lucruri mari...pentru ca iubirea este relativa...fiecare iubeste in felul lui. Iubirea este ceva minunat daca esti frumos ... si curat la suflet....
Este un cuvant greu si mi-ar lua toata viata sa pot explica acest cuvant si totusi nu as reusi ... Eu stiu ca atunci cand iubesti este soare... cand iubesti florile infloresc... iubesti lumea si ti se pare mai buna....si deja ai trecut pe cealalta planeta , a iubirii.
Da,da , astazi e ziua mea !!! Sunt chiar fericita ...pentru astazi am alaturi de mine familia si prietenii...este o zi normala...chiar nu o cred speciala,pentru ca mereu am oameni cu suflete mari langa mine. Mi se pare ciudat sa scriu despre ziua mea pe blog...dar asta simt si fac. Primul meu gand azi de dimineata ,a fost sa-i multumesc lui Dumnezeu ca traiesc ...si il rog ca in fiecare zi sa ma tina sanatoasa...fericita alaturi de cei dragi.De fiecare data cand privesc in urma la anii care au trecut...imi spun a mai trecut un an...parca ieri eram copilul pe care il privesc azi in poze cu ochii plini de viata ...de fericire...de copilarie frumoasa...ani care s-au dus si care ii voi revedea doar in gandurile si amintirile mele. Da...astazi e ziua mea...o zi minunata ca mine...asa mi-au spus ai mei de dimineata...este o zi perfecta pentru unii...si o zi stersa in ochii altora...o zi vesela pentru cativa...astazi e ziua mea,si ma bucur nespus...pentru ca e doar azi...maine va fi o alta zi...sau poate ca voi alege ca sa o fac a mea in fiecare zi.
Am ridicat in jurul meu un zid....care sa ma protejeze de suferinta...si acest zid a crescut si tot a crescut...pina mi-am dat seama ca aproape m-am izolat de toate...acum incerc sa ma eliberez si sa ies la lumina...pentru ca realitatea este alta si citeodata ma copleseste. Imi place sa vad in jurul meu oameni fericiti...sanatosi...si atunci ma simt si eu bine.
Trebuie sa intelegem ca lucrurile cele mai marunte care se petrec in fiecare zi inseamna...a invata sa prinzi sensul cel mai profund al vietii...trebuie sa invatam ca in aceasta viata succesul nu este niciodata final...iar infringera nu este niciodata fatala...ne ramane curajul...speranta. Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama sa tragi linie...intre a fi amabil si a rani pe altii...am invatat ca atunci cand sunt suparata nu am dreptul sa fiu si rea....si mai stiu ca sunt oameni care te iubesc dar nu stiu sa o arate.
Astazi sunt super fresh...mi-am rezolvat problemele cu sanatatea si am da gand sa ma bucur de viata...sa zambesc. E trist sa vad pe strada doar fete posomorate...unii ar zice ca nu au pentru ce sa se bucure...ca nu se intimpla nimic in viata lor...dar de ce sa nu fi recunoscator pentru simplul fapt ca poti merge,ca poti vedea...ca viata e frumoasa. Intotdeauna optimismul mie personal mi-a dat putere...mi-a fost greu si mie in viata asta...dar ma gandesc ca undeva in interiorul meu exista destula putere de a invinge orice si ca merit tot ce este mai bun...asta ma tine in viata. Ce este frumos...este ca nu mai ma impacientez pentru orice fleac...nu imi mai este frica...pentru ca eu sunt cea care imi fac viitorul...ca eu sunt cea care aleg.
In viata mereu avem ceva de invatat pentru ca mai toata viata este ca o scoala...avem de invatat cate ceva de la fiecare om pe care il intilnim...avem de invatat de la oameni obisnuiti cu care nu am schimbat decat un zimbet sau o vorba . Alegerea corecta in viata...vine din adincul sufletului nostru...pentru ca acolo nu exista decat iubire...acolo suntem doar noi...apoi ii chemam si le facem loc. In viata invatam...sa iubim viata...asa cu bune cu rele...pentru ca eu inca mai cred intr-o lume frumoasa si sincera.
Ca niciodata nu am lipsit de pe blog asa multe zile...sau sa nu postez ceva. Am fost ocupata dupa vizita la medic...ca daca a zis ca sunt sanatoasa m-am gandit sa fac o curatenie generala...sigur am obosit pentru ca a trebuit sa termin repede deoarece vineri dupa amiaza am plecat citeva zile in zona Olanesti,Calimanesti si Voineasa...pentru ca intotdeauna am considerat ca natura ne tine in viata...natura e ca si cum as spune viata....si cu toate astea noi oameni devenim pe zi ce trece mai rai... egoisti si ignoram natura, uitam ca natura este totul pentru noi.Pe unde am trecut am vazut oameni la gratar...dar dupa aceea nu vreau sa va mai spun ce au lasat in urma. Asa. ..si ca sa fie tot tacamul complet... dupa ce m-am intors acasa am facut o toxinfectie...habar nu am de unde am facut-o...poate de la Voineasa ca ultima data acolo am luat masa...oricum m-am pricopsit cu o plasa de medicamente pentru o saptamana. Asta este...ghinionul meu...eu stiu ca am ramas foarte sensibila in urma radioterapiei...dar m-au ajutat si astia din comertul nostru drag si sanatos.
Va-ti gandit vreodata ca viata...este ca o tabla de sah...numai o mutare gresita si totul se da peste cap...daca stau bine si ma gandesc alegerile ne apartin si depind in totalitate de noi. Da..asa mi se pare viata...ca un joc in care eu sunt un pion mic pe o tabla imensa de sah...care crede in destin...in dragoste...in prieteni. Dar cine este adversarul meu ?...este destinul…care ne face de multe ori să mutăm înapoi,dar pionii,sunt neajutorați și merg doar înainte...da eu ma pot considera pionul de pe tabla de sah și lupt împotriva destinului...lupt pentru ca am taria sa inving sau măcar să egalez destinul.
Ma intreb foarte des cine sunt eu...sunt cea care crede in oameni...sunt cea care crede in iubire...sunt cea care printre lacrimi ma chinui sa zambesc mereu...sunt cea care iubesc ...viata.
Astazi este ziua mamei si sunt nespus de fericita...pentru ca mama este una singura ...este mama mea.
La multi ani, mama! Esti minunata si vreau sa impart cu tine ce am mai de pret...viata. O mama atat de minunata ca tine merita ca in fiecare zi sa fie ziua ei...singura persoana care va avea intotdeauna incredere mine... care va fi intotdeauna langa mine... care ma va iubi intotdeauna … intotdeauna mama mea!
Iti multumesc ca m-ai iubit si m-ai invatat sa iubesc si pe ceilalti... dar mai ales pe tine...iti multumesc ca ai suportat insuportabilul... cand ai ramas vaduva la 50 ani cu doua fete si un ginere...ne-ai croit pasii spre facultate si ne-ai invatat sa fim oameni... ca ai facut ceva din nimic.Poate ca pentru lume...tu esti o persoana...dar pentru mine tu esti intreaga lume. Daca viata ta ar depinde de dragostea pe care ti-o port, ai fi nemuritoare. La multi ani, mama!
Ca de fiecare data cand scriu pe blog despre luminatii nostri guvernanti...am hotarit sa pun Imnul Romaniei...poate,poate isi aduc aminte ca fac parte si ei din neamul asta....ceea ce sigur cred ca au o amnezie. Oare acesta boala numita amnezie este in setul de internari pregatit de CNAS?
Casa Nationala de Sanatate pregateste un nou regulament care restrictioneaza drastic internarile in spital incepand cu 1 iunie. De exemplu, nu te poti interna decat daca ai febra mai mult de cinci zile consecutiv dintre care in trei sa se ridice peste 38 de grade.Unul dintre criterii este pierderea subita a cunostintei, care include coma sau incapacitate de raspuns la stimuli, schimbare acuta in starea de constienta a pacientului si pierderea cunostintei ca urmare a traumelor, mai putin dezorientare sau confuzie.De asemenea, conform acestor criterii, va putea fi internat un bolnav cu puls anormal, adica frecventa periferica sub 50 pe minut sau mai mare de 140 pe minut, inregistrata in doua ocazii separate, la distanta de cel putin cinci minute. Foarte frumos....statul lui Basescu nu se sinchiseste sa-mi ia banii...pentru sanatate zice el....cand am nevoie de spitalizare ce imi ofera el ? Un set de conditionari pe care nu le indeplineste decat un om care este cu un picior in groapa...si atunci il intreb eu pe presedintele Basescu...caci toate relele vin de la el...atat pot neuronii lui sa judece...nu ar fi mai bine sa trecem peste etapa cu asigurarile sociale si sa incheiem contracte cu Administratia Cimitirelor...Vezi Basescu Traian ca-ti mai dau o idee...poate imi pui si mie o vorba buna la spital...fiind o romanca care am trecut printr-un cancer. Atat cat mi-a oferit sistemul sanitar acum doi ani...chiar daca eu am cheltuit pentru viata mea peste suta de milioane...am fost multumita...pentru ca doctorii...unii depun efort sa salveze o viata. Stau si ma intreb daca pentru Basescu cand sa operat la Viena ...erau in viguare aceste masuri aberante... fac un exerciutiu de imaginatie si mi-l inchipui pe Presedinte operat...apoi dupa o zi ,doua sa stea pe hol..Oare de ce nu exista bani pentru sanatate...pentru ca voi marii politicieni destepti mergeti pe banii statului in diverse clinici din strainatate...atat voi cat si tot neamul vostru. Din aceste masuri trag concluzia ca guvernul Basescu-Boc a hotarat ca in spital sa fie internati doar cei care sunt cu ambele picioare in groapa si spitalizarea nu este decat o forma anti-umana de a aproviziona morga spitalului. Oamenii astia...cred ca sunt prea draguta sa-i numesc oameni... se gandesc doar cum sa bage mai multi bani in buzunarele lor, nu-i intereseaza absolut deloc de cei bolnavi...In general nu sunt o persoana rautacioasa, dar le doresc sa treaca prin toate bolile celor care au suferit din cauza lor, oare o sa reziste psihic si fizic?... O mare mizerie. Numai la noi se poate intampla asa ceva... nu pot sa inteleg cum de in tarile Uniunii Europene, exceptand Romania, sistemul medical functioneaza perfect si nimeni nu se plange? Doar la noi nu merge nimic bine. Asta e cea mai mare tampenie pe care au putut sa o inventeze... intr-un cuvant, trebuie sa fii pe moarte ca sa te poti interna in spital...si toate pe banii nostri. Eu consider ca ar trebui sa nu mai platim contributia la sanatate, pentru ca oricum nu beneficiem de nimic, doar de spitale mizerabile, de personal prost platit si de sfidare din partea autoritatilor.... cine are bani se duce la Viena... cine nu are bani, moare cu zile in tara, pentru ca...Traim in Romania ...si murim in Romania. Oricum va doresc multa sanatate... sa nu apelati la serviciile lor..si sper ca intr-o zi ne vom destepta si noi... sa nu mai fim asa de amortiti...Cine stie...poate va veni si ziua ceea. Poate...
