"Mă
întreb, totuşi, de nu cumva amintirile ajung să fie o capcană. Mai
devreme sau mai târziu, am sfârşi prin a obosi să descoperim mereu că nu
mai suntem ce-am fost... Nu pot găsi în ele decât cauze, explicaţii.
Or, eu aş avea nevoie de altceva. Într-un deşert, probabil, nu te uiţi
în urmă. Ce să vezi? Vântul ţi-a şters, deja, urmele. Privirea caută,
stăruitor, orizontul, în faţă, unde, pe nisipul fierbinte, tremură o
nălucire care te poate stimula să speri." -Octavian Paler-
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu