Daca vrem sa fim mai buni...

O persoana puternica stie cum sa-si organizeze viata...chiar si cu lacrimi in ochi...are puterea sa zambeasca, sa mearga mai departe  si sa spuna cu convingere este in ordine: trebuie sa zambesc,sa iubesc,sa traiesc,pentru ca viata nu este decat un test  despre cum sa supravietuiesti...viata este viata...ea nu ne invata sa fim puternici,pur si simplu ne obliga sa mergem mai departe in momentele grele.Dar cum putem fi mai puternici, mai buni si mai fericiti mai ales in zilele noastre ? Simplu  dorindu-ne sa fim mai puternici, mai buni si mai fericiti . Daca vrem sa fim mai buni,mai fericiti, trebuie sa traim in prezent,nu in trecut. Cred ca stiti cu  totii in ce lume traim...cred ca stiti toti cum poate fi lumea mai buna...dar nimeni nu face nimic ....pentru ca nu poti fi mai puternic , mai bun si mai fericit , intr - o lume murdara.Un om este puternic si fericit doar intr-o  societate curata . Eu nu traiesc intr-un glob de sticla , asta datorita faptului ca sunt o persoana mult prea activa si nu pot respira stand intr-un astfel de loc,asa incat sper intr-o lume mai buna incat sa invatam de la cei buni si nu de la cei rai...sa invatam de la cei care au reusit si nu de la cei care n-au facut nimic in viata...sa fim alaturi de cei puternici daca vrem sa fim puternici.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Trece timpul...

"Trece timpul. Oh, dar cum trece timpul! Parcă nu mai sunt omul de ieri, de săptămâna trecută, de acum 5 ani. Nici în oglindă, nici în suflet. Timpul mi-a erodat şi chipul şi sufletul, aşa cum apa modelează piatra după ciocniri repetate. Tot ce am simţit, ce am trăit, ce m-a bucurat şi ce m-a durut şi-a pus amprenta pe care omul care sunt astăzi şi o va face în continuare cu omul care voi fi peste ani.
Sunt momente uneori, când mă filtrez prin oglinda timpului şi parcă nu-mi vine să cred că cea pe care o privesc faţă în faţă sunt chiar eu. Nu-mi vine să cred că a fost o vreme când idealurile mele erau altele, că oamenii care mă înconjurau erau alţii sau altfel, că eu însămi aveam un alt spirit. Parcă în fiecare an devin un alt eu, iar acest lucru, recunosc, mi se pare destul de straniu uneori. Să par aceeaşi, dar să fiu totuşi altfel.
A trecut timpul, au trecut anii, unele iubiri au dispărut în neant, ca şi cum n-ar fi fost, unii oameni au rămas prezenţi în sufletul meu ca şi cum n-ar fi plecat niciodată, viaţa mi-a dat şi mi-a luat, m-a ingenucheat şi m-a ridicat.
A trecut an după an, timp în care în viaţa mea s-au produs schimbări mai mici sau mai mari, care cu o precizie nevăzută mi-au modelat atât chipul, cât sufletul.
Astăzi, văd pe chipul meu o seninătate de care uitasem, iar în suflet simt o linişte pe care o pierdusem."
-sursa- http://momenteinviata.ro/timp-fiecare-cu-timpul-lui/

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Cat curaj la astfel de oameni...

Cred ca am ascultat astazi acesta melodie de multe ori, incat am inteles ca noi oamenii suntem trecatori si le dau crezare celor ce uita de acesta lume trecand ca niste straini prin ea. Si totusi viata este frumoasa,ea cere implicare,trebuie sa te prinzi in jocul ei...nu ai voie sa stai pe margine. Viata trebuie vazuta  asa cum este cu urcusuri si coborasuri,pentru ca interiorul nostru se afla cate un anotimp.Fiecare traieste  anotimpul lui,depinde cat de norocos esti...fie iarna...fie toamna...fie primavara. Daca te uiti mai atent in interiorul vietii iti dai seama cand sa incheiat un anotimp. Astazi am vazut o persoana care nu vedea de loc si m-am gandit ca este groaznic pentru el sa stai tot timpul in bezna...si el totusi se bucura ca traieste,chiar daca nu vede lumina zilei,dar o simte in interiorul lui. Cat curaj la astfel de oameni ,ei nu se plang,nu se lamenteaza...ei gasesc sursele necesare sa traiasca,sa rada,sa mearga mai departe si sa se bucure de fiecare zi din viata.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Toate la timpul lor...

