Suntem intr-o perioada cand trebuie sa facem naveta cu masina pentru radioterapie la 60-70 km,dar astazi fiindca aparatul sa stricat , am mers in alta cladire la cobaltoterapie...aici am vazut atatia oameni bolnavi si suferinzi,incat m-am ingrozit. Oameni operati,oameni in carucioare ,oameni pe ultima suta de metri de viata , efectiv se luptau si stateau in frig la acea coada pentru o farama de viata...iar personalul de acolo abia se miscau si culmea tot ele erau epuizate si stresate. Cata indiferenta in fata bolii si a unor oameni care desi sunt in aceasta stare,totusi continua si au puterea sa spere ca se vor face bine!.Ziua de astazi chiar m-a obosit...da,cred ca am obosit si eu ...si sunt sigura ca toti obosim la un moment dat. Am obosit azi...voi obosi si maine si tot asa in continuare...si totusi sunt constienta ca intotdeauna ziua de maine aduce din nou lumina,fie cu soare sau fara. Si stiti de ce? Pentru ca ziua nu oboseste niciodata,ea trebuie sa vina mereu... si timpul nu are niciodata sentimente,el trece pe langa noi si din pacate prea repede. Sigur,totul trece...dar si oboseala mea trece.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.
Nu mai pot vedea suferinţă nici în filmele artistice... Deja am trecut de limita suportabilităţii. Cel mai mult mă revoltă când se poate face ceva şi totuşi nu se face nimic.
De ce oare cei care trebuie sa se ocupe de sanatatea semenilor nu au suflet?!Se gindesc numai la bani si binele lor.Se cred intangibili...,cred ca lor nu li se poate intimpla nimic rau.Gresesc si nu vor sa puna suflet in ceea ce fac,atunci cind sunt loviti de soarta, incep sa se plinga si sa dea vina pe destin.Dar nu...., li se intimpla ca nu stiu sa fie oameni atunci cind au ocazia!Sanatate si putere sa poti trece si peste aceasta provocare!La multi ani!
Da ... din pacate in locurile unde crezi ca mergi sa te vindeci din pacate te imbolnavesti mai tare dar nu din cauza bolii ci din cauza a ceea ce vezi. Totusi mai exista speranta pe lumea asta. Am gasit un articol foarte interesant despre vindecare la adresa: http://cutiamagica.blogspot.ro/2013/01/insula-unde-oamenii-au-uitat-sa-moara.html
Nu mai pot vedea suferinţă nici în filmele artistice... Deja am trecut de limita suportabilităţii. Cel mai mult mă revoltă când se poate face ceva şi totuşi nu se face nimic.
RăspundețiȘtergereDe ce oare cei care trebuie sa se ocupe de sanatatea semenilor nu au suflet?!Se gindesc numai la bani si binele lor.Se cred intangibili...,cred ca lor nu li se poate intimpla nimic rau.Gresesc si nu vor sa puna suflet in ceea ce fac,atunci cind sunt loviti de soarta, incep sa se plinga si sa dea vina pe destin.Dar nu...., li se intimpla ca nu stiu sa fie oameni atunci cind au ocazia!Sanatate si putere sa poti trece si peste aceasta provocare!La multi ani!
RăspundețiȘtergereDa ... din pacate in locurile unde crezi ca mergi sa te vindeci din pacate te imbolnavesti mai tare dar nu din cauza bolii ci din cauza a ceea ce vezi.
RăspundețiȘtergereTotusi mai exista speranta pe lumea asta. Am gasit un articol foarte interesant despre vindecare la adresa:
http://cutiamagica.blogspot.ro/2013/01/insula-unde-oamenii-au-uitat-sa-moara.html