Da...iubesc viata .

Timp de o luna am asteptat un diagnostic si am simtit prezenta mortii in spatele meu... mi-am plans de mila singura si am simtit furia si deznadejdea la maxima intensitate.Pot sa spun ca sunt norocoasa, pentru ca destinul mi-a dat o a doua sansa.De atunci , mi-am luat viata in piept si am schimbat totul la 180 de grade, S-au intors cu susul in jos toate: idealuri, teluri, obiective, obiceiuri, prieteni, prioritati, conceptii… m-am intors si eu din drum, mai ales de cand timpul a stat in loc.Acum incerc sa ma cunosc eu pe mine, sa ma accept, sa ma descopar, sa ma iubesc,  sa ma placasa cum sunt, cu bune si rele…sa ma regasesc.Da...iubesc viata in fiecare zi mai mult decat ieri... iubesc tot ce reprezinta viata...iubesc apusul soarelui si iubesc ziua de maine...dar imi   iubesc visele si dorintele cu toate sperantele .

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.