Vreau sa cred...

Ma simt enorm de epuizata,stresata si obosita!. Cat de repede se schimba viata unui om!. Daca stau bine sa ma gandesc cred ca fericirea in viata noastra este ca un fulg de nea care se topeste incet...chiar nu vreau sa devin pesimista pentru ca in aceste momente nu am nevoie de asa ceva,vreau sa cred caci chiar si pentru o clipa in care fericirea mea este deasupra dezamagirilor,sufletul si inima mea vor castiga enorm. Stiu ca existenta mea aduce dragoste si iubire in sufletul celor dragi...ca ceea ce spun si fac nu este in zadar si ca Dumnezeu imi da acea putere ca de fiecare data cand apare un strop de fericire in sufletul meu,sa dispara cate o piatra de tristete si durere,iar lumina,bunatatea si linistea care o inlocuieste sa  fie impartasita si celor din jurul meu. Vreau sa cred in acest lucru...

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.