Draga viata...

"Mi s-a dat cel mai dificil rol: să spun la revedere, și s-o iau pe un alt drum. Mi-am dat seama că n-am iubit destul, n-am rîs îndeajuns și n-am spus tot cînd trebuia. Iartă-mă, Doamne, am fost tare nesăbuită cu ceilalți. Poate că meritau pe cineva mai bun, pe cineva care să nu fie prea ocupat. De ce m-ai aruncat aici? De ce m-ai legat de oamenii ăștia? Acum, cînd am prins drag de ei, trebuie să plec și să-i las în urmă. Sincer, nu mi se pare un joc cinstit. Mai lasă-mă un pic, ca să-nțeleg cum merg treburile, să termin ce-am început, și-apoi poți să mă alungi unde vrei. Mai dă-mi puțin timp să termin aici, apoi, promit să fac ce mi-ai rezervat deja. De ce te grăbești? 4 ani nu m-ai lăsat să-mi fie dor, nicio clipă. Ai de gînd să mă-nveți, măcar, cum să spun adio sau ai de gînd să mă lași plătind doar cu lacrimi? Eu zic să te mai gîndești, și să m-ajuți c-un zîmbet, cel puțin. Nu vreau să-mi iau adio, nici c-un zîmbet fals pe buze, în timp ce sufletul plânge. Dă-mi te rog, viață, o fărâmă de speranță, îmbrățișări calde, și zîmbete în culorile curcubeului. Merit măcar puțin din toate astea, nu? Dacă nu poți, dă-mi măcar un strop de curaj să-mi joc rolul, iar dacă nici asta nu vrei, atunci schimbă scenariul și dă-mi alt rol. Un rol care să nu-mi ceară nimic.
Dacă acest rol e un test, atunci, dragă viață, nu-ți promit că-l voi trece cu brio. Învață-mă, te rog, să pierd lucruri nu oameni. Să plâng de bucurie, nu de tristețe. Să iert mai ușor și să-mi pese cînd trebuie. Dacă nu poți să mă-nveți toate astea, atunci, înseamnă că n-ai învățat să joci teatru."
sursa -http://yourrominapaula.tumblr.com-

 
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.