"Deseori ne lovim de expresia " Toate la timpul lor ", lasand pe maine ce am fi putut face astazi, gandindu-ne ca mai este timp.
Ne dorim ca toate sa se rezolve de la sine si tragem de timp sperand ca poate El, TIMPUL, le va rezolva in locul nostru.
Suntem in permanenta grabiti, ne pierdem rabdarea foarte usor, uitam sa le spunem celor dragi ce inseamna pentru noi, nu mai avem timp sa admiram natura, uitam de prezent si traim mai mult in trecut sau viitor.
Suntem intr-o cautare permanenta a noastra, a lucrurilor pe care ni le dorim, a altceva decat suntem sau avem.
Ce rost are oare sa ne traim viata gandindu-ne la timpul potrivit si sa uitam sa facem lucrurile pe care dorim sa le facem sau pe care le simtim, fara sa ne pese daca este momentul potrivit sau nu ?!
Haideti sa incercam sa ne gandim mai mult la prezent si la viata care trece pe langa noi intrebandu-ne " Este oare timpul potrivit ?". Haideti sa lasam Timpul sa-si faca de cap, asa cum stie el mai bine si sa ne amintim in fiecare zi ca Timpul e pretios, ca astazi este cel mai potrivit moment, ca prezentul merita trait si nu ignorat si ca viata este mult prea scurta sa ne-o umplem cu intrebari ce poate nu-si vor gasi niciodata raspunsul."
-sursa- 
Invitatie la Visare

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Nu visez sa schimb lumea...

Stau in fata calculatorului pregatita sa scriu ceva din gandurile mele...astazi parca nu am chef de nimic...sunt anumite stari care nu pot fi scrise ,este o seara  in care cuvintele se simt...nu se spun. Este o seara in care parca gandesc mai mult,o seara in care nu imi gasesc echilibrul...o seara ce este mai importanta pentru mine. Viata nu este perfecta,este doar frumoasa...razi ca trebuie sa razi...suferi pentru ca suferi...da,suferinta nu are limite ,ea este acolo in interior si uneori nu se transpune pe fata. Nu visez sa schimb lumea,cred ca nici nu as reusi ,dar visez sa ma schimb eu in asa fel incat lumea sa imi para mai frumoasa...urasc minciuna chiar ma scoate din sarite...desi sunt constienta ca mult adevar doare.  Am o sensibilitate fata de oamenii slabi si incerc sa-i apar...incerc sa-i schimb altfel...vreau sa cred ca inteleg oamenii si ca si ei ma inteleg pe mine. Recunosc ca in seara asta sunt cam confuza,chiar nu pot sa scriu ce simt...cred ca sunt doar obosita  si simturile imi sunt amortite,asa ca ma asez la pian sa uit de tot si de toate.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Vine un timp...

Vine un timp cand ni se face dor de tot ce-am fost noi candva...si ajungem sa nu ne mai regasim in momentul in care in drumul nostru spre niciunde lasam ratacite parti din noi... le lasam oamenilor pe care ii iubim, lasam parti din noi locurilor pe care le indragim si din care n-am vrea sa mai plecam niciodata. Si asa vine un timp in care ne dam seama ca nu mai suntem intregi, ca nu ne mai apartinem.Se pare ca asa trebuie sa fie in viata...sa ai parte de un timp in care sa simti ca nu mai poti sa mai lupti... pentru ca ai uitat de ce si pentru ce luptai.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Vreau sa cred...

Ma simt enorm de epuizata,stresata si obosita!. Cat de repede se schimba viata unui om!. Daca stau bine sa ma gandesc cred ca fericirea in viata noastra este ca un fulg de nea care se topeste incet...chiar nu vreau sa devin pesimista pentru ca in aceste momente nu am nevoie de asa ceva,vreau sa cred caci chiar si pentru o clipa in care fericirea mea este deasupra dezamagirilor,sufletul si inima mea vor castiga enorm. Stiu ca existenta mea aduce dragoste si iubire in sufletul celor dragi...ca ceea ce spun si fac nu este in zadar si ca Dumnezeu imi da acea putere ca de fiecare data cand apare un strop de fericire in sufletul meu,sa dispara cate o piatra de tristete si durere,iar lumina,bunatatea si linistea care o inlocuieste sa  fie impartasita si celor din jurul meu. Vreau sa cred in acest lucru...

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Mereu suntem tentati ...

