Uneori am impresia ca zbor si ca toata lumea este numai a mea.Cateodata,
aripile mi se frang in zbor si atunci nu mai pot fi purtat de vant
spre noi meleaguri si noi idealuri. Anii trec pe rand, unul cate unul,
cu speranta ca cel care vine, aripile mele vor fi bune de zbor...imi ridic aripile și ma avant în necunoscut... ma opresc și mai aștept un curent bun pentru visele mele.Eu cred ca zborul este ... trairea,este insasi viata. Asa ca ....nu ramaneti la sol, ce-o fi o fi, ridicati aripile si ...la drum!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu