Imi doresc uneori,sa ma pot reintoarce in trecut la copilaria mea...stiu ca sunt momente din viata,in care sufletul nostru a ales sa le pastreze. Amintirile frumoase nu se sterg niciodata...ele ard mocnit incontinuu si nu de multe ori flacara lor izbucneste,amintindu-mi de tot ce a fost mai frumos in viata mea. Acolo,in timp a ramas copilaria mea...cu scoala,pian,balet,atletism,engleza,chiar daca programul era incarcat . Asa era moda...parintii doreau sa faca din odraslele lor,ceva de calitate. Eu am fost un copil cuminte si ascultator...urmam toate aceste activitati cu sfintenie,chiar eram convinsa ca trebuie sa ma ocup de toate cu seriozitate,dar sora mea,care acum este un bun inginer horticol,a ignorat toate aceste reguli impuse de parintii nostri. De multe ori ne amintim si radem cu lacrimi,ca parintii nostri au stiut abia dupa doi ani ca ea nu mai mergea la orele de pian. Cand avea pianul,mergea cu verisoara noastra la cinema. Doi ani de zile,vara,iarna...ele mergeau la cinema. Ce vremuri frumoase...cred ca nu exista fericire mai mare de a ma reintoarce in timp...iar fara amintiri cred ca nu as mai insemna nimic.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.
amintirile noastre ne fac sa mergem mai departe si ne alina cand suntem mahniti
RăspundețiȘtergere