Mereu suntem tentati de a cauta stropul de fericire mult mai departe decat linia orizontului, putini insa dintre noi nu-si dau seama ca fericirea poate fi asa de aproape de noi, incat doar daca intindem mana, o putem atinge si o  putem avea. Avem prostul obicei sa spunem ca nu mai avem timp de nimic.Trebuie sa ne facem timp pentru ca ai posibilitatea sa ti-l faci aliat sau dusman,dar  un singur lucru insa nu poti face....sa-l opresti in loc, de aceea de multe ori e mai bine sa uitam de el, si  foarte adevarat, sa faci doar ceea ce-ti place. Trebuie sa ne facem timp in a ne cauta fericirea pentru ca viata este cel mai frumos cantec posibil!.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Momente de fericire sau necaz...

Momente de fericire sau necaz, toate sunt ale noastre, doar ca nu vrem sa ne amintim de greseli la care nu am gasit solutii in acele clipe si de trepte din viata pe care le-am sari. Viata este ca o carte cu trairi de tot felul...asa este si viata mea  un foileton care va dura o vesnicie, o calatorie spre necunoscut cu furtuni ce ma vor face cateodata sa renunt,si zile insorite in care speranta   nu ma va parasi niciodata.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Speranta este cheia...

Tot ceea ce conteaza pe acest pamant este bucuria de a trai clipa la maxim...puterea de a iubi totul in viata noastra...recunostiinta pentru fiecare zi traita,increderea in noi...in ceilalti si in frumusetea zilei viitoare. Sunt momente cand treci prin clipe graznice prin viata...pentru ca ea nu protejeaza pe nimeni,fie bogat, fie sarac...nu stiu...sa zicem ca ai o boala incurabila,ca ti-ai pierdut cei mai buni prieteni sau locul de munca...atunci simti ca ti-ai pierdut echilibrul de care candva erai mandru de el...si dintr-o data esti trantit la pamant si nu vezi nici o speranta.Si totusi omul daca vrea, are resurse uriase in el,se poate mobiliza repede...pentru ca speranta este cheia.Daca nu mai crezi in speranta...esti un om mort si nimeni nu te mai poate ajuta...totul este sa nu ne dam batuti in astfel de momente...zic eu trecatoare in viata...atunci ar trebui sa nu uitam sa iubim,sa visam si sa ne bucuram de visele noastre,de prezentul nostru pentru ca  totul tine de un gram de speranta.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

De cele mai multe ori...

"De cele mai multe ori ne punem intrebarea...ce ar trebui sa facem pentru a fi fericiti!.Uneori cautam fericirea in plasmuirea viselor noastre.Este o intrebare care la randul ei genereaza o multitudine de alte intrebari...cred ca nu exista un tipar prestabilit... stiu doar ca totul se intampla pe un fond de liniste sufleteasca, aducatoare de siguranta, care ne confirma ca ne aflam in locul potrivit.Da...fericirea este ca un parfum cu care nu-i poti parfuma pe altii decat ,daca ai cateva picaturi si pentru tine"

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Uneori...

Uneori,chiar daca avem intelegere si compasiune,fata de durerile altora,ne sfiim sa le aratam.Sufletul omului este locul,unde indiscretia,poate rani mai rau,decat o tacere respectuoasa...si mai cred,ca ceea ce este in sufletul fiecaruia,este intre el si bunul Dumnezeu.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Stau si ma gandesc...

Din pacate toti isi doresc sa detina puterea, toti isi doresc sa detina controlul asupra la tot din jurul lor. Am ajuns sa traim intr-o lume in care numai prin minciuna, dat in cap, inselat puteam sa traim. Suntem nevoiti de sistem sa fim asa, mai rau este, ca unora chiar le place sa traiasca asa.  Stau si ma gandesc  ce imi doresc eu cu adevarat...si in minte  nu imi vine decat un singur lucru, sanatate.Este adevarat că ne grabim si ca toate lucrurile pozitive pe care ni le dorim sunt greu de realizat asa, in fuga. Poate ca-i suficient sa ne impacam cu noi insine si sa incercam sa ne implinim idealurile, fie ele mai mult sau mai putin idealuri, atat cat ne permite timpul vietii.Acum, daca stau sa ma gandesc desi nu pot spune ca-mi iese, cred ca-mi doresc doar normalitate.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Vrem sa invingem timpul ...

Degeaba vrem sa invingem timpul pentru ca ar insemna sa ne luptam cu propia viata...ceea ce este imposibil. Ma gandesc ca zilele trec,ele sunt precum clapele unui pian...cum treci de la o zi la alta auzi un alt sunet. Acel sunet te invata cum sa treci prin viata,cum sa respecti lumea,sa crezi in oameni,sa iubesti...si sa speri ca nu ai nici un regret cand ajungi la ultima clapa. Viata este atat de frumoasa si daca nu o poti intelege nu astepta ca totul sa vina de la sine. Viseaza ,iubeste,lupta,incearca sa te depasesti pe tine pentru ca aceste lucruri te vor face alt om. Eu acum vad viata cu alti ochi...totul mi se pare ca o incercare,o lectie.Desi am mai spus-o de nenumarate ori si o repet: viata e frumoasa.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

O viaţă în întuneric...

"Cât de norocoşi suntem! Astăzi, conducând un prieten orb până în staţia de autobuz, am realizat cât de mare e binecuvântarea că putem vedea! Cât de vulnerabil este el, ca persoană nevăzătoare…s-a lăsat total pe mâna mea. Puteam să îl conduc pe un drum bun sau pur şi simplu puteam să îl duc pe un drum greşit. Aici de mine depindea. Câţi dintre noi avem o încredere aşa de mare încât ne-am lăsa pe mâna altor persoane?
Şi ştiţi ce este ciudat? Că noi vedem, vedem tot ce se petrece în jurul nostru, vedem oamenii, lucrurile, natura şi totuşi…uneori alegem un drum greşit. Ori, trăim ca şi cum nu am vedea nimic din ce ne înconjoară. Suntem atât de obosiţi, de stresaţi şi de nervoşi încât nu mai avem timp de lucrurile care sunt cu adevărat importante. Trăim de pe o zi pe alta, fără a conştientiza cât de norocoşi suntem.
Nu trebuie să fim conduşi de mână, nu trebuie să ni se spună de nenumărate ori: ”atenţie, scară. ai grijă, trecem strada.”. Nu trebuie să trăim o viaţă ”neagră” şi nici nu trebuie să ne luptăm cu sentimentul vulnerabilităţii. Şi totuşi…am observat la prietenul meu mai mult optimism, mai multă fericire şi mai multă siguranţă ca la oricare dintre noi. Da, da. Ce ar fi să aprindem lumina conştiinţei, să realizăm că noi vedem şi să începem să trăim ca atare? Să nu mai continuăm să trăim în întuneric, ci, ca prietenul nostru orb, să trăim o viaţă plină de lumină!"
-sursa- https://capshunik.wordpress.com/-

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Viata este o speranta...

Nu cred ca ma pot numara printre cei ce se dau batuti usor in viata.Chiar nu stau sa-mi plang de mila.Imediat caut sa gasesc o solutie si stau doar atat sa-mi fac curat in suflet.Nu mi-au placut nicicand oamenii care nu stiu ce vor,care nu au un scop in viata.Iti trebuie curaj in viata.Mi-am dat seama ca fericirea mea exista doar cand cei din jurul meu sunt fericiti.Exista momente in viata cand,chiar daca nu vrei,trebuie sa o iei de la zero...si incet,incet ridici capul,te scuturi de praf si pornesti la drum...Trebuie sa crezi in orice,caci insasi viata este o speranta.Astazi sunt  omul care crede ca visele se afla inauntrul nostru.Stiu ca o sa fiu mereu un om liber... si nu mi-am pierdut speranta ca pot crea o lume mai buna si mai frumoasa decat cea  in care traiesc azi.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Pentru ce traiesc...

Astazi sunt mult mai atenta cu cei din jurul meu ,ascult aproape totul cu mult interes.Numai cand treci printr-o boala crunta si ai norocul sa scapi,apreciezi totul la maxim. Niciodata nu mi sa intamplat sa privesc un buchet de flori o ora. Inainte viata mea se derula cu o viteza  mare,nu eram atenta la detalii,doar stiam ca trebuie sa muncesc si acasa si la servici...  si uitam de ce era mai esential in viata.
Astazi traiesc pentru ca ma iubesc prea mult ca sa mor...

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

A fi puternic...

Sunt momente in viata fiecaruia cand parca ne-am dori sa fim cei mai puternici oameni, sa avem cel mai puternic psihic, sa fim imuni la durerea din interior. Ce fel de conditii trebuie sa indeplinesti ca sa reusesti sa zambesti chiar daca sufletul tau e praf? Sau sa ramai calm intr-un moment de disperare in care simti ca iti fuge pamintul de sub picioare.De multe ori, cand relele ne coplesesc, parca ne intuneca viata, mintea, nu mai vedem nimic, decat acel rau, simtim ca nu mai avem nimic..si uitam cel mai important lucru: ca de fapt nu suntem singuri. Daca nu e un prieten, atunci e un parinte sau acea putere care ne vegheaza viata. De multe ori nici eu nu inteleg de ce trec  uneori prin atatea lucruri dureroase, dar cred ca  toate se intampla pentru a ne face puternici sa le depasim pe altele poate si mai grele.Sa speri fara bariere… sa astepti un raspuns chiar daca toti cei din jur si-au pierdut rabdarea…sa mangai, sa alinti, sa consolezi chiar daca de fapt tu esti cel care ar avea nevoie de toate astea…sa crezi in tine chiar daca toti te pun la zid…sa te vezi frumos, chiar daca nimeni nu si-ar dori sa-ti imortalizeze chipul…sa speri si iar sa speri chiar daca risti sa fi numit naiv sau poate prost! Unde se invata toate astea? As fi prima pe lista de inscriere a unei asemenea scoli.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Suntem saraci …

Eu cred în tine. Cred că poți găsi în tine forța de a te ridica după ce cazi, că după ce plângi îndeajuns vei zâmbi mai frumos ca niciodată, că după ce pierzi nu te vei lăsa copleșit de sentimentul că ai fi putut face mai mult și vei lupta din nou, că după ce te-ai simțit trădat sau folosit vei putea să crezi din nou în oameni și în prietenie. Cred că tu poți. Poți să crezi din nou, să speri din nou, să iubești din nou, să dăruiești, să ierți, să te schimbi. Da, poți să te schimbi, să devii mai înțelept, mai calm, mai încrezător în propriile tale forțe. Poate că acum ești acolo jos, poate că nu te-ai ridicat încă pentru că nu crezi că mai poți, nu crezi că ești suficient de puternic ca să depășești și asta. Dar poți. Tu poți. Pentru că, vezi tu, sunt momente când viața te surprinde și te obligă să fii puternic pentru că nu-ți oferă altă variantă. Adevărul este că uneori poți fugi, te poți ascunde o vreme, îți poți repeta într-una că ești slab și că nu poți, dar la un moment dat, va trebui să ieși din ascunzătoare sau să te ridici din locul în care ai zăcut o vreme, plângându-ți de milă, să te înfrunți pe tine însuți și să-ți înfrunți problemele, pierderile și să-i înfrunți pe oamenii care te-au doborât. Crezi sau nu, deși totul pare întunecat și fără scăpare acum, va veni un moment în care cu curaj sau fără, vei trece peste. Și vei lupta. Și vei câștiga. Sau nu vei câștiga. Dar ai fost acolo, ai stat în picioare, ai luptat. Ai devenit un om mai puternic decât credeai, decât sperai să fii vreodată. În cele din urmă, toate aceste bătălii în care luptăm pentru supraviețuirea spiritului sunt cele care ne întăresc.

Copy the BEST Traders and Make Money : http://bit.ly/fxzulu

 

 Suntem saraci …

pentru că plângem după lucruri, dar renunțăm ușor la oameni.
pentru că avem ambiţii, dar nu avem valori.
pentru că preferăm să renunţăm, decât să luptăm.
pentru că în loc să zburăm, ne târâm.
pentru că în loc să iertăm, părăsim.
pentru că în loc să cunoaştem, judecăm.
pentru că, deşi avem viaţă, nu trăim.
pentru că avem sentimente, dar nu le exprimăm.
pentru că avem mâini, dar nu mângâiem, nu ştergem lacrimi, nu îmbrăţişăm.
pentru că avem picioare sănătoase, dar nu ne mai deplasăm fără maşini.
pentru că avem cerul și frumosul în jur, dar mergem cu privirea în pământ.
pentru că avem sufletele pline de zâmbete, dar chipurile ne sunt încărcate de grimase triste.
pentru că avem case mari, dar lipsite de dragoste, de râsete şi de prieteni care să le treacă pragul.
pentru că avem bani de irosit pe nimicuri care ne omoară timpul şi sănătatea, dar nu avem bani pentru a cumpăra o carte.
pentru că avem mâncare de risipit, dar nu avem de dăruit celor care nu au.
pentru că, deși avem muzică, noi ascultăm zgomote.
pentru că, deși avem pace pe pământ, noi ducem războaie.
pentru că în loc să ne rugăm, cerșim.
pentru că studiem mult şi învăţăm puţin.
pentru că, deşi cunoaştem foarte mulţi oameni, prea puţini dintre ei ne sunt prieteni.
pentru că urâm, în loc să iubim…

-sursa-Razvan F. Danc

 

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Eu cred în tine. Cred că poți găsi în tine forța de a te ridica după ce cazi, că după ce plângi îndeajuns vei zâmbi mai frumos ca niciodată, că după ce pierzi nu te vei lăsa copleșit de sentimentul că ai fi putut face mai mult și vei lupta din nou, că după ce te-ai simțit trădat sau folosit vei putea să crezi din nou în oameni și în prietenie. Cred că tu poți. Poți să crezi din nou, să speri din nou, să iubești din nou, să dăruiești, să ierți, să te schimbi. Da, poți să te schimbi, să devii mai înțelept, mai calm, mai încrezător în propriile tale forțe. Poate că acum ești acolo jos, poate că nu te-ai ridicat încă pentru că nu crezi că mai poți, nu crezi că ești suficient de puternic ca să depășești și asta. Dar poți. Tu poți. Pentru că, vezi tu, sunt momente când viața te surprinde și te obligă să fii puternic pentru că nu-ți oferă altă variantă. Adevărul este că uneori poți fugi, te poți ascunde o vreme, îți poți repeta într-una că ești slab și că nu poți, dar la un moment dat, va trebui să ieși din ascunzătoare sau să te ridici din locul în care ai zăcut o vreme, plângându-ți de milă, să te înfrunți pe tine însuți și să-ți înfrunți problemele, pierderile și să-i înfrunți pe oamenii care te-au doborât. Crezi sau nu, deși totul pare întunecat și fără scăpare acum, va veni un moment în care cu curaj sau fără, vei trece peste. Și vei lupta. Și vei câștiga. Sau nu vei câștiga. Dar ai fost acolo, ai stat în picioare, ai luptat. Ai devenit un om mai puternic decât credeai, decât sperai să fii vreodată. În cele din urmă, toate aceste bătălii în care luptăm pentru supraviețuirea spiritului sunt cele care ne întăresc.

Copy the BEST Traders and Make Money : http://bit.ly/fxzulu

Vei întâlni mulți îngeri...

"Vei întâlni mulți îngeri, dar unul singur va avea puterea să te ridice de la pământ.
Unii îți vor spune să te ridici singur, alții te vor învăța cum să-ți crești aripi, puțini te vor prinde în brațe și te vor ridica.
Îngerul tău știe că dacă te-ai putea ridica singur, nu i-ai mai cere ajutorul. Știe și că nu au cum să-ți crească aripi. Așa că te cuprinde în brațe și te ridică. Nu e ușor, pentru că ei nu ridică doar trupul ci și sufletul. Iar sufletul omului cântărește mult, după faptele sale."

-sursa-Naivul

 

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Nu-mi place singuratatea...

"Nu-mi place singuratatea si cred ca nu sunt singura care poate apune cu tărie asta. Dar sunt momente in viața când obosesc si oricât de tare îmi place sa comunic si sa fiu in preajma oamenilor, simt o nevoie acută sa fiu doar eu cu mine, cu gândurile si sentimentele mele si sa tac. Sa tac si sa nu ma gândesc la nimic.
Uneori, îmi place sa ma deconectez si sa fac asta chiar si in prezenta altora. Si nu e lipsa de bun simt, doar obosesc. Si tocmai din bun simt dau senzația ca ascult si sunt acolo cand totuși sunt doar eu intr-o tăcere care ma liniștește."
-sursa-Invitatie la Visare-

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Speranta...

Printre cuvintele dragi mie ,se numara si speranta,pentru ca intotdeauna am purtat in suflet replica sperantei-Trebuie sa Traiesc. Ea este visul celui treaz,a celui care traieste,este dragostea de viata. Poate ca este unicul sentiment care,odata ce se instaleaza in suflet,capata imortalitate. Speranta face parte din noi,este strans legata de natura noastra.Mi-am dat seama ca visele te fac mai fericit si speranta moare ultima. Acum zambesc din nou,chiar daca inima imi plange uneori cand ma gandesc in urma.  In viata cel mai bine este sa pastrezi un gram de speranta, oricat de mic ar fi el,pentru ca nu se stie niciodata ce se va intampla peste o zi,o luna,un an...
Oricat de greu ar fi,nu uitati sa sperati la o clipa de fericire,la un strop de fericire,la dreptul la viata.
Trebuie sa speram pentru noi intotdeauna, pentru ca numai asa putem zambii.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Iubirea de langa noi...

