Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 17 noiembrie 2012

Sper sa fie bine...

Nu am mai scris de mult pe blog,de fapt nici nu am mai avut timp. Pe 2 noiembrie am plecat la spital pentru ca sotul meu  trebuia operat.Am crezut ca stau cateva zile,dar realizand ca operatia este destul de grea iar el era speriat am decis impreuna cu medicii sa fiu in preajma lui zi si noapte,incat mi sa pus la dispozitie un pat langa el. In ziua operatiei a fost groaznic,am simtit efectiv ca innebunesc...orele treceau groznic de incet. A intrat in sala de operatie la ora 8 si a iesit la orele 12 ...o asteptare  care mi-a secatuit toate puterile de care mai dispuneam.Am stat la capataiul lui secunda de secunda,atenta la fiecare miscare pe care o facea. Pentru mine atunci  a fost noaptea cea mai lunga...o noapte care a trecut ingrozitor de greu,iar dimineata a fost la fel de dureroasa.Se pare ca barbatii in general suporta mai greu si se comporta exact ca niste copii in astfel de cazuri...am stat zi si noapte pana la epuizare iar cand am decis sa plec acasa pentru o zi,i-am vazut ochii plini de lacrimi care efectiv ma implorau sa raman,asa ca am decis sa raman pana la externare care a avut loc ieri. Sper sa fie bine...sper din tot sufletul sa lupte pentru el. Eu intotdeauna am luptat atunci cand am crezut in ceva...imi este foarte greu sa accept infrangerea...am fost  intotdeauna optimista pentru ca sunt constienta ca este singura sansa pe care o ai in astfel de cazuri ,oricat de zdrobit in doua ar fi sufletul tau.Pentru mine a renunta la ceva nu este o solutie. In aceste zile mi-am pus mereu intrebarea:de ce eu...de ce mie mi se intampla asa ceva!. Si totusi acolo in spital eu in durerea mea credeam ca sunt cea mai oropsita de soarta...dar privind in jurul meu mi-am dat seama ca nimeni nu este ocolit de ea. Dar oamenii nu sunt toti la fel...cu cat daruiesti mai mult din sufletul tau cu atat mai mare este suferinta,pentru ca daruim pana la ultimul strop din sufletul nostru...si chiar daca ne doare,fericirea de a darui si a fi alaturi de cineva este mai presus de orice pe lumea asta.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

4 comentarii:

  1. ideisiidei...Alexandru si eu sper din tot sufletul. Este uimitor cum se schimba viata unui om in cateva clipe!.

    RăspundețiȘtergere
  2. Robert Nicolaescu...multumesc asemenea Robert.

    RăspundețiȘtergere