Iubirea este un sentiment care nu se va demoda niciodata...ea  te face sa nu regreti ca existi si reprezinta acel ceva care te face sa treci mai usor prin viata. Dragostea exista si este adevarata...este un fapt real de viata,pentru ca fara iubire nu avem aer,nu putem respira. Iubesti,traiesti fiecare zi pentru a oferi tot ce ai mai bun...astepti zambetul acela care-ti da viata de fiecare data cand il privesti.  Da...exista iubire pentru ca daca oferi...vei primi,daca iubire astepti...iubire daruiesti, dar probabil ca uneori visam la iubirea aceea cantata de poeti si nu vedem iubirea de langa noi si din noi.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Cand te doare sufletul...

Durerea trece cu timpul,ea  este undeva acolo,in sufletul tau. Noi toti pierdem pe cineva in viata,din diverse motive.Te doare foarte mult cand te desparti de cineva.Niciodata nu va trece cu adevarat,raman totusi  niste cicatrici intotdeauna.Trebuie singur sa-ti impui ca viata merge inainte.Durerea sufleteasca trece , doar cu rabdare,cu o rabdare de inger.Nu poti depasi durerea...tot ce poti face pentru tine,este sa inveti sa traiesti cu ea,asa cumplita cum este,distrugatoare.Marginile ei ascutite care iti fac acum sufletul sa sangereze,se vor tocii cu timpul,dar tot nu poti uita.Dupa o vreme,atunci cand durerea va fi suficient de slabita si transparenta,atunci epuizata,intorcandu-te tu  in ajutorul tau ,vei spune:Ajunge,am suferit destul...Da, durerea sufleteasca poate sa te ucida incetul cu incetul.De multe ori cand plangi,nimeni nu iti vede lacrimile....de multe ori cand esti ingrijorat,nimeni nu iti simte durerea.Poate ca am devenit putin pesimista in urma tragediei intamplate in clubul Colectiv.Dumnezeu sa-i odihneasca pe cei ce au ajuns la stele iar cei ce se afla in spitale sa ne rugam pentru sanatatea lor.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Te trezesti ca ramai singur...

Noi oamenii am devenit atat de egoisti,uneori suntem in stare sa calcam peste cadavre pentru a ajunge acolo unde ne fixam tinta...dar uitam ca totul se plateste pe lumea asta. Ce este cel mai grav ca am ajuns sa ne cream o masca...chiar si pentru noi...si ne mandrim din prostie cu masca asta incat nici nu indraznim sa ne privim asa cum suntem...plini de ura...de minciuna...egoisti...indiferenti si mai ales fara dragoste si fara inima. Am ajuns pana acolo  incat sa credem ca minciuna este adevar si adevarul minciuna....daca esti sincer si cinstit nu prea ai ce cauta in societatea de acum...trebuie neaparat sa avem masca la indemana pentru ca ea ne fereste de multe...mai ales de durere si neputinta. Am devenit o lume plina de badarani,profitori...o lume plina de invidie si prostie...spun prostie pentru ca este la rang de cinste. Da....se pare ca cineva doreste o astfel de lume...cati dintre noi cei normali...da,am zis bine...doreste o astfel de lume...si daca nu ne place ce putem face ?Cu masca sau fara masca...oamenii nu mai privesc in jur...nepasarea face mai multe victime decat o catastrofa naturala. Chiar daca esti sicer si toate aceste dureri te napadesc...cauti pe cineva care crezi ca gandeste ca tine...crezi cu adevarat ca iti seamana...crezi ca te poate asculta...dar te trezesti ca ramai singur.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

A salvat vieți în clubul morții...

Mărturia cutremurătoare a unei asistente medicale care a intervenit la Colectiv: Le curgea carnea. Mă implorau. Izbeau în mine

Asistenta Violeta Maria Naca, care a fost de serviciu vineri seară pe ambulanţă, povesteşte despre victimele de la Colectiv că plângeau, urlau, o implorau să le ia, ”curgea carnea de pe ele”. Un pompier i-a pus în braţe o fată de 18 ani: "Salveaz-o! Doamne, cât de tânără e!".

O tânără, Claudia Postelnicescu, redă pe Facebook mărturia unei asistente, Violeta Maria Naca, de la Ambulanţa Bucureşti-Ilfov, care a participat la operaţiunea de salvare a victimelor.

Iniţial, asistenta Violeta Maria Naca i-a povestit că iniţial echipa medicală a crezut că este chemată la un incendiu banal, fiind al doilea echipaj ajuns la faţa locului, după care au apărut "pompierii agitaţi" şi "primele două victime".

"Totul era ca un coşmar. Mergeau, urlau, se târau. Tineri desfiguraţi. Urlau mulţi. Eram două salvări. Una dintre victime era o tânără rănită grav. Ţipa la mine să venim mulţi. Mă implora. Spunea că sunt 300 de tineri, arşi, călcaţi în picioare. Am implorat plângând pe cei de la dispecerat că sunt sute de oameni arşi. Plângeam. Săreau arşi pe mine, urlau. Voiau să intre mulţi în ambulanţe. Şi nu puteam să plecăm cu fata rănită grav. Nu se dădeau din drum", povesteşte asistenta.

Apoi, au apărut alţi patru grav răniţi, care izbeau în ea, în salvare şi de pe care "curgea pielea, carnea": "Urlau să îi iau, să nu îi las în urmă. Am implorat dispeceratul să aducă mai multe ambulanţe, că e haos. Să vină poliţia. Rupeau jacheta de pe mine".

Un pompier cu o tânără de 18 ani, arsă pe 98% din corp, a implorat-o pe asistentă să o ia pe fată: "Ia-o mai repede din braţele mele. Doamne, cât de tânără e! Salveaz-o! Am şi eu o fată acasă!. Mi s-a făcut rău. Veneau mulţi, mulţi de tot. Civili urlau, tineri răniţi trăgeau de doctori, aproape smulgându-le hainele. Implorau să fie ajutaţi, să fie salvaţi. Se aruncau în faţa ambulanţelor. Dădeau cu pumnii în ambulanţe".

Aceeaşi asistentă spune că are urme de piele arsă, pe ea şi pe echipament, iar pompierul şef plângea în hohote, era în şoc şi se întreba de ce s-a întâmplat o asemenea tragedie.

"Tânăra arsă nici nu mai avea haine pe ea. Apoi am intrat urlând la Colţea, cu patru răniţi grav. Ţipam să vină toţi doctorii, că e carnagiu. Toată lumea era în stare de şoc. AM VĂZUT IADUL!
 Doi doctori de la echipaje au rămas la faţa locului. Erau şase tineri, jos pe borduri, în stop cardiorespirator. Şoferul din echipaj a resuscitat oameni ore în şir până i-a crescut tensiunea şi i-a ţâşnit sângele pe nas. (...) Mai era un copil de doar 16 ani! 16 ani! A plâns echipajul la resuscitarea lui. Nu se îndurau. Apoi l-au adus pe fratele lui, pe braţe, la mine. Era grav, era ars tot. Avea ochii umflaţi şi roşii, plângea. Întreba: Sunt rău? E grav?. Apoi au adus altul. Era 70%. Plângeam. Cădea carnea de pe el. Întreba dacă mai trăieşte. Dacă e grav. Era aproape de comă. Îi curgeau lacrimi din ochi, cu sânge. Îmi spunea să îl ţin de mână. I-am spus că am un băiat de-o seamă cu el. Mi-a răspuns: Mami, n-o să mor, nu? Încă ieşea fum din el, mai spune femeia.

Ajunsă la spital, asistenta spune că părinţi pupau ambulanţele, urlau şi întrebau unde le sunt copiii: "Le-am spus adevărul. Le-am spus că sunt în stare gravă. Mi-au pupat picioarele la Municipal. Era sinistru. Trăgeau de mine şi de colegi, de salvare".

După o pauză în care asistenta nu s-a putut opri din plâns, a continuat relatarea, spunând că doctorii au îmbrăţişat-o, i-au sărutat lacrimile şi i-au mulţumit. I-au spus că nu vor uita niciodată vocea ei când implora că are nevoie de ajutor, că vor ţine minte pentru totdeauna cum ruga dispeceratul să cheme şi colegii de acasă. Pe toţi.

"Asistenta cu care am vorbit mi-a povestit că toţi care au fost luaţi aseară sunt în stare gravă. Mi-a scris cu o durere de mamă că este profund şocată de tragedia de aseară. Abia a reuşit să vorbească despre incident, mi-a spus că are tensiunea 20. (...) Salvatoarea, eroul care povesteşte îndurerat, este Violeta Maria Naca şi are 22 de ani experienţă pe Salvare", îşi termină Claudia Postelnicescu postarea, menţionând că a vrut să arate povestea din prisma unui medic care a fost la faţa locului: "Povestea eroilor. Durerea pe care o simt medicii în momentul în care se simt neputincioşi în faţa morţii".

-sursa-http://www.gandul.info/stiri/marturia-cutremuratoare-a-unei-asistente-medicale-care-a-intervenit-la-colectiv-le-curgea-carnea-ma-implorau-izbeau-in-mine-14869290

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.